Mukallitzii in 'turneu' - vacanta de vara - Grecia, 2013 reloaded partea I

Am plecat toti Doamne si toti trei in concediu de la Sibiu la Vourvourou, Sithonia, Halkidiki.
Cu masina. Nebunie curata (pentru noi, privind acum in urma cele 48 de ore de drum, noroc cu tableta legata de tetiera scaunului din fata cu snurul de la sutien costum baie la care s-a uitat fie-mea la desene animate - Finding Nemo de vreo 10 ori!- dupa epuizarea resurselor alimentelor interzise: popcorn, sticks=uri, bruschetti etc) cu copilul de 1an si 10luni dupa tine: Sibiu-Bucuresti, Bucuresti-Sofia, Sofia-Vourouvouru ( Halkidiki, Grecia).

Bucuresti, EXPOZITIA "THE HUMAN BODY"

Prima oprire, la sora-mea, in Bucuresti. Cat timp a facut ea un mic babysitting cu pilu' eu m-am dus la muzeul Antipa pt controversata expozitie "The Human Body". Da, aia cu cadavrele unor chinezi inmuiate in nush ce solutie, si "stafidite", "cauciucate" pentru expunere in fata admiratorilor (la milimetru distanta de ei, nefiind inchise in vitrine), in numele stiintei. Controversa? Ale cui sunt corpurile? Au fost de acord oamenii aia sa aiba putzele expuse? Au fost donate de rude sau au fost cumparate? La asta, adaug si ce am simtit eu, si anume frustrare ca erau expuse fie aruncand o minge, fie jucand darts, fie tinandu-se de maini spre amuzamentul copiilor sub 10 ani: "Tati, aia doi au murit dansand! Ha ha!"

De necontestat faptul ca intri mai dezinformat, dar iesi otzar mai destept de acolo. Ceea ce inseamna ca in numele stiintei, la 50lei bilet intrare si 54lei cartea cu poze la iesire, expozitia isi atinge scopul de informare a maselor.

[caption id="attachment_207" align="aligncenter" width="300"] #thehumanbodyexhibitionbucharest definitely worth it![/caption]

[caption id="attachment_208" align="aligncenter" width="210"] poza salvata de aici http://www.antipa.ro/categories/55/pages/296[/caption]

Vezi cu ochii tai cele mai mici oase din corp, cele din ureche, vezi structura unui os, stai nas in nas cu sistemul digestiv si afli ca desi mancarea trece prin esofag in 2-4secunde (mie cand mi-e foame cred ca si sub 1 secunda!), cand ajunge in intestinul gros sta intre 8-10ore acolo, pana la 2-3 zile, vezi si tu unde e situat ficatul, cel mai mare organ intern, te sperii cand vezi un ficat cirozat si juri in gand ca nu mai bei nici pic de alcool, nici.o.da.ta. In plus, cand vezi si organele expuse cu cancer, intr-adevar iti arunci in cutia de la iesire pachetul cu tigari si promiti iar ca nu vei mai fuma niciodata.

Iar cand ajungi la sala cu aparatul reproductiv si vezi cu ochii tai cum arata ovarele, uterul, trompele, iar apoi embrionii expusi de la stadiul de marimea unui bob de fasole pana la un fat de 30 saptamani (ma intreb oare daca erau avorturi facute in China din cauza ca cica nu ai voie sa-ti faci al 2-lea copil daca nu ai bani sa-l platesti?) Te minunezi iar de miracolul crearii vietii si cat de exact este gandit totul pentru asta.

De fapt, cand am vazut si sistemul nervos pe un creier completat de terminatiile nervoase ascunse sub coloana vertebrala expuse pe un alt cadavru, precum si reproducerea impresionanta a sistemului vascular cu cei 145,000km de vase, m-am gandit ca Dumnezeu (in orice forma il intelegem noi) trebuie sa fie un inginer geniu. Si, lasand la o parte socul de a vedea cadavre ca un student la medicina, nu poti sa ramai indiferent la miracolul vietii si minunatia din noi. Bine, faptul ca sunt vreo 7 miliarde de astfel de minunatii pe Glob in afara de tine, ridica semne serioase de intrebare de tip "si, totusi, ce cautam noi aici, ce vor 'astia' de la noi, care e scopul pana la urma?"
Anyway, concluzia, trebuie sa ne respectam corpurile, viata din noi, sa traim sanatos. Cum? Pai cum zicea mosulica cel cocosat la iesire din expo "trebuie sa bei vreo 2 litri de vin rosu pe zi, astia nu stiu nimic".

Asa ca, daca treceti prin Bucuresti pana in 30iunie, merita sa vedeti expozitia, cu conditia sa nu folositi deloc tel mobil ca va cearta cu spume "baiatul de la Respirator" cum s-a recomandat el insusi!

SOFIA, Bulgaria

A doua oprire la plecarea din Bucuresti, a doua zi, a fost Sofia. Am ajuns obositi pe la 9:30pm, dar ne-am trezit cand am ajuns sa ne cazam la hotelul Fashion. Ce e asa special? Pai e tot numai in alb si negru, foarte modern, cu design unic se lauda ei. Pe mine ma incanta mult mai mult culoarea si veselia decat modernul, dar nu pot sa neg ca a fost interesant.

