Data afara din gradinita Montessori U.K. - 2015

La ora tarzie la care termin de scris aceste randuri, timp in care Giugiuka doarme langa mine in pat, preferabil cu manutele agatate de gatul meu, acum doar lipita de mine, mama-ancora, sarbatorim (in minte) un nou inceput de maine, la o noua gradinita, G7 din U.K.

Cu scuzele de rigoare pentru absentele (motivate, ca doar tocmai ce am fost date iar afara din gradinita) in eseistica de blog de mai bine de o luna, revenim in forta cu vesti de pe insula tropicala a Ucai (a.k.a. Anghia de pestebalta).

[pauza pentru rasete, cruci, trantit mouse-ul pe birou: “asta e nebuna”, “Doamne fereste!”, “da-o dracului, Sibiul nu a fost bun, acum nici Anglia nu e buna?”]

Gata? Ati terminat? V-ati calmat? Bun. Multumesc.

Cunoasteti lamentarile acompaniate de dovezi despre Umilinta gradinitelor private Sibiu 1 si 2:

G1 – aia cu muscaua cu carne tocata si ou data copilului de 1 an si 1 luna (sub marketingul meniului aprobat de nutritionist pediatric din Bucuresti), rezultata cu 5 zile de projectile vomit cum zice enghiezul;

G2 – aia cu copilul plans cu spume de atata muscat pe spate si maini de catre alti copii mai mari;

G3 sau G1.1 – inapoi la G1 si retrasa iar dupa episodul cu copilul gasit cu rahat uscat in Pampers pana la mijlocul spatelui, dupa mai multe infectii urinare repetate datorate igienei precare;

G4 –aia cu metoda hitlerista  nemteasca de pus copilul in varsta de 2 ani in fata clasei sa rada ceilalti de el ca facuse pipi in pantaloni, in plin proces de dezvatare Pampers (dupa care am ajuns la psiholog si am depus plangeri inutile la Inspectorat Scolar Sibiu, A.R.A.C.I.P cu calitatea invatamantului pre-scolar si chiar si Ministerul Educatiei);

G5 – aia cu pusul copilului la colt des pentru nimicuri, culcatul in conditii mizerabile, directoare agramata care la fel ca G1 a bagat pumnul in gat “nu va convine, Sibiul e mare, sunteti o mama problema, plecati!”

Cunoasteti si cum m-am imbolnavit de psoriazis de nervi si am plecat din tara pe meleaguri mai verzi in speranta unei educatii mai “umane” pentru copil si in protectia oferita de diverse institutii in caz de abuzuri cum s-au intamplat in tara.

Si mai stiti si cum am economist £800 cautand noi singuri, din varful blocului turn din Vasile Aaron, o gradinita “enghieza” pentru Giugiuka, care sa indeplineasca 9 criterii:

1. Montessori (pentru limbajul pozitiv, lipsa pedepse si recompense, libertate de alegere activitati intr-un mediu controlat);


2. Aproape de casa;


3. Gradina - pentru timp petrecut in aer liber;


4. Program intre 7am si 6pm;


5. Program si in vacanta cea lunga de vara;


6. Pranz oferit si inclus in pret;


7. Spatiu pentru dormit;


8. Sa accepte subventie de la Guvern pentru copiii care au implinit 3 ani;


9. Sa aiba locuri disponibile din 4 septembrie 2014.

Si am gasit-o pe pe G6, dar pentru ca duhnea a mucegai cu spume, am plecat dupa 30 de minute de vizionare si iar am plans de ciuda.

Ca de obicei in criza de timp, am mai vizionat una si nu ne-a placut (intr-un hambar din prefabricate, reamenajat pentru gradinita), dar la a treia vizita, la noul G6 ne-a ramas inima la locatie: intr-un sat de langa oras, intr-un parc linistit cu padure aproape, cu gradina proprie mare si amenajata foarte frumos, descrisa aici.

Desi:

- fooaaaarte modesta ca si conditii de desfasurare a activitatilor, tot intr-o cladire din scanduri prefabricate reamenajata, care in vara, la soare, nu mirosea a mucegai;

- departe (am pierdut ore din viata si benzina din rezervor  in trafic dus-intors in 6 luni de mi s-a luat);

- cu program doar intre 9 am si 3:30 pm (iar vineri doar pana la 12:30 pm);

- fara pranz oferit (traiasca tati-eroul, sotul lu' mama-ancora, care a gatit zilnic pentru fie-sa);

- fara spatiu de dormit ("e prea mare sa mai doarma, trebuie sa o pregatim pentru scoala de la 4 ani");

- inchisa 7 saptamani peste vara,

asa ne-a ramas sufletul la verdeata aia de peste tot, incat la noua lauda a directoresei grasei si cu zambetul falsei pe fata-i ca sunt singurii acreditati Montessori, am inscris copilul prezent (disparut la joaca in gradina) la fata locului....pe loc.

Prima factura pentru trimestrul de toamna (12 saptamani) a fost £1,500 (8,100Ron/1,800EUR) ramasa de plata dupa subventia de £980 de la Guvern. Si, desi avea initial 10% penalizare ca nu o platim in avans, ni s-a anulat taxa in pachetul de bun venit.

Deci la £500/luna (sau vreo 2700 RON/luna) zau ca jurperosu ca am avut pretentii si asteptari cvadruple fata de cele din Sibiu si... duble fata de ce gasisem in Bucuresti la 1,700-1,800RON/luna la un moment dat.

Timp 3 luni de zile o mers totu' ca'n Jermania (si pe acolo cam ca pe aici, revenim): copilul super incantat de jucarii, de educatoarele super dedicate, desi extraordinar de prost platite, il lasam razand, il luam plangand de oboseala, neputinta de a se exprima fluent in engleza, dar a doua zi iar fericit ca pleaca, deci castigam zilnic incredere. In afara de faptul ca mi-au culcat-o pe jos, pe pat de frunze, la o sesiunea de padure (forrest session) si au tinut-o subtire imbracata 2 ore in ploaie la o alta, si nu mi-au comunicat decat in noiembrie la sedinta individuala cu parintii ca al meu copil toata luna septembrie statuse izolat de ceilalti copii ca nu stia sa vorbeasca cu ei, in rest nu am avut nici o discutie in contradictoriu cu directoarea.

Marele clinci a avut loc prin decembrie 2014, cand la sedinta cu parintii, membrii by default ai asociatiei non-profit deschise in paralel cu gradinita pentru a putea primi donatii caritabile ("nu fac profit din gradinita" spunea madam cu masina de £80,000 in parcare):

- eu am observat pe foile cu declaratii financiare anuale inmanate de catre contabila ca nu declarasera donatia de £1,500 pentru acoperis, ci o trecusera doar cu minus la cheltuieli, deci suma disponibila pentru investitii in gradinita trecea de £3,000 daca adugau banii "uitati";

- o mama, scriitoare de profesie, tot Balanta ca si mine, a rugat-o sa nu le mai dea copiilor la gustare cereale Cheerios cu mult zahar si fara lapte ca nu e sanatos (la care celelalte mame s-au uitat la directoare cu priviri de genul "pai nu zisesi, fa, ca esti singura acreditata Montessori, deci nutritie sanatoasa alea alea?").

Marele meci Montessori (The Great Montessori "Lesson") s-a desfasurat rapid, in cateva reprize:

• Au urmat din partea directoarei tacticile de "dezbina (mamele) si cucereste" prin amenintari telefonice, scrise (vi le-am detaliat aici, in Libertate de exprimare?;

• Au urmat din partea mea insistente sa investeasca banii aia nedeclarati in schimbarea mochetei imputite, cu noroi, pe care se jucau copiii, si a face ceva pentru ameliorarea mucegaiului devenit insuportabil din ianuarie 2015 (3 infectii respiratorii cu aerosoli cu antibiotic Giugiuka in 6 saptamani);

• A urmat din partea mamei Cheerio o plangere la OFSTED (Aracip-ul romanesc) prin care le raporta legat de directoare violarea vietii private si a parerilor ei exprimate privat pe Facebook, amenintarile pe e-mail ca ii va da fetita afara din gradinita daca mai defaimeaza afacerea ei in "public";

• A urmat din partea mea o plangere la Ofsted (regulator al educatiei la fel de inutil ca si Aracip) ca acompaniament la cerere al mamei Cheerio;

Meciul a continuat cu presupusul adecvat al directoarei ca eu si mama Cheerio, cele doua Balante cretine, suferinde de spirit justitiar cronic si de tremurat inima la cate abuzuri si amenintari verbale si scrise fuseseram supuse (mai sunt si alte mame victime, dar le este frica sa iasa la inaintare), drept pentru care am primit si eu, clasicul tratament "conform termenilor si conditiilor agreate aveti la dispozitie 30 de zile sa va scoateti copilul din gradinita, am fost sfatuita de OFSTED sa inaintez acitune legala impotriva dvs".

Proasta uitase ca ai sai T&Cs spuneau de fapt ca preavizul este UN TRIMESTRU! Asa ca ha-ha, m-am bucurat de prostia-i (dupa ce am plans iar cu spume ca uite ce ii face copilului si nu se gandeste deloc la binele ei), am trimis scrisoarea ei catre OFSTED sa se spele cu ea pe cap, am gasit alta gradinita Montessori la care incepem de maine.

Ca de obicei al meu sot nu m-a sustinut o secunda cu reclamatiile care puteau fi extinse la Consiliul Local, Montessori International, Financial Services Authority, ba v-a si sintetizat gandurile la unison: "TU atragi astfel de oameni in viata ta si astfel de situatii asupra copilului tau."

Pana acum nu m-a deranjat sa fiu spirit reactionar, justitiar, sa raman fidela principiilor ca ingrijirea copilului se face sub 2 directii mari si late si importante: educatia si mediul in care se desfasoara. Schimbarile gradinitelor au facut-o pe Giugiuka un copil foarte adaptabil, rezistent, puternic, foarte sociabil si atat de popular printre ceilalti copii ca plang de mandrie si respect in fata ei si a celor 3 ani jumate de viata.

Dar este pentru prima data in istoria educationala a iubitei mele fetite cand plange dupa o gradinita, cand ma intreaba "Da' de tze pecam? Mi-e dol de pietenii mei, imi patze de doamne, nu viau sa pec." Ce pot sa ii spun? Ca am fost bullied (abuzata) de directoare si ca a dat-o afara fara sa se gandeasca la binele ei? Nu. Ca astea se intampla in Anglia in care am venit sa gasesc decenta in cele 2 directii si se pare ca imi iau an original thorn (teapa originala) pe bani si mai multi? Nu.

Ii spun ca am gasit o gradinita mai interesanta, "aia care ti-a placut si tie mami, cu gradina si mai mare, unde este o fetita din Romania, unde o sa-ti faci noi prieteni". Aia de la care nu mai am nici o pretentie, nici o asteptare, la care o sa dau doar banii, pentru ca renunt sa mai fiu Don Quijote in lupta cu sistemul. Am obosit. This was my Great Lesson.