In primul rand poti sa inveti copilul 2 culori: alb si negru. Uite, mami, scaunele: spatar negru-sezut alb.Hmm, unde s-a ascuns 'pilu, dupa perdeaua alba sau dupa draperiile negre? Hmm, unde a varsat 'pilu laptele? Pe fata de masa alba sau pe masa neagra lucioasa? Oricum ar fi fost, nu conta, ca laptele devenea parte din decor.

Mancarea la cina a fost excelenta, atat ciorba de perisoare (ce mici erau, cat jumatate ou de prepelita!), cat si puiul marinat la gratar. Si ieftin, 20leva (10eur) 1 ciorba, 1 portie pipet de pui, cu tot cu 2 beri si bacsis. Am zis si noi Merci cum ne-a invatat ospatarul, ca pe bulgareste nici o sansa: ce nu rup bulgarii boaba de engleza, dar ce nu rupem noi, romanii, boaba de rusa, sarba sa ne intelegem un pic cu ei.

In camera de 39eur pe noapte am avut niste mici momente de impresie artistica dupe cum urmeaza: cat de lat era patul, de am putut dormi toti 3 in el fara sa ne mai dea fie-mea picioare-n gura cand se rasucea ca acele de ceasornic intre noi, cat de lipsa era cabina de dus si faceai dus direct pe gresia neagra, in fata wc-lui, iar la piece de resistance geamul din tavan pana jos in podea ce separa dusul de dormitor. Adica da, in loc sa te uiti la tv cand stateai in pat, te uitai la tati care dansa in dus ca la un peste in acvariu. Nu mai vorbim de inhibarea totala cand statea mami pe buda, iar tati ii facea poze prin geam ca sa o enerveze!

[caption id="attachment_209" align="aligncenter" width="300"] #fashionhotelsofiabulgaria definitely worth it! depistati WC-ul! mai multe poze hotel aici http://www.booking.com/hotel/bg/fashion.[/caption]

ZOO, Sofia

Ziua trei, vineri, am dus-o pe Mukallita mica la Zoo Sofia, ca doar era la 5 minute cu masina de hotel Fashion. Infiintata in 1888 si intinsa pe 36 hectare (noi am abandonat dupa 2 ore de vizita) se lauda ca adaposteste peste 1000 de animale, 244 de specii. Si zau ca, am vazut acolo specii de nu le-am recunoscut. Desi nemodernizate, custile erau mari si cat mai aproape de mediul lor natural de abia vedeai animalele printre tufe si copaci.

Mukallita Jr s-a distrat de minune! Asta pana a muscat-o de deget cac-cac (ratza de la Quack Quack) ca i-a smuls niste paine din mana.

[caption id="attachment_210" align="aligncenter" width="300"] #sofiazoo great day out Iar palaria o port invers ca sa stea pe clama de par![/caption]

Destinatia: Vourvourou, Sithonia, Halkidiki

Plecati la pranz din Sofia, cu vreo 5 opriri pana la destinatie (inclusiv la delicioasa papa de la Happy Grill in apropiere de Kulata, ca de la OMV fie-mea nu mai mananca nimic!) am ajuns vineri la 7:30 seara la destinatie, plecati de miercuri de la 5:30 pm din Sibiu!

Caldurile nu sunt mari, monser, apa e calda, nisipul alb si fin, caracatita la gratar si puiul la rotisor delicioase, pe fie-mea nu o mai pot scoate din apa... Ne revedem cu album foto complet si impresii finale dupa pauza, in 1 iulie! Ti pup, pa-pa!

[caption id="attachment_211" align="aligncenter" width="225"] #favabeach get directions from Facebook photo album https://www.facebook.com/media/set/?set=a.605728152781113.1073741835.596076673746261&type=3[/caption]

[caption id="attachment_212" align="aligncenter" width="300"] #beautifulviewvourvourouhotel de la "noi" de pe balcon http://www.thalassokipos.com/photos_en.php[/caption]

[caption id="attachment_214" align="aligncenter" width="300"] #karidibeach Plaja Karidi[/caption]

[caption id="attachment_215" align="aligncenter" width="300"] #karidibeach[/caption]

Mai multe poze aici https://www.facebook.com/media/set/?set=a.605728152781113.1073741835.596076673746261&type=3

Cu Mukallita junior la ferma Cornatel, Sibiu

Daca sunteti parinti de Sibiu, mai ales de pici mici, stiti deja ca e penurie comunista de chestii de facut cu ei, in vederea dezvoltarii armonioase (a se citi in vederea consumarii si secarii energiei nucleare din dotare in afara perimetrului casei, la randul lui micsorat la patratul din fata televizorului).

Asa ca, daca esti parinte de Sibiu, stai mereu cu antenele pe receptie, doar doar mai prinzi o stire despre un loc de joaca pentru pitici, un grup de activitate, un parc, o iesire, o maslina, o atentie.

Iar, daca esti copil cu parinte de Olt si parinte de Sibiu, vei vedea ca in timp ce ala de Sibiu scoate molcom si ocazional antenele pe receptie, ala de Olt se baga si-n seama cu tupeu si scoate apa si din piatra.

Asa ca eu, mamica de Olt (hmm, idee de grup Feisbuc), anul trecut in vara m-am bagat in seama. In drum spre Tichindeal la vizitarea de weekend a socrului din dotare, la care mergeam sa vedem stupii, albinele si orataniile din ograda (=5 caini: 2 lup si 3 corciti, aciuati de prin sat), am inceput sa scanez de plictiseala in masina cladirile de pe marginea drumului.

Si, la intrarea in Cornatel, (cand iesi din Sibiu pe Dealul Daii tat inainte tzeava sau atza cum zice parintele de Sibiu), imediat cum am lasat in dreapta podul ce duce in sat, iar pe stanga un robinet de apa la un zid alb de stau oamenii cu masinile la coada sa ia apa de acolo, am vazut apoi in dreapta 2 umbrele colorate la terasa de la barul din sat (anul asta sunt galbene, a la Bergenbier), iar imediat pe stanga, in curba, fugitiv, cu coada ochiului, o poarta mare metalica vopsita albastru deschis. Prin poarta deschisa am vazut o vaca, un cal si niste copii.

"Stooop! Trage pe dreapta!" Frane, urme de cauciuc ars pe sosea, cruci urmate de vocabularul ardelean de rigoare "Nu esti sanatoasa la cap!" (inca mai lucram la asimilarea injuraturilor oltenesti).

Tot io: "Fra, taci ca cred ca vazui o ferma."
Mukallul: "O sa fiu eu, da' ce puii mei puteai sa vezi intr-un sat!?!"
Io: "Taci, fra, ca era de copii, intoarce masina."
Mukallul: "Adica acolo se cresc copii?" (sarcasmul Mukallului meu este delicios, mai ales cand il aplica pe mine)

Si, cu tupeu si bilet (tip donatie) de 10 lei/persoana, am intrat cu copilul in brate, ca nu stia merge atunci, la ferma Cornatel. Pe atunci nu gaseai foarte multe, erau doar niste grajduri cooperatiste comuniste in paragina, dar pline de animalute cu mult spirit de echipa ca tare vesele mai erau: iepuri, magari, cai, ponei, vaca, gaini, gaste, capre, oi, chiar si o caprioara!

Anul asta, pe langa grajdurile comuniste, si-au tras oamenii un mic Arka Park Paltinis in miniatura, ca doar e adaptat pentru copii (de la 6ani in sus am inteles), cu traseu exterior si loc de joaca interior (destul de periculos la prima vedere asta din urma), lucreaza acum sa termine bucataria ca sa dea drum si la mancatorie, fac si niste camere de cazare. Si-au facut si site http://www.fermascoalacornatel.ro/FermaScoalaCornatel si ii gasim chiar si pe Facebook https://www.facebook.com/Fermascoalacornatel, iar blogger-ul B. Brylynski il descrie "paradisul copiilor"!

Si, cum sunt copil crescut la tara, cu gainatzi de rate si gaini pe talpi, cu mucii-n brau, dar fericit printre boboci si pui, de data asta ii subscriu lui BB, chiar e paradisul copiilor! (Si nu numai, dar faptul ca m-am bucurat si eu ca un copil, ramane secretul nostru.)

Si ce daca pentru astia mici 0-5 ani nu sunt leagane si topogane si la prima vedere te descurajezi cand vezi paragina grajdurilor, ia priviti cum am scos noi duminica, 9 iunie, apa din piatra, stand bot in bot cu toate animalele (nu uitati sa veniti de acasa cu mere, morcovi, paine si zahar cuburi pentru ponei) impreuna cu alti parinti si alti copii, un excelent mod de socializare:

Mai multe poze gasiti in album pe https://www.facebook.com/Mukallita?fref=ts

1. Indopat puii cu paine de casa cu seminte

2. Indopat tzup=tzupii cu morcovi (de atunci mananca si fie-mea morcovi!):

3. Dat "salata" la bee, beee, (la noi si caprele si oile si tzapii si iezii si mieii toti sunt beee):

4. Dat morcovi lui Gica, tzapul vedeta, pe care nu trebuie sa-l atingeti ca e in calduri si miroase a pipi (3 zile mi-am spalat mana cu clor si tot putzeam a...tzap in calduri):

5. Dat biscuiti, mere si banane cu tot cu coaja domnului Becker, care are 28 de ani! (pana la 30 traiesc, ne-a spus nenea de la ferma):

6. Hranit GaGa (Ladies), Cac-Cac (mac mac in engleza...), Clu-Clu-Clu (curcanul):

7. Admirat cei 3 boboci de gasca crescuti de o curca (inca nu intelegem la varsta asta diferenta intre puii de curca si puii de gasca, toti fac piu, piu, piu):

8. Experimentat viata animalelor inchise in custi in calitate de specia Giugiuka Magnifika:

9. Jucat cu Ham-Ham, Negrutz sau Pufulete, baietelul doamnei Betty, mama singura:

10. Si la piece de resistance, cireasa de pe tort, close-encounter terapeutic cu poneii:

Ca de la purtator nefericit de breton in ochi la alta bretonista, i-am dat Claudiei parul la o parte sa-si vada si ea puiul:

3 ore sambata si 3 ore duminica am petrecut cu animalele. Am dormit bine in weekend, am papat bine, a fost si soare. Asteptam deschiderea bucatariei in iunie 2013, precum si sosirea in 19 iunie a doamnei profesoare de initiere in calarie (fie-mii ii place sa stea in sa pe ponei la plimbare), precum si sa testam plimbarea cu caruta, tractorasul, mocanita (eventual tati sa faca muschi).