Asa ca, vom dormi in continuare amandoua lipite una de cealalta, ea cu manutele de gatul meu, eu cu nasul in parul ei, rugandu-ne in fiecare seara pentru mai bine la "Draga mica lumanare/Du-mi mesajul pan' la Soare/Pan' la Stele si Planete/Sa se-auda foarte tare."...

THE END...sper

To school or not to school...

that is The question. To school or not to school? Sa scolim sau sa nu scolim?

Ei, nu va impacientati, mes chers, e vorba de varsta azi. Legea pe tarlaua Uca spune ca scoală începe in primul trimestru dupa a 5-a aniversare a copilului. Adica, pentru Giugiuka născută in august 2011, tehnic începe in septembrie 2016. Deci, ar mai fi timp.

DAR, ca daca nu e

Jurnalul micutului imigrant roman... in Uca

"Acum plecam, mami, cu 'vionu'?" ma intreba Giugiuka acum 2 duminici, dimineata devreme. O pregatisem de foooooarte mult timp ca pecam in "Anghia": ba cu vesnicul teatru cu papusile de prin casa, in care toate avioanele mele cumparate de pe fiecare zbor deveneau, pe rand, avionul in care se urcau Bambi, Bocanila, Tedi si Testoasa, in care Kitty cu costum de stewardesa ne repeta instructiunile de zbor, ba cu desenele din calendarul de perete, cel cu zilele impartite in patrate, in care am desenat un tren ca sa stim ca "mai dormim mami de 7 ori" pana plecam cu trenul, apoi un avion "mai dormim mami de 2 ori pana plecam cu 'vionu'".

[caption id="attachment_833" align="alignleft" width="225"] Valiza Trunki, prieten de nadejde si cu trenul si prin aeroporturi[/caption]

[caption id="attachment_834" align="alignleft" width="225"] 6 ore a rezistat eroic Giugiuka cu trenul de la Sibiu la Bucuresti de unde am plecat cu avionul.[/caption]

Evident ca Mukallita, verificand mereu in spate daca mai are copilul calare pe valiza Trunki ( in premiera ) in aeroport Otopeni, s-a dus cu pasapoartele la check-in WizzAir (din obsinuita) si i-au spus oamenii ca "vedeti ca zburati cu Ryanair"..., ca a frecat prazul prin Duty Free sa cumpere ciocolatzi pentru colegii de la birou din Londra (ca barba-su a uitat sa bage un Carrefour de Eugenia si Rom in masina la plecare), ca si-a uitat bagajul de mana la poarta Ryanair si au venit aia dupa ea sa i-l aduca etc..

Cat despre decolare? Copilul meu radea, desi eu spuneam "Tatal Nostru" in gand, deci toate orele de pregatire pre-flight au meritat efortul!

Cat despre partea cu tara noua, limba noua, prieteni noi, i-am explicat mai pe intelesul ei la "de ce pecam?" ca o facem ca sa scapam de experientele de cacat pe care le-a si am avut in Sibiu, si ca vom merge la o gadinita mai fumoasa in Anghia, cu jucalii mai intelesant. Evident ca prima reactie pe care a avut-o la destinatie, in casa inchiriata in Colchester, Essex, a fost "cat stam mami la 'cotel (hotel) si cand megem 'a noi acasa?"

Insa, dupa ce i-am cumparat bicicleta, (prima am returnat-o la Argos cu o roata stramba dupa montare si tot returul a durat sub 5 minute!) mini "tampulina" in gadina si am fost cu ea la locul de joaca din parc, nu a mai intrebat nici macar o singura data de Sibiu. Va va spune acum ca cel mai mult din Anghia ii pace casa in care stam si catelul Chester al directoarei de la gadinita cea noua.

[caption id="attachment_838" align="alignleft" width="225"] La "noi" in gadina, cu tufe de zmeura.[/caption]

[caption id="attachment_839" align="alignleft" width="300"] Prima data cu bicicleta a fost un succes, DAR dupa prima cazatura, 3 zile mai tarziu, a abandonat ideea.[/caption]

[caption id="attachment_840" align="alignleft" width="300"] Loc de joaca cu mult nisip in Castle Park, Colchester[/caption]

Desigur, dorm cu ea in camera ei in fiecare noapte, ca si la Sibiu, dealtfel, sa ma simta langa ea. Ta-su sforaie singurel in dormitorul de alaturi. Gateste in continuare ciolbitza pentru Giugiuka, pestisiuc la cuptol, catite cu miele dimineata, desi a reusit cu succes sa o introduca si puiului marinat portughez, cartofilor prajiti cu ketchup de la Nando's, iar acum nu mai scapa de gura ei!

"Te log flumos sa te linistesti" ii spune lui tati (pe care il cheama Tati daca o intrebi cum il cheama), cand se enerveaza si se mai ciondaneste cu mami (da, e iar o schimbare majora si pentru el, ca pentru mami care traieste din valiza de la 19 ani nu se mai pune problema).

Si isi alege de pe rafturile magazinelor, tot ce tine de creatie, mai ales de pictat. A pictat Mukallita la casuta pentru pasarele, la foi cu pensule sau la foi cu degetele si s-a jucat cu plastilina ce n-a vazut neam de neamul ei la Praziland. Cu stresul de rigoare, sa nu patam peretii, sa nu zgariem masa proprietarei, sa nu draci laci, imi e si mila de ea uneori cu atatea "sa fii atenta sa nu patezi", dupa ce la noi in Vasile Aaron communist residence a pictat si peretii!

No, si pentru ca tot veni vorba de gradinite, ei bine am retras-o de la cea la care o inscrisesem din Romania (bine ca nu am apucat sa transfer si banii ca ramaneam fara ei, aici ori dai un trimestru preaviz ori platesti chiar daca iti retragi copilul). Da, stiu, veti sari in schema iar cu "e clar, e ceva in neregula cu tine, ai pretentii mai mari, la ce naiba te-ai mai dus pana acolo?". Iar eu va voi invita sa mirositi niste mucegai de undeva ca sa va dati seama de ce am retras-o dintr-o cladire veche, din caramida, cu miros de mucegai... Pe net pozele aratau luxus, in cladire era ascuns lupus. Mai costa si £1,900 pe term (adica 14 saptamani din 4 septembrie pana in 11 decembrie si asta pe langa subventia de la Guvern, iar cu programul pana la 3.30pm zilnic, cu pranzul inclus in calcul). Am mai vizionat inca una aproape de casa, non Montessori, dar cu o lipsa crunta de spatiu si gradina.

Iar a 3-a, la 20 de minute de mers cu masina de unde locuim, a fost aleasa: 2 sali mari, multe jucarii Montessori (e chiar acreditata Montessori pe langa calificativul Outstanding primit de la OFSTED - regulatorul (sic!) educational din U.K.), o gradina imensa, cladirea situata intr-un parc mare di tat in care fac saptamanal programul de explorare in natura (ala de planteaza seminte de plante, se joaca cu namol, cresc broaste in iaz), plus bonus catelul din dotare, care sta in gradinita si pe care toti copiii il saluta dimineata cu pupaturi baloase!

Dezavantaje la £1,500 pe trimestru sau £107/saptamana=approx 2,300RON/luna vs 1,600/1,900RON o gradinita privata in Bucuresti, platibili pe langa subventia de la Guvern? Se inchide la 3:30PM, nu serveste pranzul, iar vineri programul este pana la 12:30. Vom completa chidlcare arrangements cu una din tinerele profesoare de la gradi, cu £6/ora.

Ce e si cu fita asta Montessori, ma veti intreba? Nimic deosebit, va voi raspunde. Este de fapt normalitatea care ar trebui sa existe in orice sistem de educatie, iar la noi in familie, in urma conferintelor de parenting (Alfie Kohn-Parenting neconditionat, Urania Cremene licentiata de Jody Pawel et others) este o extensie a modului nostru de crestere a copilului: sa il scoti pe Nu din vocabular, sa nu folosesti pedepse si recompense, ci sa incurajezi efortul, empatia, intelegerea sentimentelor, sa stabilesti limite fara amenintari, jigniri, umiliri, ci cu rabdare (recunosc ca nu suntem experti inca nici unul dintre noi in asta), cu explicarea consecintelor etc. Directoarea ne explica ea razand, la prima sedinta cu parintii, ca ce pun educatoarele pe rafturi sa se joace copiii cu ele (cani, pahare, clesti de bucatarie, margele, lupa, animale, puzzle) gasesti in orice magazin si sigur le ai si tu prin casa. Ce nu ai este metoda de a crea un copil independent, cu incredere in el, iar treaba asta merita toti banii, oricat ar avea tati de comentat refritor la modestia cladirii si a spatiului si a jucariilor din lemn roase pe margini si "obosite".

Faptul ca a schimbat 5 gradinite in Sibiu in decurs de 2 ani, a facut din Giugiuka un copil adaptabil la schimbari. Si, desi pe mine ma durea stomacul de griji la primele ei doua ore acomodare in gradinita, in care am avut voie sa stam si noi, parintii, Giugiuka a fost foarte incantata, s-a jucat cu jucarii, le-a pus la loc, si-a ales altele, i-a iesit si un schimb de jucarii cu un alt copil (desi impotriva filozofiei Montessori pt ca trebuie sa il lasi pe celalalt copil sa termine si sa o puna el singur la loc), iar la un moment dat, dupa ce a uitat complet de mine, s-a intors catre Mrs Emma si a intrebat-o "Uats dis? (What is this?) si doamna i-a raspuns ce era obiectul!

Deocamdata alles gute. All good, pardon me. Ui pup iu and salut iu from sunny England, Colchester, ES(i)Sex.

[caption id="attachment_861" align="aligncenter" width="225"] Cantam cu Hello la gadi[/caption]

Album foto complet veti gasi AICI pe pagina mea de Facebook, Mukallita.ro, iar mai nou si profil personal Mukallita Giugiuka's Mum pentru prietenii cu toata lumea.

Despre sex, nastere, moarte: cand si cum?

Despre sex, nastere, moarte: cand si cum le spunem copiilor? Un interviu cu psiholog clinician Oana Vasiu, Sibiu, detalii contact aici.

M: “Buna, Oana. In primul rand iti multumesc pentru acordarea acestui interviu. Este primul meu interviu, nu am nici reportofon, nici telefon destept pentru inregistrare pentru ca am spart doua, dar am in geanta un carnetel si un pix, si in cap niste intrebari. Existentiale, desigur. "

Ideea unui interviu cu tine (psiholog clinician, Master in psihoterapie analitica, mama) mi-a venit intr-o zi, in Piata Mare, Sibiu. O mama imi povestea despre fiul ei de 4 ani si 3 luni care refuza sa mai faca pipi (in urma unei mini interventii chirurgicale in zona cu pricina later edit: plus exemplul/influenta unei verisoare mai mari care refuza sa mearga la toaleta). Cum Giugiuka mea manifesta si ea probleme similare cu alte cauze, am intrebat-o: ‘Si ce i-ai spus ca sa faca pipi? Eu ii arat fie-mii un balon imaginar cu palmele rotunjite, iar apoi ii explic <Mami, vezica ta de aici (pun degetul si revin la forma balon) e acum plina plina cu pipi si se umfla umfla umfla si e posibil sa faca POC! Ceea ce doare foarte tare si ar fi nevoie sa mergem la spital sa o lipeasca la loc.>, dupa care chiar face pipi.’