Si va asteptam si pe voi, o sa mergem des pe acolo vara asta!

Lucrand de acasa - pros and cons

Pana termin de citit cartea “Rich Dad, Poor Dad” 14.04.14 nici acum nu am terminat-o pentru ca m-am apucat de "Doctorat" in Parenting si am o carte de 520 pagini de citit despre tehnici de cooperare cu copilul etc. (“Tata bogat, tata sarac” – ca poate ma citeste si mamaie) care ne invata cum sa devenim milionari (mai bine zis ne cearta si ne explica de ce nu am devenit milionari pana acum), m-am gandit sa va explic cum sta treburile cu lucratu’ de-acasa, ca prea ma mai intrebati si invidiati.

Ei bine, nu m-am gandit niciodata ca voi lucra de acasa, mai ales dintr-o camera de bloc comunist, in cartier comunist, pentru clienti din Uca 14.04.14 adica fac outsourcing din Sibiu pentru fostul meu sef din Anglia, job-ul pe englezeste se numeste Credit Controller, iar pe romaneste Recuperator Creante, in engleza cu vorba si customer servis-ul, in romana cu bata din usa in usa. Dar, v-am mai zis, cum nimic nu este intamplator, mi s-a dat experienta asta, pentru ca, de fiecare data cand sotul meu se plangea de lucratul de acasa, (din 2008, pana in prezent) eu ma enervam pe el, invidiindu-l grosso modo.

Deci, in premiera (not) dupe cum urmeaza 14.04.14 avantaje si dezavantaje:

“La bloc” Tinuta de birou zilnica: pijamale cu pantaloni cu dungi de zebra, blugi, sosete anti-derapante de la Lidl, tricouri marca Lazy Days cu mesaje “work less, sleep more” sau “sleep, get your 5 a day”, peste care tragi sacoul ala de ocazii cand ai un conference call pe Scaipe; Transport: deplasarea shuncilor din camera A in camera B unde muncesti in 5 pasi, 30 secunde; Flexibilitate: incepi programul dupa ce iti bei cafea si ai scris tampenii pe blog, asculti ce muzica vrei, iti iei ce scaun de birou vrei, DAR mananci tot la birou ca nu mai iesi cu colegii de munca la sala de mese la pranz, si stai mai putin in pauza de pranz, ca doar mananci papa in bucataria de langa birou; Distanta: vezi punctul 3. + Mai apuci sa dai si cu mopul, sa faci si de haleala la puradei, DAR, daca puradelul este acasa cu muci si tuse, lucrezi cu el in brate, ca nu sta cu ingrijitoarea de urgenta; Distragerea atentiei: calculeaza si tu singur cat timp stai sa freci menta pe Feisbuc in timpul programului ca sa dai si sa ceri Like-uri pe la pretenari, cat timp iti ia sa mai bagi niste rufe in masina de spalat, sa le scoti, sa le intinzi la uscat; Sanatatea: ai timp de mers la gym (o-la-e, am zile cand nici nu mai ies din casa dupa ce intra Mukallita mika pe usa, de la cresa) atunci cand nu-ti amorteste piciorul de atata stat pe scaun; Time management: lucrezi mai mult (cateodata si pana seara la 11pm sau in weekend-uri daca tot ai laptopul la tine, mai dai o geana la e-mail-uri) ca nu te mai invita nimeni la pranz; Acces informatie “birocratica”, promovare in functie: daca nu te vad la fata, uita astia ca existi, nu mai stii cine ce menta mai freaca, astepti mai mult sa rezolvi o problema de serviciu, eventual uita sa-ti plateasca salariul daca au uitat ca existi, de promovare nici nu mai vorbim; Salariu: esti platit mai putin ca doar nu mai ai cheltuieli de transport, esti platit fix pentru zilele pe care le muncesti, nu tu belfareala cu zile platite de concediu odihna, concediu medical, concediu de muci verzi si tuse uscata cochil; Socializare (a se citi Izolare): Adio si-un praz verde colegi, pranzuri impreuna, team-building-uri, discutii aprinse pe “Romanii au talent”, asa ca, ca sa nu innebunesti ca salcamii lui Tudor Gheorghe, iti faci si matale un blog si iti latri frustrarile pe el;

La birou 1. Tinuta office: costume, camasi, strampeni, pantofi, palton, poseta, curea, bijuterii, machiaj, parfum scump (doar nu-ti intoxici colegii cu esentzele de la taraba din mall), par aranjat; 2. Transport: mers pe jos, metrou, tramvai, autobuz, tren, masina, benzina, uzura masina, abonamente, bani, timp intre 1h si 3h dus intors la serviciu; 3. Flexibilitate: la 9AM buluc sa atingem legitimatiile la usa de la intrare, la 5:30PM spargem usa (dezavantajul aici fiind spargerea usii, nu ora); 4. Distanta: vezi punctul 2. + Inghesuiala, timp pierdut, stres, bani cheltuiti, DAR, mai citesti o carte, mai asculti o muzica, mai atipesti si ratezi statia, more fun! 5. Distragerea atentiei: calculeaza si tu singur cat timp stai sa freci menta pe Feisbuc in timpul programului, adauga pauzele (“lungi si dese/cheia marilor succese”) de tigara si de barfa. Mamaaaa, cata barfa si in Romania si in Uca! (macar in Uca era mai siropoasa barfa, ca cica aveam colege swingeritze care cautau cupluri pentru dunga-dunga), pe noi nu, stati linistiti, ca doar eram imigranti si nici sangele nu ni-l acceptau la spital sa-l donam, daramite sa mai facem si shiex in grup! 6. Sanatatea: macar faci miscare cat mergi pe jos pana la metrou, cat alergi pe scari sa prinzi metroul, cat dai din coate sa incapi printre corpurile lipite, cat transpiri ca porcul (cum o fi aia?) strivit intre corpurile lipite; 7. Time management: cafea, tigara, pornit sistemele, verificat e-mail-urile, pranz prelungit (cafea, tigara), sedinta, raspuns la e-mail-urile, cafea, tigara, 5:30pm spart usa ca la punctul 3, mai sus; 8. Access informatie “birocratica”: in afara de sedintele secrete ale senior management-ului, in rest stii tat tat tat! Inclusiv ce job-uri mai apar inainte sa fie publicate in Newsletter-ul oficial!; 9.       Salariu: esti platit si pe adeverinta de “mana in ghips” de la medicu’ de familie, timp in care tu, destept, stai acasa si dai Like cu mana in ghips cu spor pe celalalt profil de Feisbuc, ala anonim, fara colegi de munca pe el; 10. Socializare: colegii de serviciu devin o a doua familie, altfel trece ziua cand mai auzi o stire, o mai comentezi, mai iesi la o cafea, la o tigara, la o barfa mica.

CONCLUZIILE: caut coleg de munca de acasa, pentru socializare. In rest, nu ma plang, va salut din pijamalele cu pantaloni cu dungi de zebra pe ei! 14.04.14 un an mai tarziu de la postarea asta pot spune cu mana pe inima ca ideal ar fi sa lucrez macar 1 zi pe saptamana si in birou cu alti colegi, chiar e adevarat ca ochii care nu se vad prin remote desktop sessions se uita, obtii raspunsuri mai greu de la colegi, plus productivitatea pe meseria pe care o faci lucrand exclusiv de acasa este cu 50% mai mica decat de a lucra exclusiv de la birou unde 8-9-10 ore pe zi numai job-ul pe care il ai il faci. O mama este deja multitasker prin definitie, dar cand mai e si acasa se transforma in caracatita cu saishpe brate, nu sta locului ioc sau sa lucreze fix pentru servici, ca se pierde cu punctul 5 de mai sus. But, overall, I totally recommend si sustin lucratul de acasa al mamelor, mai ales ca in timpul concediului de maternitate au timp sa-si descopere si dezvolte o latura creativa pe care munca la servici o inabusa lamentabil. Descopera astfel cum sa munceasca in ceva ce le face fericite si nu pentru ca trebuie sa mearga robotic la servici.

Proiectele mele as working at home mum? Campania pentru Spitalul de Pediatrie Sibiu, "Copiii nostri, viitorul nostru!Implica-te!" (intermediere, voluntariat, promovare), campania SHOEBOX 2012-2013, (voluntariat, promovare), initiere 2 limbi straine noi (germana acum la B1.1 si italiana la A2), curs de calificare "Train the Trainer", curs Parenting "Parents' Toolshop" al lui Jody Pawel sustinut de Urania Cremene.

FLASHMOB
ONLINE initiat de Asociatia Work At Home Moms(link www.wahm.ro)

• Maria Pruteanu http://scrisoricatreefrem.wordpress.com

• Oana Radu Jindiceanu http://mamaareblog.blogspot.ro/

• Liliana Bolbol http://whatsforlunchlily.blogspot.ro

• Ana Baias http://melaroana.wordpress.com

• Joe Popov http://ozzy.ro/

• Oana Mihaela Constantinescu http://mamicaactiva.wordpress.com/

• Valentina Roman http://valentinaroman.ro/

• Andreea Sfarlea http://www.casutafericita.ro/

• Liliana Hamurar http://www.calendarulmagic.ro/

• Alexandra Pintea Varnava http://ouzoland.com/

• Ana Maria Mitrus http://meseriadeparinte.ro/

• Cristina Ropotan http://imaginepeople.ro/

• Livia Caciuloiu http://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/

• Diana Gamulescu http://micolino.ro/blog/

• Ioana Oancea http://ecomami.wordpress.com/

• Catalina Chingaru http://sabienlesavon.blogspot.ro/

• Ramona Rac-Hristov http://blog.emma-antonia.ro/

• Madalina Voicu http://bioarmoniablog.wordpress.com/

• Sorina Butcu https://delirart.wordpress.com/

• Anca Balaban http://www.ancabalaban.ro/

• Celena Iordanescu http://celenaiordanescu.wordpress.com/

Mukallita si tziganii gunoieri

Ma-ntrebam azi ce sa va mai scriu, ca asa mi-am propus, sa incerc in fiecare luni sa scriu ceva ca sa treaca biata zi mai usor. Nu-mi venea nimic in neuron. Dar am zis in gandul meu: “las’ ca sigur se intampla si azi ceva, doar le atrag, las Universul sa ma uimeasca.” Si prinsa cu munca am si uitat de blog.

Pana cand la usa noastra de la Baumax ma trezeste din nemurirea sufletului soneria cu lumina rosie “niii-no, niii-no”. Tiptil ma duc la usa pe parchetul scartzaitor si printr-o miscare rapida a capului bag ochiul in vizor (doar doar n-o vedea ala de suna ca nu mai e lumina in vizor si ca se uita cineva dinauntru).