[caption id="attachment_817" align="aligncenter" width="150"] "Nu viau sa fac poc! Viau sa fiu felicit! Ai baut multa limonada, scoate pipiul din mine sa faci loc pentru suc!"[/caption]

Raspunsul ei a fost: ‘I-am spus ca daca nu face moare, a intrebat si ce se intampla si i-am raspuns ca te ingropam si plangem mama dupa tine.' (later edit: dupa multe alte explicatii de ce se poate intampla rau, cf. comentariul mamei cu care am vorbit, postat mai jos.)

Ulterior, citeam pe un blog despre cum mommy blogger (mamica blogaritza) intreba ce sa-i spuna fetei de 3 ani care intrebase pe unde iese bebe nr 2: adevarul sau taietura la burtica? Si erau comentarii despre cum sa spui adevarul!

Ambele raspunsuri au trezit in mine o reactie instinctiva de “Nicusor, stai usor”. Cum adica prezentam copiilor asa mici scenarii existentiale sub forma adevarului crunt, agresiv, socant? Traim intr-un ritm alert, avem acces la informatie mai mult ca niciodata, dar chiar vrem ca ai nostri copii sa stie TOT din fasa daca s-ar putea? Cand este un copil pregatit sa stie mai multe?”

Oana Vasiu: “Stim ca un copil e pregatit din perpectiva dezvoltarii sale psiho-emotionale sa afle ceva nou, in momentul in care intreaba el. Daca parintii sunt deschisi, (depinde si de societate si de tabuuri) vor vorbi cu copilul curios despre ‘Ce inseamna asta?’, atenti fiind la cat intreaba copilul. Exprimam raspunsul la mod general, nu explicit, la nivelul lui de intelegere din acel moment.”

M: “Ok, uite, pentru continuitatea povestii, hai sa vedem cu Nasterea de exemplu. Giugiuka m-a intrebat din senin intr-o zi pe strada, la plimbare, tinandu-ne de mana, ‘mami, cum am venit eu ‘a tine in butica? De unde?’ Ca sa nu intru in blocaj si ca sa raspund, totusi, ceva, am deschis gura cu un ‘Mami, eu chied ca tu ai cobolat la mine in butica pe o raza de lumina, de pe o steluta de sus din cel. M-ai vazut de sus si m-ai ales pe mine sa fiu mamica ta. Si sunt foalte felicit ca m-ai ales pe mine.’

[caption id="attachment_809" align="aligncenter" width="400"] Si inca mai mangaie lumina copilul binecuvantat.[/caption]

Am spus asta ca sa nu ajunga fie-mea ca in povestea cu barza relatata cuiva de un domn, caruia, copil mai marisor fiind, la spital, i s-a spus dupa ce a vazut niste sange la mama lui ce nascuse bebe 2, ca era de la barza care se lovise cand intrase pe geam cu bebele.”

Pauza de rasete.

O: “Da, barza, Tudi al meu stie ca s-a nascut din burtica mea, dar vrea sa puna zahar pe pervaz pentru barza ca sa-i aduca un fratior.”

M: “Stiu! Eu am pandit-o mai rau ca pe Mos Craciun! Deci, cum facem? Le spunem ca nasterea e vaginala sau explicam cu a taiat nenea dotolu’ bultica sa scoata pe bebe? Mie mi-a rezolvat problema vecina de palier, bunica lui Catalin, i-a explicat fie-mii despre cezariana, fara sa o intrebe nimeni (n.a. din ciclul “Viata la bloc ar trebui interzisa prin lege”), iar fie-mea a parut multumita, nu a intrebat deloc despre cum si pe unde iese bebe.”

O: “Cand copiii inteleg diferentierea sexuala le explicam ca nasterea e vaginala. Pana atunci le povestim ca, pentru a se naste, mama a mers la spital si domnul doctor a scos copilul din burtica mamei. Sexualitatea (penis vs vagin) vor incepe sa o priceapa mai bine inspre 6 ani. Este bine sa fie pregatit, dar mai bine intrebati-l ‘Dar TU ce stii despre asta?’ Imi spunea o mama ca fiul tot folosea cuvantul ‘Pula’. Si am sfatuit-o sa-l intrebe ce crede el ca inseamna, i-a raspuns cu totul altceva. Cand i-a spus mama ce este si am rugat-o sa-l intrebe daca vrea sa-l si arate persoanei respective careia ii adresa cuvantul, s-a linistit copilul.

La fel si cu baiatul care auzise cuvantul ‘Sex’. Spunea tuturor ca el face sex cu invatatoarea. Acelasi scenariu, am rugat-o pe mama sa il intrebe ce crede el ca inseamna, raspunsul a fost, cum era de asteptat, complet diferit de realitate. Dupa ce am sfatuit-o sa-i spuna ca a face sex cu cineva inseamna a sta complet dezbracat in fata celeilalte persoane, nu a mai facut copilul sex cu invatatoarea. Daca nu ii intampinati voi pe el cu acel ‘Dar TU ce crezi despre asta?’, veti risca sa transpirati inrosite precum in reclama cu mama explicand fetei in bucatarie despre ce inseamna VIRGIN, cand ea doar intrebase ce citise pe sticla ‘Virgin Olive Oil’.” (video hilar aici).

M: “Ca tot veni vorba de penis si vagin, fie-mea acum stie doar ca baietii fac pipi cu putzulica, iar fetitele cu pasalica. Dar am citit in 2 carti, printre care si asta cu ‘Mami, tati, ma auziti?’ a lui Jacques Salome, despre faptul ca incep sa-si descopere organele genitale astia mici de pe la 2 ani, sub forma jocului cu ele, in apa la baie, iar ca cel mai tampit lucru pe care poti sa-l faci e sa-i zici alarmat ‘Ce dracu’ faci acolo? Ia mana, e rusine!’”

O: “Absolut! Explorarea genitala e normala. Cu reactii negative nu facem decat sa generam sentimente de rusine, vinovatie, blocam sexualitatea, ceea ce conduce in timp la tulburari sexuale grave. Putem desigur, sa le explicam, ca ce fac ei e normal, dar nu facem asta de fata cu alte persoane.

Cat despre Rusine. Depinde de parinti. Au parintii rusine? Sunt mame care alapteaza in public. Copii care umbla dezbracati. Ce urmaresti sa invete copilul tau? Sa fie prudent, precaut? Sa fie pudic? Sa nu arate mare lucru? Va exista mereu o baba (n.a. din ciclul “Babele cu opinii necerute ar trebui interzise prin lege”) care sa-i spuna prietenei mele din Germania despre fie-sa in chiloti ca ‘e rusine, umbla ca tiganii.’ Asa ca, recomand un ‘In societatea noastra, pe Pamant, nu ne dezbracam in public’ in cazul in care copilul vrea sa umble dezbracat pe strada.

M: “Acum ca am vorbit despre nastere si sex, firul tesut al povestii merge la o alta problema existentiala dificila, si anume la Divort. (n.a. asta pentru ca inca nu am terminat articolul in lucru despre Casatorie, si ‘De ce se casatoresc oamenii?’) Provin din familie de divortati, la fel si sotul meu, cunoastem oameni divortati, cred ca mi-am amenintat dupa nastere sotul cu divortul si ‘imi fac bagajele, iau copilul si plec la mama’ de vreo 379 de ori, ce ii spunem copilului in caz de?”

O: “Mami si tati pot sa se certe, sa se supere. E posibil sa nu mai locuiasca in aceeasi casa. Mami si tati vor ramane ai copilului respectiv. Imagineaza-ti triunghiul relational Mama Tata Copil: linia care se taie este intre M si T, nu intre C si M sau C si T.

[caption id="attachment_810" align="aligncenter" width="300"] sursa: lightworkers.org[/caption]

*

Eu as prezenta asta sub forma de poveste: Familia soriceilor. Pentru ca mama-soricel si tata-soricel nu se mai intelegeau, tata-soricel s-a mutat in alta casa, iar puii au ramas sa locuiasca cu mama. Dar, de cate ori le era dor de tata, mama-soricel il suna iar puii povesteau cu tatal lor. Daca doreau, se intalneau cu el in oras, mergeau in concedii cu el, sau chiar dormeau la el acasa in unele nopti, dar apoi reveneau la mama lor acasa.

Am scris si pe blog despre divort, ma poti cita.” (articol AICI.)

M: “Ok, dupa nastere, sex (n.a. sau ce a fost mai intai, oul sau gaina?) si divort, in ordinea fireasca a lucrurilor ajungem la Moarte (n.a. from za cycal ‘Life is hard and then you die.’ ). Eu am trait experienta cu lumina in timpul accidentului de masina de la 18 ani si cred in lumina. Asa ca, dupa ce i-am spus fetitei mele ca a coborat de pe o raza la mine in burtica, povestea a continuat cu ‘dupa ce suntem muliti ca polumbelul din parcare, mami, din corpul mulit, iese raza de lumina si urca inapoi la steluta ei.’ Stii ce mi-a zis?:

Giugiuka: ‘Mami, o sa vii si tu cu mine pe steluta mea?’

M: ‘Desigur, draga mea.’

Giugiuka: ‘Dar, mami, nu avem loc amandoua pe steluta, melgem pe luna.’”

[caption id="attachment_812" align="aligncenter" width="413"] sursa: stooffi.com[/caption]

O: “Da, e ok povestea cu lumina si cu raza, mai ales daca si parintii cred in asta. Tot sub forma de poveste, eu expun moartea ca o deterioare atat de grava a corpului, incat sufletul nu mai poate sta acolo si se muta in casa din cer, dar sufletul primeste o casa noua in cer si se intalneste cu cei dragi si apropiati care au murit si ei.

Daca e mic copilul si nu stie ca batranii mor primii, nu e necesar sa-i spun ca mor eu inaintea lui. Cand Tudi mi-a zis ‘Mami, asa-i ca tu nu mori niciodata?’, i-am raspuns, ‘Da, mami, asa e, nu mor niciodata, sufletul nu moare.’ In contextul in care eu cred asta, desigur.  Corpul e posibil sa moara, daca nu cred in suflet ii prezint altceva, specific culturii noastre. Este insa, un abuz, sa fiu prea explicit inainte ca cel mic sa fie pregatit din perspectiva psiho-emotionala sa inteleaga. Daca ii spun ca mor, trezesc in copil sentimente de abandon, anxietate.”