Dincolo, 2 neni cu un bronz genetic impecabil, unu’ mai tanar, altu’ mai batran. Unu’ cu o vesta reflectorizanta verde psihedelic, altu’ cu o vesta reflectorizanta portocalie ca la poza protv.ro de mai jos cu Romanii’ (pardon, Tziganii) au talent. Tulai si ce talent mai au. Stati ca va zic.

Fara sa deschid usa, intreb: “Da, ce doriti?”
Tanaru’: “Saru’mana, suntem baietii de la Gunoi, stiti am mai venit si de Pasti sa ne dati si noua ceva si nu v-am gasit acasa.” (Si mi-am adus aminte ca si barbatu-mio le deschisese baietilor de la Gunoi mai demult usa si le-a dat o sampanie din aia, la 8lei, recirculata pe la zile de nastere prin familie, de n-o deschide nici Drulea Spataru’ ca o tine sa o dea cadou mai departe. Asa ca am deschis si eu cu incredere!)

Io: “Da, spuneti?”
Tanaru’ parlamentar, tinea niste hartii de 10 lei in mana: “Suntem baietii de la Gunoi, prost platiti, dati-ne si noua acolo ceva, cat aveti, uitati, si ceilalti vecini ne-au dat”

Io, inchizand usa, caut rapid in portofel, (puteti voi ca oameni sa ghiciti ce urmeaza?), am pus mana atza pe-o hartie de 10 lei!

Io, deschizand putin usa, le-o dau, le urez o zi frumoasa, le arat cele 3 galeti de vopsea lavabila nefolosita ce zaceau la usa sa le ducem la gunoi de vreo cateva...zile: “uite, ce bine ca ati venit, ca nu am apucat sa cobor si io galetile astea grele la gunoi.”

Tacere si shoc electric pe astia 2.

Batranu’ isi revine primul si intr-o stare de ebrietate impecabila: “Laseati, ca vi le ducem noi.”

Io, multumesc, ala tanaru ca raia dupa ce le dai, doar stiti, “Da, asa, acum, pentru copiii nostri ceva dulce nu aveti?”

Inchide Mukallito usa, du-te si cauta de dulce in casa ca doar cum sa-i lasi pe copiii gunoierilor fara zahar in vene, constat ca nu aveam niica de niica ca mi le-a pus barba-mio sub embargou, asa ca le dau intr-o punga toate merele si 2 portocale gasite prin frigider.

Deschid iar usa: “Poftiti niste fructe, dulciuri nu avem.” Dupa care, imi aduc eu aminte de pe la scolile inalte din Londra ca comunicarea eficienta se invata cand stii sa vorbesti si cu lordu’ si cu maturatoru’ de pe strada si le zic astora: “Va multumesc ca ajutati cu gunoiul, aveti un job foarte important, ce ne-am face fara dumneavoastra.”

Tacere si shoc electric pe astia 2, Phase II.

Tanaru’, mai istet: “Da, da, ati vazut ca mereu luam la timp gunoiul, facem curat, sunteti multumita de serviciile noastre, nu?”
Si pleaca.

Io, tzantzosha ca un curcan cu gusha-mi pleznind ca ce fapta buna am facut, ii povestesc lu’ barba-mio pe Scaip cum o sa-mi dea mie Universul de 10 ori mai mult inapoi fapta mea cea buna drept rasplata, iar ca sa-mi sara si ochii din orbite de increzaciune ii scriu in germana mea impecabila:

“[10:32:09] Mukallita: Die Menschen von garbage sind zu unsere Haus gekommen.
[10:32:09] Mukallita: Sie sind zum Tur knock-knocken
[10:33:07] Mukallita: und Sie sagt : "wir sind die Menschen von den Garbage, und wann Sie haben ein bischen Geld oder Essen oder Susigkeiten fur unsere Kinder, bitte geben uns."
[10:33:24] Mukallita: "Sind Sie heureuse mit unsere Services?" au spus ei
[10:33:37] Mukallita: "wir taken the garbage on time"
[10:35:23] Mukallita: Ich habe 10 lei gegeben fur dieses Menschen (sie haben die Paint von unsere Tur caraten) und die Orangen und Apfeln in dem Kulshranck".

Raspunsul d-lui Mukallu’:
[10:36:20] asta am inteles eu/ tradus cu google
[10:36:21] “Oamenii de gunoi au venit la casa noastră.
[10:36:22] Trebuie să bat usa
[10:36:23] noi suntem oameni de gunoi, și atunci când aveți un pic de bani sau produse alimentare sau Susigkeiten pentru copiii noștri, vă rugăm să ne dea [10:36:24] Ești Heureuse cu serviciile noastre [10:36:25] am luat gunoi la timp” [10:36:27] “Am 10 de lei acordat pentru acest popor (au vopseaua din caraten nostru uși) și, de asemenea, de portocale și mere în Kulshranck.”
[10:37:59] scrie pe blog cum tre-au fraierit niste tigani cara n-au nici o treaba cu gunoiul, dacat ca poate cauta prin el uneori. aia de la gunoi crezi ca au timp sa cutreiere ei prin cartiere. E mare tzeapa prin toate orasele.