M: “Noi recent am ingropat cu asta mica un pui de vrabiuta ‘mulit’ si am profitat de interesul ei crescut pentru desenele animate ‘Bambi 1’, ‘Bambi 2’ si ‘Regele Leu’ pentru a explica <Za Circle of Life> (n.a. Ciclul Naturii, nu Circul Vietii, desi...):

M: ‘Mami, o ingropam pe vabiutza in groapa asta, ca se strica pe ea canitza.’

Giugiuka: ‘Da’ de tze?’

M: ‘Pai ca e mulit corpul si o sa iasa din el niste viermisori mici, ca rama aia pe care ai tinut-o tu in mana la pestera, mai tii minte?’

Giugiuka: ‘Da’ de tze?’

M: ‘Pai, vin apoi alte vabiutze si papa viermisorii.’

Giugiuka: ‘Da’ de tze?’

M: ‘Pai, ia spune-mi, cand tie ti-e foame in butica, tu ce faci?’

Giugiuka dupa cateva secunde de gandire: ‘Pap pasghete.’ (n.a. spaghete, care arata ca niste rame, nu?)”

Oana Vasiu: “Sa-ti spun cum a fost cu pestele meu auriu? Poveste ASA NU: am fost plecata, a murit, intoarsa acasa tata m-a trimis sa ma uit in frigider, acolo am gasit pestele mort!”

Iar pauza de ras.

O: “Eram adolescenta, nu m-a traumatizat umorul negru totusi. Revenind, daca refuza copilul papa, pipi, caca, somn, apa, ii explici si ii tot explici: ‘Corpul tau are nevoie de apa, papa, somn etc. Daca nu, se imbolnaveste. Si trebuie sa mergem la spital si ne inteapa doctorul cu acul sa ne puna o perfuzie. Fara papa, apa, somn, ne putem imbolnavi foarte rau si E POSIBIL (nu sigur) sa murim. Corpul ramane mort, iar sufletul pleaca pe steluta’. Explicam cum functioneaza corpul (ex. Vezica si balonul), desi nu toti oamenii stiu.  E nevoie de RABDARE. Daca nu, ajungem sa amenintam pentru a prelua controlul, actionand in panica parintelui care crede ca viata copilului este in pericol.

Rolul nostru este sa explicam, sa ghidam, sa invatam, nu sa amenintam si sa controlam copiii.”

M: “Deci, ca sa sintetizam: vorbim in general, sub forma de poveste, detaliam doar cand copiii mai cresc si sunt pregatiti sa afle, vin ei la noi sa intrebe, si nu uitam foarte importantul ‘Dar TU ce crezi ca inseamna asta?’

Oana, iti multumesc inca o data pentru timpul acordat si rabdare, pentru sfaturi, le gasesc foarte utile. Inainte de a pleca din tara, vreau sa iau cu mine imaginea ta, bine ancorata in fotoliul tau in care ai respirat adanc si mi-ai vorbit calm de atatea ori, total naturala, dezinteresata de zulufii rataciti in par sau lipsa machiajului, asa ca o sa pastrez poza asta”:

De ce fac oamenii copii...- de prin carti adunate

"Mami, tati, ma auziti?"

De Jacques Salomé.

“Caci ei au propriile ganduri. Acesta ar putea fi laitmotivul unei carti care ne invita sa descoperim incredibila bogatie a limbajelor prin care copilul incearca sa se dezvaluie cu o lume plina de neprevazut si pericole. 

[...]

Cand copilul are acces la exprimarea verbala, incepe minunatul joc al transpunerii in cuvinte a trairilor si emotiilor, al ascultarii si al recunoasterii copilului ca individualitate. Copilul are puterea magica de a se face auzit, de a ne intelege fara cuvinte, de a ne permite sa ne intoarcem la propria copilarie pentru a umple golurile de tristete angoasa…trebuie doar sa ii ascultam.”

Asta citeam pe spatele cartii ratacita pe un raft, pe care am pus plictisita mana la cursul de teatru al fie-mii (Bridge Theatre, Str. G-ral Praporgescu nr 5., Sibiu, miercuri si joi de la ora 18:00, timp de o ora, unde actrita Alexandra Podu -later edit: de care Giugiuka s-a indragostit incat a stat o zi intreaga cu ea, fara mine, fara plansete!- tine ‘piii ocupati cu tot felul de jocuri interactive tip “Printesa, printesa”, vanatoare de culori prin casa si rezolva conflicte intre ei ca un adevarat expert in parenting, fara sa fi fost la conferinte ca mine, bebelusul ei este un fericit!) si unde am avut super surpriza de a ma intalni fata in fata cu actrita Ofelia Popii (de o modestie iesita din comun, vedeti interviul ei aici), graviduta de fetita si m-am balbait toata in fata ei, desigur, nici nu m-am prezentat, convinsa fiind si ca nu am ce sa spun si ca imi va uita instant numele), in timp ce asteptam pe terasa sa iasa Giugiuka mea de 3 ani afara si sa ma cheme. Nu m-a chemat, deci timp de 1 ora am avut timp sa citesc.

Tot pe spatele cartii mai scria si:

“Ma adresez tuturor celor care isi asuma responsabilitatea de a actiona personal si imediat, in vederea imbunatatirii relatiilor cu ei insisi si cu cei din jur.

Sa comunicam mai bine pentru a fi mai buni…

Sa fim mai buni pentru a trai mai bine…

Sa traim mai bine (n.a. nu Basescu a scris cartea asta, el nu este nici psihosociolog, nici formator, nici scriitor si nici poet si nu are nici licenta in psihiatrie sociala, poate doar in innebunirea maselor, si nu a contribuit nici la nasterea metodei de comunicare ESPERE, poate doar DISPERE) nu doar pentru a supravietui…

Pentru a obtine bucuria vietii si respectful fata de sine.”

Logic ca in marele meu sictir (dupa ce statusem efectiv toata ziua pe scaunul de birou din sufragerie lucrand pe laptopul de servici) prima mea reactie a fost, “Jesus, iar o carte despre copii imi cade in mana? Nu mi-ar cadea si mie erotismele din 50 shades of Grey, ca am auzit ca d-l Grey asta e plin de ele, tot despre copii? Inca nu am terminat ‘Mama si copilul’ a sotilor Capraru, in puii mei, sau ‘Cresterea copilului’ a dr. Benjamin Spock sau ‘Stima de sine a copilului’ de Tony Humphreys sau ‘Vaccinarea, eroare medicala a secolului’ de Dr. Louis De Brouwer!”

Pai, am facut “greseala” de a o deschide si sa incep sa o citesc si jur pe rosu ca e diferita de tot ce am citit pana acum. Domnul scrie in introducere “pe urmele lui Sigmund Freud, care, cu aproape un secol in urma, a deschis calea, pe urmele lui Francoise Dolto si stimulat de cercetarile sale, urmand multor altor cercetatori, descopar in ce masura lucrurile esentiale dintr-o viata sunt hotarate in primii ei ani.”

Dupa care, direct la paginile 14 si 15 intra direct cu desenul acesta cu un bebelus in burtica mamei, numerotand de la 1 la 5: embrionul (fetusul sau bebelusul, cordonul ombilical, placenta, lichidul amniotic, si membrana, extra in desen cavitatea uterina.

“In pantecele in care, de obicei, sta timp de 9 luni, el este legat de mama sa si, prin intermediul acesteia, de mediul imediat inconjurator, primitor, ostil, ori stresant. Aici e deja in pozitie de decolare, gata sa iasa pentru a-si incepe calatoria in viata.”

Pozitie de decolare. Nu m-am gandit niciodata la asta. Cum nu m-am gandit nici la detalierea dezmembrarii prin separarea dupa nastere, prin care copilul paraseste un “univers inchis, lichid, protejat, in favoarea unui univers infinit, mai mult sau mai putin primitor.”

De ce dezmembrare? Pentru ca autorul vede cele 5 elemente de mai sus ca 5 parti care alcatuiau acest univers inchis, elemente care se pierd definitiv dupa nastere pentru ca placenta este aruncata, la fel si cordonul ombilical, lichidul aminotic este spalat de pe jos, in sala de nasteri, ceea ce face ca toate aceste elemente care ne-au hranit si protejat timp de 9 luni sa fie violent inlaturate, sterse, pierdute.

Drept pentru care, convingerea profunda a autorului este ca, de-a lungul intregii noastre vieti, vom cauta cu indarjire, chiar si disperare uneori, sa regasim echivalentul simbolic al acestor 4 parti pierdute la nastere, prin intermediul relatiilor pe care incercam sa le legam cu altii:

1. Echivalentul placentei: in unele relatii vom cauta aspectul “nutritiv”, hranitor, de subzistenta. De exemplu, cei care spun despre partener…(a as zice eu) “Ma inghite, ma sufoca, ma mananca de viu, se tine scai de mine”, identifica de fapt un devorator de placenta. Simbolic desigur. Desi stiti ca exista si pe bune devoratori de placenta;


2. Echivalentul cordonului: sentimentul ca noi suntem legati si ca de fapt nu taiem niciodata cordonul in viata, ci prin el, vom permite sa treaca in interiorul nostru mesajele celor din jur, le vom interioriza;


3. Echivalentul lichidului amniotic: aspectul creativ al relatiei, stimulul datorita caruia in anumite relatii ne vom revela, ne vom deschide, vom dori sa dezvoltam resurse pe care le ignoram, pentru ca dorim sa scoatem la iveala tot ce e mai bun in noi insine. “Cand un copil sau un adult se simte reconfirmat, recunoscut, in el se dezvolta o infinitate de lucruri noi, dincolo de competentele obisnuite.”;


4. Echivalentul membranei: este simbolic pentru autor locul nostru in lume. Fiecare dintre noi are nevoie de un loc identificat, sa fie recunoscut, sa nu fie tot timpul fortat sa lupte pentru a-l pastra. “Pentru a exista, nevoia noastra esentiala de caldura, de afectiune, trebuie sa fie recunoscuta, inteleasa, satisfacuta. Nevoia de a fi recunoscut prevaleaza uneori chiar asupra necesitatii supravietuirii.”

Si pentru ca suntem fiinte relationale, iar legaturile ne lipsesc si ni le dorim, autorul scrie ca “exista o diferenta intre a trai si a exista. Poate ca putem trai singuri, dar, pentru a exista, e nevoie de cel putin doi oameni.”

Revenind la relatia cu copiii, la cum noi adultii ne concentram asupra lor in termini de bune intentii, de dorinte pentru ei, autorul citeaza sentimentele unei mame, care, pentru mine, raspunde in cateva randuri intrebarii “De ce ne facem copii?”:

“Pe cand purtam acest copil, adesea, mangaindu-mi pantecele, imi ziceam: ‘Copilul tau nu e al tau, nu iti apartine, el apartine vietii si viata il va lua. Si de pe acum trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca-ntr-o zi va pleca sa-si traiasca propria viata.’

Si imi mai ziceam:

‘Iubeste-l pentru el, nu pentru tine’, iar in timp ce gandeam fraza aceasta, o mare emotie s-a raspandit in mine. Corpul meu, plin de acest copil care se forma, resimtea toata gravitatea acestor cuvinte si toata abnegatia pe care o presupunem si renuntarea pe care o preziceau.”

 

Si eu care credeam ca sa imi aduca si mie la batranete o cana cu apa…

Atat am reusit sa citesc intr-o ora si abia astept sa ajung la urmatoarele sedinte de teatru ale fie-mii ca sa continui lectura. Daca v-a captat atentia si interesul, sigur gasiti cartea de cumparat la librarii, este publicata de Editura Curtea Veche. Iar daca v-a placut aceasta mini recenzie a cartii, dati vestea mai departe cu Like si Share.

In rest, este de la sine inteles ca va provoc la o intrebare incomoda: Voi, de ce v-ati facut copii? Raspuns mai jos la Comment sau pe pagina mea de Facebook AICI.

From Mukallita, wiz love.

 

Deci, plecam in Anglia...emigreisan drim ep. 3

Cum? De ce? Cand? Pai nu ziceati ca nu v-ati hotarat despre a pleca sau nu in Anglia? Ce patziratzi?

No, pai ne luaram bilete de avion. Destinatia: departe de Londra, undeva in est. Dar foarte departe de Sibiu macar. 

Plecam datorita Danei. Dana Berta. Si ii multumim din suflet pe aceasta cale pentru ajutor. Who the fuck is Dana? Pai, dupa cum veti vedea pe website-ul ei aici www.universulmickey.ro, este Manager cresa Mickey Mouse, "absolventa a Facultatii Lucian Blaga Sibiu, profilul Drept, in prezent masterand al Facultatii Lucian Blaga, specializarea management educational." (la origini sportiva de patinaj de viteza, sotie de fotbalist). 

Ieri, 22 iulie 2014, ca sa sintetizeze un apel telefonic in care m-a facut albie de porci, mi-a trimis e-mail-ul de mai jos, l-am aranjat eu cu liniuta pentru coerenta si cate o * pentru paragraf:

"Re: Ref: camera dormit Bella

dana berta Iul 22 la 2:12 PM Către M Trc

Buna ziua

Se pare ca dvs aveti o problema cu faptul ca da-ti niste bani si nu stiti cum sa sicanati lumea pentru banii care ii dati.

*
Din tot ce ati scris nimic nu este adevarat si astazi o sa primiti banii inapoi pentru ce ati platit pana la sfarsit de luna plus micul dejun care nu l-a mancat.

*
Imi pare foarte rau ca v-am primit cand mi-ati spus ca v-au dat afara de la alte gradinite.Nici nu ma mir!Oare ati m-ai avut la alta gradinita un an de zile cum ati stat la noi?Cred ca am avut foarte multa rabdare cu dvs insa de azi chiar nu mai accept nici o jignire.

*
Nu am nici o problema ca mergeti la OPC, daca m-ati fi speriat cu treaba asta va m-ai inghitiam inca o luna, insa asa stiti sa procedati dvs cu oamenii care s-au straduit aproape un an sa tine cont de "sugestiile" dvs:

*

- nu mai vreau pat cu gratii- am mutat-o, (n.a. pai nu mai suferea fie-mea sa doarma cu bebelusii, vroia sa doarma cu copiii mari)

*

- nu mai vreau la Anca- am mutat-o, (n.a. pai doamna logoped absolvent 2005 toamna, care isi parcheaza Mini-Cooper-ul in fata cresei, nu stie decat sa puna copiii la colt, fie-mea nu o sufera, o prefera pe Georgi, iar la cat de des schimbati personalul si nu tineti cont de oamenii care lucreaza pt dvs, nu vad care e problema alegerii)

*

- nu vreau sa-i dati paine nu iam dat (n.a. paine alba in ciorba am zis),

*

- vreau sa va vand o bucatarie-am cumparat-o, (n.a. v-am intrebat daca vreti sa o luati ca sa mai investiti si dvs in jucarii ca urla vantul pe acolo, v-am oferit cu 100lei mai putin decat pretul de vanzare si nu mi-ati dat un ban, ati scazut din banii de gradinita, nu va place o afacere buna?)

*

- vreau sa va vand un scaunel- l-am cumparat (n.a. v-am intrebat daca nu vreti cu 50 lei un scaun inalt de masa de la IKEA, la cati bebelusi aveti in grupa!) plus multe alte cereri mie sau fetelor de care am tinut cont.

*

Suma pe care o veti primi este de 270 lei : 168 pentru 7 zile gradinita, 7x 10 = 70 pt masa si 32 pt mic dejun nemancat 16 zile (n.a. din ianuarie 2014 nu mai manca fie-mea mic dejun la gradinita, deci la 2 lei pe zi, vreo 200lei am platit in plus ca ochiul).

*

Eu am o vorba : " Cine face rau, vede rau"!!!! (n.a. hahahahaha ziiii (sic!) sa mori tu ca e vorba ta)
Numai bine"

*

Later edit: inserez mai jos exact raspunsul pe e-mail ca sa nu credeti ca l-am editat excesiv:

Fie-mea merge aici doar din 17 septembrie 2013, iar anul acesta martie a stat toata luna acasa, iar pana atunci vreo 4 saptamani cred, tot pe acasa bolnava era, deci vreo 8 luni cu indulgenta.

*

Raspunsul ei (in care colega mea de la Blaga nu stie sa scrie cu cratima, mai am in arhiva si multe e-mail-uri cu "Aduce-ti Pampers", asta asa ca sa ni se mai arate cine primeste diplome de facultate cot la cot cu oameni care chiar invata), a venit ca reply la e-mail-ul meu de mai jos:

*

"Pe 22-Jul-14 09:49, MTrc a scris:Buna dimineața,

Cum nu v-am găsit de dimineața in birou si nu am reuşit să vorbesc in privat cu dumneavoastră, va scriu acest e-mail legat de câteva probleme sesizate o data cu mutatul Bellei la etaj:

1. Mocheta din dormitor este foarte murdară, exista la DM cu 27 ron soluție curatat mochete cu actiune împotriva factorilor alergeni, dar trebuie lăsata sa,actioneze peste weekend, ati fi dispusa sa curatati mocheta ca sa nu mai solicit acum înlocuirea ei integral? Bella este plina de bube pe gat si piept, ochii iar injectati si iar sub tratatment cu antihistaminice, încât am adus de acasă spirt pt dezinfectie patut, saltea, cearceaf si perna;

2. Pătuțurile seamănă cu cele de la Lido pe care le primiseră donatii din Germania de la o gradinita, încât toti cei 24 de copii au făcut scarlatină in iarna, ale dumneavoastră de unde provin? Bella se vaieta ca o doare spatele de când doarme pe ele, nu doarme bine, este obosita când o iau si f irascibilă. Dumneavoastră v-ati culca copilul pe paturile alea tari fără saltele? Voi discuta si cu un ortoped despre ele. In zona Vasile Aaron viaduct este o fabrica ce taie portiuni de saltele din bucata mare pt comenzi mari de la gradinite;

[caption id="attachment_762" align="alignleft" width="432"] 13 patuturi fara saltele, doar cu huse nici macar cat degetul meu de groase, gasite in dulapul in care am lasat de acasa lenjerii si saltea pt Giugiuka[/caption]

[caption id="attachment_764" align="alignleft" width="168"] husele pt patuturile albastre, nu sunt nici cat degetul meu de groase.[/caption]

 

3.Camera de dormit nearisita si cu multi copii înghesuiti la grămadă;

4. In plus, pe lângă condițiile de dormit, vineri am luat-o mai repede pe Bella de la grădiniţă si s-a dus in bucătăria sa isi ia acasă gustarea. O jumătate de felie cozonac uscat si O FELIE DE MAR? Ati împărțit 2 mere la 13 farfurii? Pentru 200lei pe luna? In condițiile in care din ianuarie Bella nu mai mănâncă mic,dejun la grădiniţă dar noi va plătim si micul dejun? Si le dati lapte cu mere si iaurt cu nectarine de se plânge fie -mea si ca ii e foame si ca o doare burta zinic? A, sa investigati va rog cine primește apa cu zahăr, Bella spune ca Victoria, ceea ce nu mă interesează, dar sper sa nu bea si Bella;

5. Oglinda sparta din bucătărie este un pericol iminent pentru copii, se pot oricând lovi, tăia, accidenta, când o inlocuiti?

 

[caption id="attachment_761" align="aligncenter" width="600"] Oare ce-ar zice DSP-ul despre asta si laptele ala lasat asa afara, neacoperit?[/caption]

Pentru 800lei pe luna achitati integral in avans astept o rezolvare imediata a acestor probleme si nu după 24 august când plecăm din tara. Si fac apel la profesionalism in răspuns si atitudine in ce mă privește, doresc rezolvare amiabila si nu cu OPC si Inspectia Tehnica DSP.

Va mulțumesc anticipat."

*

E-mail-ul meu catre doamna masterand a venit ca o incununare de succes a frustrarilor mocnite din mine, adunate de-a lungul celor 8 luni, explodate ca un vulcan in urma marturiei unei alte mamici, care ii spunea doamnei Berta ca fata ei are bube pe corp si ca nu e singura, ca si Bella are, la care directoarea a raspuns cu "nu va mai luati dupa mama lu' Bella". Un fel de, e nebuna saraca, intelegeti-o.

*

Logic ca mi-am retras copilul (pardon, m-a dat afara Dana Berta), ne-om descurca inca o luna cu ea acasa. Ati vazut doar, problema mea era faptul ca dau banii, nu ca dau banii si nu primeste copilul meu calitate la limita decentei si a bunului simt. In timp ce latra la telefon printre jigniri ("sunteti o mincinoasa, mama lu' Bella, spuneti numai povesti, trebuia sa imi dau seama ca dupa ce v-au dat celelalte directoare afara sunteti un client-problema, va e ciuda ca dati banii") zicea ca nu are finante sa schimbe mocheta. PAI LA CE DRACU' TE EXTINZI LA MANSARDA DACA NU AI BANI SA INVESTESTI IN EA? Pai, interesul este sa mearga fabrica de bani, sa curga incasarile la Asociatia non-profit, careia ati vazut nu ii e frica de OPC (si pe buna dreptate, din cele 5 reclamatii depuse de mine anterior nu s-a ales nimic decent, gradinita functioneaza in continuare, deci stiu astea ce stiu).

*

M-a amuzat teribil si cand a inceput sa latre ca un catel din spatele gardului, fotbalistul Paul Berta, cand m-am dus sa o iau pe fie-mea: "Sa stiti ca suntem foarte suparati pe dumneavoastra, pana si cand ati zis ca alunecati iarna pe  zapada pe scarile de exterior (n.a. cu gresie) si poate va rupeti gatul, ati vazut ca am pus mocheta sa nu mai alunecati."  Din ciclul OhMyGod! Nu era pericol pentru copii, ci pentru mine, personal.