In clipa aia ca intr-o scena din CSI Miami mi-a venit un flash back cu ce pantofi frumosi si curati, bleu si asa ca din piele intoarsa avea tanaru’ “gunoier”, dar ca sa nu recunosc ca-mi fasaisera margelele de curcan si sa am si ultimul cuvant:
[10:39:59] Mukallita: Da, ba’, da’ macar au carat in puii mei galetile de vopsea de nu le-ai dus TU din 2011 la gunoi de banii aia!”

THE END. A, da, si feritizi-va-ti de astia, ca poate io am scapat de ei ca i-am socat.
A, si ma gasiti acum si pe Fcbk https://www.facebook.com/Mukallita

THE END 2.

Mukallita a Credit Controller

Ever since I got back from London to Sibiu a lot of people asked me about my job. I didn't quite want to answer. I kept avoiding it. And that's because my job is not a creative one, it doesn't leave anything behind in this world, I will not get down in history because of it. Hence my getting involved will all my resources in my campaign "Our children, our future! Get involved!" via http://asociatiapropediatria.ro/ to support the ONLY Paediatrics Hospital in Sibiu: to give something back. To society, to humankind, to this Universe!

I finally said what I did for a job: Credit Controller. Huh? What does that mean? Well, if you try going ad literam and tell me what you get by credit and what you mean by control, you pretty much get it yourself in the first place. Credit is when you take your ID, go in the big shop and come out 5 minutes later with your plasma TV, with your new PC, your new car, designer's clothes (made in China) without having physically paid a penny for any of these. Control is when the guy who allowed you to come out the shop with all that crap on credit, controls your account to check if you pay your monthly instalments in time, collects your money when you don't pay in time and reports you down on the bad debtor "black lists" when you act like a fool and don't pay up any more.

"Oh, you're like a debt collector, aren't you? You show up with a bat at our doors and pick up things to resell from our houses, right?" Yeah, sure, sure, it is a bat I use to collect stuff from your houses, as if I can resell your cheap cloth gum shoe soles snickers with Lacoste written on them.

When you think I even studied the ICM in London (Institute of Credit Management) for 2 years, just to be taught how to use the bat and smack people's heads with it.

I remember our ICM teacher teaching us that a credit controller does everything from credit risk assessment, credit limits, payment terms to tracking down payments in the bank, keeping an accurate database and of course collecting the money. In reality it is the credit analyst who handles the risk and the credit limits, the collector does the rest. But not just anyhow, he/she does it in style: through effective communication because "a sale is not a sale until the money's in the bank!" Word!

Well, in Uca (a.n. Ro pronounciation of UK) this effective communication job goes really well: I talk too much in English, too, just like I do in Romanian. And with a well established judicial system, it's not really that hard to recover debt in a timely manner:

Me: “Hello, hello. How do you do? Mukallita Leekie Li here. You know, you have an unpaid invoice on your account, raised 31 days ago while your payment term is 30 days from date of invoice. WTF were you thinking?”

The Englishman’: “I am terribly sorry, Mrs Machalita, could you please be ever so kind as to forgive me?”

While I insert a "Hi, hi, sure, I understand, just make sure it doesn't happen again" in the conversation together with a "How can I help you?" the client gets to see you're a nice chap, you're polite, you smile on the phone (yes, you can actually hear when people smile on the phone, try it). And then the client pays up, money comes in the bank quicker (this is called cash flow), the boss is happy to be able to pay out salaries, the employees are happy to have money to spend, the shops and supermarkets rejoice in having to order more stuff from producers/manufacturers and this is how we all keep the credit cycle financial wheel spinning.

Coz' when I wasn't there to collect money on time any more, the boss no longer paid out salaries, the employees panicked over losing their jobs, they stopped spending money and chose to save it hidden in their wool socks also hidden under their bed mattress (to make sure Mrs Merkel wouldn't tax the savings, too!), so the shops & supermarkets couldn't pay their suppliers, the suppliers couldn't pay the producers and so the wheel stopped spinning and the crisis came along. And the Americans were unable to print more money to get the wheel started again coz' they had run out of special ink and paper.

Ever since I started to lay it out in German, too, I've been occasionally collecting the Germany ledger, too, as follows:

My phone rings: “Guten Tag, ich bin Frau Schmerkel, ich will gleich zahlen (I want to pay asap)”.
Me: "Guten Tag, but what do you want to zahlen as there is no overdue invoice on your account?"
FS: "Well, ich muss (I MUST) die Fakturen (the invoices) that you are about to invoice today zahlen." Since these guys are zahlen-ing before the invoice being raised, their ledger is always clean.

Well, but the fun I had recovering Romanian debt for a London based company! The efficient communication of "The Romanian born to be a poet" (talks a lot, gets lost in long sentences) type went down really well:

Me: "Hello, I'm calling from a London based company to which you owe money."
Rb2bP (The Romanian born to be a poet): "What debt, m'aam, we're in 2009, I haven't paid my bills since 2004!"

Me: "Well, it's those invoices we're chasing payment for. In order to avoid transferring your file to our Legal Department I suggest we agree on a payment plan."
Rb2bP: "ha, ha, ha, what legal action m'aam, are you suing me from London, what have you been doing up to today? Why haven't you called me here in Piatra, Olt county 5 years ago? Why don't you nicely do a debt circumscription as I know that's what you do after 5 years if I haven't made any payments toward the debt."