*

Reclama pe care si-o face mai jos, (sesizati cum cresa si gradinita DISPUNE amandoua de camere viu CLORATE) contravine grav realitatii: nu am putut vizualiza niciodata toate activitatile copilului meu, iar de cand e mutata la mansarda adio camera web, habar nu am cum arata la fata asistentul medical pediatru pentru ca nu l-am vazut nici macar o singura data, cat despre colaborarea cu medicul nutritionist de deja hilar, si de 8 ori pe saptamana a mancat fie-mea pui!

Scriu aceste randuri cu resemnare si speranta in mai bine in strainezia, la acest ceas in care bubele de pe corpul fie-mii se inmultesc, si le scarpina de ma mananca si pe mine pielea uitandu-ma la ea, si trebuie sa merg cu ea la medic. Daca ar trai Caragiale, i-ar multumi Danei Berta pentru intruchiparea perfecta a tipului directoare-de-gradinita-privata-asociatie-non-profit-agramata-Sibiu (n.a. care face greseli elementare de limba, sinonim incult, ca sa ma intelegeti doamna Dana), in care se imbina armonios si oltenismele doamnei Cristina Lazar de la Cresa Clopotzel, precum si mahalagiasmul doamnei avocat Adina Emilia Mara de la Gradinita Busy Bees, precum si incapacitatea de a gestiona resursele puilor nostri de om specifica Danielei Popa de la Gradinita Lido. Va multumesc, doamnelor, pentru fiecare sut in cur dat, caci m-ati apropiat mai mult de aeroport si granita. Chapeau! (adica jos palaria, ca sa ma intelegeti, doamnelor.)

*

Atata timp cat astea sunt absolvente de unitati educatie in Romania si conduc unitati de educatie in Romania, locul nostru de inadaptati social nu este acum aici. Banii nostri castigati in Romania prin business outsourcing pentru U.K. nu sunt destul de buni pentru Sibiu, unde sa emiti pretentii se califica drept nebunie. Locul meu de mama interesata de sanatatea copilului ei, (by the way, la 1 an dupa ce la Busy Bees a fost pusa in fata clasei sa rada copiii de ea ca a facut pipi in pantaloni, am ajuns iar cu probleme pe tema asta la psiholog, de data asta direct cu Bella), nu este printre cele multe carora le semnalezi toate aceste probleme si ori ridica din umeri si zic "ce sa-i facem, mere' si-asa, nici noi n-am mai murit", ori se uita ranjind la mine "numai tie ti se intampla, parca le atragi".

*

Deci, la a 3-a intoarcere a mea in Anglia, (emigreisan drim episodul 3), in 24 august 2014 va salut din avion, pe culoarul aerian Bucuresti-Stansted, cu sperante in suflet de mai bine de la gradinita privata la care am inscris-o deja pe Bella. Sper ca "revolutia" in parenting si educatia copiilor nostri pe care o anunta prezentatorii conferintelor din Bucuresti sa fie pe bune si sa se intample mai repede, ca acu' io nu o vad.

Ai pup iu!

Later update: dupa ce m-a facut mincinoasa si ne-a facut bagajele (fara sa returneze si cana de baut apa a fie-mii de 40 lei si rechizitele cerute fiecarui copil in parte - acuarele, culori, penar, foarfeca, hartie creponata, coli colorate), a trimis e-mail de sedinta cu parintii, iar aseara, miercuri 23 iulie 2014, le-a aratat mocheta curata, saltele pe patuturi, le-a spus ca Anca (aia blonda din poza de mai sus afisata pe site ca Educatoare) nu mai lucreaza la MM ca de fapt era logoped si nu educatoare, iar ei vor avea o inspectie in septembrie ca sa devina gradinita si cauta sa angajeze educatoare. Sper sa vada educatoarele din Sibiu acest e-mail si sa se gandeasca de 2 ori inainte sa se angajeze aici, la cum urla la mine si la copii, nici nu ma mira de ce ii pleaca personalul prost platit dealtfel. Deci, e-mail-ul meu era adevarat din moment ce s-a apucat sa curete si sa execute, doar ca de ce sa beneficieze si copilul meu de schimbarile cerute cand a preferat sa-mi bage "pumnul in gura", arma celui cu mintea odihnita...

Conferinta Social Media for Parents - Bucuresti

Social Media for Parents. Sau vorba organizatorului Evensys eveniment pentru parinti activi in mediul online.

Unde? In București, desigur. Hotel Howard Johnston.

Când? 08 iulie 2014.

Cat? 1-6pm.

Nu, ma', Cat? Gratis. Desi la 136lei biletul de tren Sibiu-București dus- întors si 500lei monitor laptop de munca nou, spart pe tren când apasam cu spor sa-l închid peste un capac ratacit de stick de Internet, nimic nu este gratis. Are grijă Universul sa le echilibreze pe toate.

De ce? Pai tot ca sa citam Evensys preluat de aici, pentru ca : "Numarul mamelor din America de Nord care detin un blog ajunge la 3,900,000, iar 7 din 10 mame au un cont de Facebook. Studii recente au aratat ca mamele active pe Facebook au o mare influenta asupra lansarii unor tendinte pentru branduri.  58% dintre acestea urmaresc brandurile preferate in retelele sociale. In ultimii ani, numarul  blogurilor de parenting a crescut vizibil si in Romania, iar parintii sunt tot mai activi in mediul online."

Cine a vorbit? Multi si buni, dom'le. Eu venisem pentru Urania Cremene si ale ei pastile de parenting, dar ceilalti speakeri au fost un fel de mai multe cirese de pe tort asa, surpriza dupa surpriza.

A spart gheata Urania Cremene cu tema "De ce sunt sanse mari ca nici copiii nostri sa nu devina prosperi". Frustrant sa auziti cititi asta, stiu ca va incruntati acum.

[caption id="attachment_742" align="aligncenter" width="300"] Foto: Freya Productions pe https://www.facebook.com/SocialMediaForParents/[/caption]

Dar când femeia vorbeste despre ce idei transmitem copiilor nostri legate de prosperitate, acele pietre de moara pentru bagajul lor cu care ii trimitem in viata, e foarte posibil sa aibă dreptate.

Uite, de exemplu, vorbind de prosperitatea financiara (urmata de cea fizica, relaționala, spirituală, intelectuala, emotionala), voua nu v-au băgat ai vostri in cap ba ca "Banii sunt ochiul dracului", pentru bani trebuie să faci ceva ilicit (iar exemplele de "succes" tip Becali abunda piata), numa' aia cu noroc au succes in viata etc.?

Noi am reuşit pana acum sa-i insuflam Giugiukai teorii cat mai realiste despre bani: "mami, tu mergi la gradi ca mami si tati lucrează la servici. Da' de tze? Pai noi scriem pe laptop si dobim (vorbim) la telefon, si sefii nostri nenea Pital si nenea Malc ne dau bani pentru ce muncim la servici."

"Bella, îmi pare rău, stiu ca iti doresti acel balon (trazni-l-ar balon roz cu Mimi Maus, ca tot la colt in sufragerie peste mormanul de alte baloane ajunge!), dar nu mai am bani. Data viitoare poate luam unul."

"Haideti, doamna, ca e doar 4 lei. "

"Stiti bancul cu zgura, doamna vânzătoare?" După ce am decartat 14 lei pe desenul cu nisip colorat, 5 lei trambulina, 5 lei tobogan, 2.5lei placinta cu mere, 10 lei limonada, chiar arat a sac de bani fără fund? Pai pana acasă mai sunt 10 tentatii,  dam asa mili-mili-on ca e DOAR 4 lei balonul, you stupid cow, you?

O mai invatam si sa pună restul de monezi de la cumpărături in pusculita, iar ocazional ii scoatem pe toti, ii spunem ce isi poate cumpăra de ei varianta A sau B si ea vine cu C. Atâta timp cat varianta C este vesnica mingiuta colorata cu 0.50 bani de la Profi (alea care dau dependenta când încerci sa nimeresti una transparenta cu dinozaur in mijloc, dar la gura sferei sunt îngrămădite strategic cele de cacao si tot bagi in concediu cate o fisa de 1 eur si iti vine sa alinti picioare masinariei ca sa se rearanjeze mingiile, de mai găsești totusi bani prin geanta pentru asta si cu fiecare mingiuta de rahat care mai cade trebuie sa inventezi copilului o poveste interesanta despre ea " ce daca are 2 culori, rosu si albastru ca si celelalte 3 mingii căzute pana acum, asta sare foarte sus!", de ai casa plina doar de mingiute încât speri sa nu ajungi cu cracii in sus alunecând pe ele, doar nu le aruncăm, fiecare e speciala in felul ei, are o poveste proprie!), noi nu insistam cu A si B.

O mai invatam si ca plicurile din cutia postala se cheama facturi, ca scrie pe ele cati bani trebuie sa dam pentru apa, lumină, gaz de la aragaz, televizor. "Da' de tze? Pai mami, gazul nu e al nostru. E al lu' nenea care are gaz (sic!) si ne da si noua daca ii dam bani. Daca nu ii dam bani, atunci nu ne da gaz. Ce bine ca avem bani pentru gaz, nu? Si ca avem apa si lumina. Sunt copii care nu au, dragii de ei."

In mod asemănător, inoculam copiilor prejudecati si despre prosperitatea fizica, gen bolile se tratează cu medicamente. La Ferma Cornatel auzeam cum o mama răspundea unui alt tatic la "da' de ce ii dai Nurofen copilului, are febra?" cu "Nu acum, dar face mereu si ii dau 2 săptămâni preventiv ca asa a zis doctorul." Preventiv farmaciile se deschid din 10 in 10 metri pentru natia noastra de ipohondri panicati, încât Mihai Viteazul Strasse Sibiu a devenit un Las Vegas de lumini pâlpâitoare pe cruci verzi!

Nu mai vorbim de infofolirea tip ceapa cu 5 straturi de foi a copilului ba cu căciula vara sa nu îl traga curentul, ba cu centrala termica pornită sa ajungă camera la 26C ca nu tin de cald botosii de lână, maicuta bătrână etc.

La prosperitatea intelectuala cred ca toti am primit de la parinti mesaje de tip "cei care reuşesc in viata nu sunt cei care invata", "eu am citit/invatat destul, acum,e rândul tău", "fiecare se naste cu un IQ si nu e nimic de făcut in acest sens." Noroc ca pe mine fie-mea mă vede mereu la scoală cum zice ea, pe la cursuri, traininguri si limbi străine, ca sa inteleaga de mica ca aia cu "omul cat traieste invata" e pe bune.

Iar daca pe prosperitatea relationala mama voastră divortata nu v-a spus ca "toate curvele au noroc", înseamnă ca...aveti noroc, ca si mine dealtfel.

A urmat Gyorgy Gaspar (www.psihoterapiafamiliei.com), cu tema "Cuplu fericit=Cuplu sănătos". Nu acel mens sana in corpore barosana cu care defileaza tata scoru, ci ala de psihicus salubris con partenerus et copilus.

[caption id="attachment_744" align="aligncenter" width="300"] Foto Freya Productions preluata de pe https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

M-a uns la inima si omul si tema abordată despre relatia de cuplu, mai ales după ce apare un copil. Informatia de la el s-a asezat foarte bine peste ce stiam deja de la terapia personala cu psihologul meu Oana, dar sa aflu ca nu sunt singura blocata in etapa de diferențiere cu partenerul, m-a ajutat si mai mult.

Cica după etapa de simbioza, aia cu fluturi in stomac, de lugulugugiugiulosenie la maxim, urmează asta de diferentiere când începi sa vezi ca ochii partenerei sunt verzi, nu căprui, ca e roscata, nu blonda, ca are opinii diferite (sau doar opinii full stop), ceea ce duce la o lupta pentru putere ce poate dura multi ani si căreia unii chiar nu ii supraviețuiesc. Vestea buna este ca, cei care supraviețuiesc etapei 2, avansează in grad la interdependența sănătoasă sau dragostea matura. Logic atunci ce a spus Gaspar in continuare, si anume ca "oamenii care isi gestionează cu succes relatia de cuplu, ajung sa facă fata mai bine si relatiei părinte copil." Iar faptul ca aplicam pe copiii nostri ce am trăit noi in trecut sub tutela parintilor nostri cred ca va este deja clar si acceptat. Vorba Uraniei,  cate dintre voi nu simt " parca sunt mama!"? Iar faptul invatat deja la terapia cu Oana conform căruia inconștientul meu a ales partenerul meu ca sa mă vindec prin lectiile ce le primesc, din nou devine mai usor de acceptat.

Mi-a plăcut întrebarea din audienta "Căsătoria este necesară?", mă gândesc de mult sa scriu despre asta. Gaspar spunea ca mintea umana are nevoie de un angajament, un fel de asumare răspundere sociala, dar un cuplu poate functiona foarte bine fără act oficial. Chiar am aflat pe tren de la o studentă atât de draguta despre faptul că o prietena de-a ei s-a cununat doar religios in București, preotul a acceptat fără "ACT"! Cat de tare e asta, nu? Din ciclul Evrika! Daca aflam la timp...

A urmat tema Siguranta in mediul digital cu Alina Stan CSR officer Orange Romania.

[caption id="attachment_745" align="aligncenter" width="199"] Sursa foto: https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

Desi cu o voce timida si ochi care se uitau des in jos, Alina a reusit cu succes sa livreze continutul prezentarii ei in care ne-a avertizat de faptul ca 40% dintre copii afirma ca au avut contact cu necunoscuti pe Internet, 9% ca le-a fost cerută o fotografie, iar 2% au avut o experiență neplăcută. In parteneriat cu Salvati Copiii  care au un Departament de Cyber Crime, Orange menționează si sigur.info precum si linii de consiliere Helpline. Tema asta a mers foarte bine cu cea expusă de Valentin Vesa (omul cu campania Shoebox, cadoul din cutia de pantofi), inginer I-Quest, despre Privacy (viata privata sa zicem) pe Facebook. Despre cum putem sa setam profilul doar pentru Friends, postările personale doar pentru Friends (except Acquaintances, Cunoștințele), sa verificam in Messages acele Other care nu ajung in Inbox, sa nu ne arătăm lista de Friends si sa nu mai postam poze cu copiii in putzulica goală ca cica Feisbucu le păstrează oricum după ani si ani. Chestii de bun simt, aparent la ordinea zilei, dar ati fi surprinsi de cat de putini stiau sa facă aceste setări.

Pe partea de blogging toate prezentările au fost interesante, anumite interventii de-a dreptul delicioase chiar.

De la Ioana Manoiu am invatat despre "Branding personal" (un fel de imaginea ta de "vânzare" sau cum bine zicea chiar ea, un fel de " ce vorbesc oamenii despre tine atunci când nu esti in camera."), de la cum ne îmbrăcăm, vorbim, educatia noastra, ce postezi pe Facebook. (cred ca toti participantii am ras-ul-plânsul când a menționat ca in cativa ani tinerii care vor cauta sa se angajeze vor fi,nevoiti sa-si schimbe numele pentru ca si-au compromis imaginea de mai târziu cu ce au postat de pe acum).

[caption id="attachment_746" align="aligncenter" width="300"] Ioana Manoiu, sursa foto: https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

Am invatat despre conceptul CUPCAKE, unde blatul prajituricii reprezintă latura noastra rationala, expertiza, CV-ul ca pe Linkedin, iar glazura colorata partea emotionala. Oamenii cumpara emotii, nu informatii, valorizează cum ii faci sa se simtă, asta ne explică Ioana.

Iar despre Personal Branding in 5 pasi, îndrumările au fost:

1. INTROSPECȚIE: ce te motivează? Pentru ce te dai jos dimineața din pat (altul decât sa faci pipi ca ai mâncat lubenita la culcare...), in ce investesti timp si energie? In corelație cu axa mediocritatii mentionata de Urania, la care ne forteaza sistemul de educatie când ne forteaza sa invatam la toate si sa fim buni la toate, Ioana completa cu "Perfectioneaza talentele!" Chiar zicea Urania ca stia ea din cunostinte legate de comunitatea evreieasca despre faptul ca cei 7 ani de acasa nu se refera la aia de bun simt cum crede romanul, ci la cei 7 ani in care putem identifica la ce exceleaza copilul, pe principiul ca evreii calculau de cati profesori, medici, brutari aveau nevoie in X ani. Parca sa zic ca am vazut ceva similar despre cei 7 ani de acasa de identificare a abilitatilor si inclinatiilor prin cartea Mama si Copilul a Mariei Capraru oare?;

2. AUDIT DE IMAGINE: roagă prietenii sa te descrie in 3 cuvinte, ce apreciează la tine. Eu am făcut acest exercitiu cu prietenii anul trecut la îndrumarea psihologului meu, m-a ajutat enorm! Pana si cei care nu aveau de bine, au gasit totusi din 3 un cuvant cu care sa ma descrie, iar cum altii au venit cu 7 sau 10, am iesit la o medie de 9, deci de 3 ori mai mult decat 3, deci de bine :) ;

3. DEFINEȘTE ATRIBUTELE CU CARE VREI SA FII ASOCIAT: din ciclul "A great man is one sentence" (un om mare e o propoziție) gen pe crucea lui Michael Jackson “king of pop”. Pe a mea va scrie mare cu verde praz, “mukallita.ro” (moment in care va deveni in sfarsit si blogul meu bacterian, ca sunt plictisita de viral). Asta daca ma ingroapa Mukallul la el in Sibiu, ca daca ma duce la Slatina schimbam pe “prazcutelemeasisalamdesibiu.ro”. Sau de o fi sa mor in camp de mohor de Uca land, nu scriem nimic cu .ro la sfarsit, bagam ceva cu co.uk ca sa nu faca pipi pe mormantul “imigrantului roman necunoscut”;

4. STABILESTE PUBLICURI TINTA si unde ii gasesti, dupa principiul 90/10 adica un fel de 90% din... din ce? ca uitai, este influentat de 10% din oameni. Parca suna un pic altfel principiul lui Stephen Covey, dar cred ca asta era adaptat pe tema social media and marketing;

5. PLAN ACTIUNE: marketing strategy, cursuri etc. Personal cred ca inainte de 4 era si un "stabileste obiectivul S.M.A.R.T. " Ma intreba un tanar de 22 ani referitor la promovare blog "pai, ce vreti sa obtineti doamna de la blog? Ce vindeti de fapt?" Turkish delight cu perje, ce naiba sa vand? No, ca ma incuie tinerelul. "Pai ziceti, doamna, ca la mine e simplu, daca vindeti usi, va fac optimizare SEO (n.a. manca-tz-ash ce-o mai fi si aia?) pentru vanzari usi." Pai, ce nu ti-e clar, un blog e mega dinamic, un blogger scrie orice, despre orice, oricand, oricum. Analyse this! "No, vreau sa "vand" informatie. Adica ma-ntelegi, sa o ofer gratuit, sa fie accesibila maselor cat mai multe si mai mari. Sa se duca vestea despre revolutia in parenting din Romania! Ca la ce ma ajuta daca iau eu trenul de la Sibiu sa intalnesc inca 300 de parinti rataciti in Bucuresti care doresc sa schimbe tiparul vechi al parintilor nostri, daca o data intoarsa reprezint 1 la mie dintre mame dornice de schimbare? Nu vreau sa fac parte dintr-o enclava, o "secta" exclusivista care are bani de conferinte, vreau ca informatia de care dispun sa ajunga la cat mai multe capete de mame, tati, bunici si educatoare, ca o data insamantata o idee citita pe aici, sa se dezvolte in vrejul de fasole!

Si, vorbind despre cum a ajuns ea la 6 milioane de vizionari in 6 ani parca (sau 8? poteito, potatou), Printesa Urbana a.k.a Ioana Macoveiciuc (sic!), ne-a vorbit cu tot cu burtica ei de graviduta avansata, despre cum a inceput, despre cum s-a promovat, si, mai ales despre reguli de best practice (cea mai buna practica), de tip raspund la comentarii, nu jignesc, sunt consecventa, scriu zilnic, scriu natural, personal, direct de la corazon asa... Mi-a placut foarte mult faptul ca nu posteaza nici o poza cu fatza fetitei ei Sofia.

[caption id="attachment_748" align="aligncenter" width="300"] Printesa Urbana, Sursa foto: https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

Prima parte a sesiunii s-a incheiat cu o prezentare de catre Boyana Dragomir, de origine din Bulgaria, dar care vorbea excelent limba romana, cu mai putine dezacorduri decat muuuulti romani pe care ii aud zilnic de ma tampesc si pe mine. Proiectul ei, inedit, Little Gym (sala de gimnastica pentru cei mici), vine bine pe statistica conform careia 40% dintre copiii romani sunt sopraponderali.

Eu pe insula Thassos am vazut atat de multi copii supraponderali cu parinti pe masura, incat m-am speriat. Si iar m-au apucat trepidatiile gandindu-ma la cum e fie-mea indopata cu paine alba in ciorba la gradinita. Urania se mira de ce mamele pe la varsta de 2-3 ani a odraslei se opresc din alimentatia sanatoasa a copilului si nu mai masoara gramele de hrisca si quinoa din cereale. Guilty as charged! Yap, si eu sunt vinovata. O pun pe seama intoarcerii mamei la servici sau apucatului de muncit de acasa si pe seama dusului copilului in colectivitate cresa, gradi, unde mananca tampenii si de obicei prost: nu mai e timp! S-a terminat si lehuzia si concediul de maternitate.

Interesant de aflat de la Boyana si ca pentru copiii cu varste intre 1-4 ani, sunt necesare 3-4 ore pe zi de efort fizic! Numai azi ce imi povestea iar fie-mea despre doamna ei educatoare care "nu mi-a dat voie sa aleg! Dal eu nu am facut destul spolt!"

La partea "cum il convingi?" sa faca sport pe 'pilu indaratnic, (mai ales daca ma-sa e putoare specia couch potato), cica oferindu-i activitati fizice distractive (ex. gimnastica artistica la sol, cu barne etc.).

Cei 3 muschetari care au urmat in Sesiunea 2, toti, Doamne si toti trei, au fost atat de relaxati si joviali (tipic masculin, let's admitem), incat zau ca nu mi-am mai luat notite ca erau prea faini de ascultat.

[caption id="attachment_749" align="aligncenter" width="600"] Daniel Osmanovici, Valentin Vesa si Cristian -China Birta[/caption]

Daniel Osmanovici, pe care il stiu ca tataincepator.ro (de fetita de 3 ani) si nu ca prezentatorul Observatorului de weekend A1 (zau ca nu ma uit la televizor), Valentin Vesa (the Shoebox Man, in sfarsit l-am cunoscut personal pe omul cu deja celebra cutie de pantofi cu peste 10,000 de Like-uri pe Feisbuc AICI, tatal a doi copii mai mari, 5 si 7 ani daca am retinut bine, la randu-i blogger pe domeniul care ii poarta numele) si Cristian China Birta (a.k.a. Chinezu, din Maramu', nenea acela cu BlogalInitiative prin care am participat eu la campania Heineken si am castigat 6 doze de bere, tata a 3 copii intre 18 si 2 ani, dar tot nu il bate pe pediatrul fie-mii care asteapta acum al 8-lea - optulea-copil) sunt cei 3 muschetari.

Daniel, prezentandu-ne blog-ul lui, ne-a amuzat teribil cu pataniile lui de prin parc povestite cu o naturalete debordanta! Vorbea despre cum s-a implicat in cresterea fetitei incat singurul lucru ce a lipsit a fost sa o alapteze! Cum ajung inapoi in Anglia, Daniel, iti cumpar eu de pe E-bay ce-ti trebuie in sensul asta pentru bebe #2 daca vrei :) Eu nu stiu de ce nu faci un grup pe Facebook, doar pentru tati, ca sunteti multi dedicati, dar numai tu cu blog sa faceti schimb de retete de quinoa cu pudra de roscove si sa stabiliti intalniri in parc cu bebeii ca sa ne mai lasati si pe noi sa ne uscam parul frumos cu peria. A, da, multumesc pentru ca ai recunoscut ca nu scrii zilnic pe blog, m-am simtit mai bine sa aud ca nu sunt singura.

Vali a fost mai serios cu tema abordata de utilizare responsabila a mediilor sociale si o educatie preventiva a copiilor cu privire la media. Ce inseamna sa fii tata de copii mai mari, deja ai alt gen de probleme, unele la care nici nu am visat sa ajung sa ma gandesc prea curand! Ne-a invatat desigur cum sa facem Sharing securizat de informatie pe Facebook care mereu schimba cate ceva si ne ia prin surprindere, (de speriat ce informatie detine Facebook despre fiecare dintre noi cititi si singuri aici ), dar cred ca ne-a atras si mai mult atentia cand ne-a zis sa-l intrebam cum putem sa recuperam banii inapoi daca acceseaza copiii din greseala aplicatii pe smart phones ce costa bani.

Cristi cred ca e in stare sa vorbeasca si unei multimi din Casa Poporului fara sa i se puna vreodata nodul ala nenorocit in gat, asa ceva... Tema lui, "Mami, ce-i aia mami blogger?" (adica mama mea e blogaritza/scrie noaptea la portita), ne-a informat ca sunt 3 milioane de romani care citesc bloguri (ce va mira? Inca suntem o natie avida dupa informatie si informare, doar am stat destul cu informatia suprimata, nu?), iar dintre bloggeri multi is second jobberi, adica fac meseria asta ca ul al doilea servici. Noaptea, dupe cum va spuneam.

Da, super eveniment, nu-mi pare rau decat ca mi-am spart laptop-ul pe tren, in rest jeneregretterien.com! Mai vreau asa evenimente si la mai mare! La anu' iau avionul din Uca Land ca sa particip.

Si, pentru ca este deja 11:38 PM la o saptamana dupa acest super eveniment, inchei aici, va multumesc pentru atentie, ne revedem dupa pauza.

Ma bag la somn! De voie, de nevoie. (ca e nervos Mukallul langa mine, incruntat ca ce puii lui stau sa scriu tampenii pe blog la ora asta?)

[caption id="attachment_750" align="aligncenter" width="670"] sursa foto: news.distractify.com[/caption]

Mame de baieti, uniti-vatzi! Un parc militar unic va asteapta!

Un parc militar de distractie, nu de trimis zgatiile nazbatiile in "tabara" pe perioada nedeterminata sa invete disciplina. Also, nu am zis "mame de baieti si fete", nu ca sa discriminez, ci pentru ca fie-mea, 2 ani si 9 luni, pusa la "Comandament" in fata alegerii unei jucarii intre un tanc, avion si elicopter, a ales varianta 4, cea neoferita, si anume un tractoras cu o o oaie langa el...Asa ca un gentle reminder ca nu o intereseaza militaria. Inca. Pan' s-o marita. Si-atunci o trimitem aici la Arsenal Park (Arsenal Park Romania sau Arsenal Park Transilvania), fosta baza secreta si fabrica de munitie din Orastie, jud Hunedoara, la 1 ora si-un pic de Sibiu cu masina, (desi se poate si cu trenul si cu avionul daca va intereseaza), care a devenit in 2009 "o fabrica de adrenalina complex turistic cu 3 stele pe epoleți, singurul cu tematică militară din Europa" cf descrierii de pe arsenalpark.ro.

[caption id="attachment_530" align="aligncenter" width="332"] Sursa foto: arsenalpark.ro[/caption]

Lasand la o parte aspectele neinteresante legate de aceasta oaza de vacanta (seriously? Militarie si relax?), gen teambuilding (instructie militara, tir cu arcul si tir cu arbaleta, tir la tinta fixa cu arme de airsoft si cu arme paintball, lupte de airsoft si paintball, plimbari cu transportoare senilate, concursuri cu drezina, treasure hunt, biciclete, Jeep, Go Kart, Segway), tabere, Spa, cazare in camere Soldat, camere Ofiter, camere Tun ("intreg culcusul e amenajat pe afetul unui tun de razboi, a caruit teava iese amenintator pe fereastra"), camere TAB ("au de fapt patul dispus in jumatate de transport amfibiu blindat, perna e pe locul volanului"), apartamente Colonel si vile General, pentru noi, mame de pitici, nu am gasit decat mini tiroliana, trambulina, loc de joaca cu topogane, leagane, casute (in zona taberei), sah cu piese mari cat 'pilu si muzeul in aer liber care ne-a fascinat pe toti cu escadronul de vehicule militare (tunuri, dispozitive antiracheta, piese de artilerie, un elicopter si un avion)!

Cum altfel sa ii introduci unui copil o lectie inopinata despre razboaie in lume, daca nu printr-o poveste tesuta pe intelesul lui, la o plimbare nonsalanta printre mitraliere:

[caption id="attachment_532" width="680"] Ce senzatie stranie sa stai atat de aproape de un elicopter! Inca nu a ajuns Mukallita atat de celebra incat sa-si permita unul la gala decernarii prazului.[/caption]

[caption id="attachment_533" align="aligncenter" width="269"] "Da de tze n-am voie sa pun mana?" Habar n-am, mami, dar daca nu e voie, nu e voie, poate ne urmaresc soldatii camuflati printre tufisuri, mai bine nu atingem.[/caption]

Uite, mami, ce interesant, o barca cu roti, ca o masina, stie sa mearga si prin apa si pe pamant!

Si cireasa de pe tort!

[caption id="attachment_540" align="alignleft" width="678"] Uite-l, mance-l mama cu pilotul lui cu tot! IAR 93-ul.[/caption]

 

 

Iar fie-mea super curioasa: "Pe unde a intat nenea pilot in 'vion?", "Da' de tze cade lacheta din 'vion?"



[caption id="attachment_542" align="alignright" width="300"] "Si lacheta cade de sus din 'vion si cade pe copelis la casa cu soldati lai"[/caption]

 

 

[caption id="attachment_555" align="aligncenter" width="600"] "Tze fatze, mami, nenea?" Trage cu mitraliera in alti soldati, mami. "Da' de tze?" Ca sunt lai (rai), mami. "Da' de tze?" Pai vor sa fure benzina de la soldatii buni, mami. "Da' de tze?" Pentu ca soldatii lai nu au benzina sa bea masina lor, benzina costa bani, asa ca ei vor sa o fule.[/caption]

Povestea razboiului continua:

[caption id="attachment_563" align="aligncenter" width="600"] "ui, mami, tlenuletzul"[/caption]

Calatoria continua: "Da' de tze ale nenea culalii (ochelarii)?" Pai ca sa nu il usture ochii de la fum. Uite vezi, prin teava asta respira aer curat din cutie. "Da' de tze?" Pai n-auzi ca e fum la razboi?



 

[caption id="attachment_565" align="aligncenter" width="295"] Portret de familie: soldatul corpolent inghite un om si jumatate[/caption]



 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nope, Mukallito, matale nu incapi, las-o pe Mukallita Junior, matale treci la cura de slabit cu varza si praz...

 




 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Uite, mami, racheta aia seamana cu creionul meu contur pentru buze, tot letale ambele...

 



 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am petrecut minute in sir jucand sah, impartind soldatii in "echipe", cu dii calutul sa-i apere pe rege si regina cu copitele care trozneau pionii, la sfarsit au si mulit (murit) cativa ostasi, dar, ca si la mama lui Bambi, din ei a iesit o raza de lumina care s-a dus sus pe o stea si sta acolo cuminte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spre final am petrecut si mai "lumeste" printre leagane la locul de joaca, nu a ramas nimic netestat!

Cand a vazut fie-mea panoul de mai jos a zis "ce mancam, mami, uite schie in caltea de la lestolant" (cartea de la restaurant=meniul) Am vrut sa mananc eu niste instructie militara, dar a zis Mukallul din spate "fii serioasa, imi e suficient cat stii deja, esti mamalor."

Biletul de intrare a costat 10 lei de adult, dar ne-au pus sa semnam niste termeni si conditii la poarta, dintre care cea mai nerezonabila "vizita sa dureze doar 1 ora". Dupa ce am cheltuit bani sa cumparam jucarii la "Comandament", ne-am vazut de vizita si am stat peste 2 ore jumatate intr-o zi de luni, fara sa ne intrebe nimeni de scopul si durata vizitei. Sunt si multe puncte de atractie turistica in jurul Orastiei, vom reveni desigur ca sa vizitam manastirea Prislop. Merita efortul sa mergi cu masina 1 ora si un pic pana aici? Merita sa organizam o iesire cu parinti si pitici? Voi ce credeti? Albumul foto complet aici.