Me: "Yes, the debt can be removed after 5 years, but it's called debt prescription, Sir."
Me again, trying to strike up a conversation and see where he was "coming from": "So, you're from Piatra, Olt county. I'm from Slatina, Olt County" (20-30 minute drive)

Rb2bP: “Awww, well, why didn't you say so, neighbour, drop by my office for a coffee next time you come to visit.”

Needless to say that my neighbour didn't pay anything. The man knew what he knew, plus he was also daringly bluffing. Who the Hell on Earth would have sued him based in Piatra, Olt County, Romania, all the way from London, for that debt amount below £500?

As far as the credit goes, so far the Universe helped me pay out my bank debt to up to 95% of the original amount. Compared to the initial sum, what I owe on my credit card now is as tiny as an ant's dick (my Romanian friend Romica taught me that the answer to the riddle "What's smaller than an ant's dick?" is "The bacteria's dick"). Just when I was so close to paying up my last 2 instalments, a financial adviser in the UK advised to actually keep the credit card open. Coz' if I ever intend to borrow money from the bank again I need to build up credit history, to show up as a good payer on the credit report.

So, as much as I want to get out of the vicious credit cycle (The Rat Race as Robert Kiyosaki calls it in his "Rich Dad, Poor Dad" book) I can't as consumerism won't let me to. I need to stay in the race as a small rat, keep my credit, pay the huge interest, just because one day I might fancy cheap cloth gum shoe soles snickers with Lacoste written on them...

Meanwhile, lest we should forget the credit cycle, we keep stirring the polenta in circles, as per instructions in the nursery rhyme tutorial below (we need to teach them young, don't we?). I surely hope that you all got what I do now: I use a bat to hit heads. On a nail, that is.

Recuperatorul de creante...

Publicat in 17 mai 2013 cu titlul "Mukallita credit controller"

De cand m-am intors din Londra la Sibiu m-a intrebat multa lume ce profesie am. Nu prea vroiam sa raspund, ma tot fofilam. Si asta pentru ca job-ul meu nu este unul de creativitate, nu lasa nimic in urma omenirii, nu voi ramane in analele istoriei datorita lui. De-asta ma si implic cu toata energia in campania mea de suflet “Copiii nostri, viitorul nostru! Implica-te!” prin http://asociatiapropediatria.ro/ pentru unicul Spital de Pediatrie din Sibiu, ca sa dau si eu ceva inapoi societatii, omenirii, Universului!

Am zis pana la urma ce sunt: Credit Controller. Huh? Ce inseamna aia? Pai, motamu’, zi-mi ce-i aia credit si zi-mi ce aia control si iti cam dai seama din prima. Credit e aia cand te duci doar cu buletinu’ la magazin si iesi 5 minute mai tarziu cu plasma teveul, cu calculatorul, cu masina noua, cu tzoale “de firma” (made in China) fara sa fi dat fizic un ban. Si control e aia cand ala care ti-a permis sa iesi tu din magazin cu toate elea pe datorie, te controleaza la cont sa vada daca iti platesti ratele la timp, iti colecteaza banii cand nu platesti la timp si te raporteaza la “listele negre” de rau platnic cand faci pe nebunu’ si nu mai ai cu ce plati.

“A, adica esti un fel de recuperator creante? Vii cu bata la usa sa ne iei de prin casa?” Sigur, sigur, cu bata vin sa va iau de prin casa, ca mai am eu cui revinde usureii vostri de Dragasani marca Lacoste.

Cand te gandesti ca am mai si facut 2 ani Icemeul (ICM Institute of Credit Management) in Londra ca sa ma invete aia cum sa dau mai bine cu bata in cap.

La cursuri ne povestea doamna profesoara cum un credit controller face analiza risc de creditare, decide limite de credit si termene de plata, urmareste platile primite in banca si le pune pe conturile firmelor si, desigur, colecteaza creantele. In realitate insa, analistul de credit se ocupa cu riscul si limitele de credit, restul le face colectorul. Da’ nu le face oricum, ci cu mare stil: prin comunicare eficienta ca cica o vanzare nu se cheama vanzare pana n-au intrat paraii-n banca. Corect!

No, in Uca imi merge bine treaba asta cu comunicarea eficienta, ca vorbesc la fel de mult si in engleza ca si-n romana. Cum au si un sistem juridic foarte bine pus la punct, nu imi este foarte greu sa recuperez la timp creantele:

Io: “Hello, hello. Hau du iu du? Mukallita Leekie Li here. Stiti, aveti o factura neplatita, emisa acum 31 de zile, termenul de plata e de 30 de zile de la data emiterii. WTF were you sinching?”

Englezu’: “I am terribly sorry, Mrs Machalita, could you please be ever so kind as to forgive me?”

Io mai cu un “Hi, hi, sigur, sigur, da’ sa nu se mai intample”, ba cu un “va pot ajuta cu ceva?”, vede clientu’ ca esti de gasca, vorbesti politicos, zambesti la telefon (yeap, se aude cand zambesti la telefon, incercati) atunci plateste, vin banii mai repede in banca (cash flow ii zice la asta), sefu se bucura ca are cu ce plati salariile la angajati, aia se bucura ca au ce cheltui, magazinele si supermarket-urile se bucura ca pot comanda mai mult de la producatori si uite asa se-ntretine the credit cycle, roata financiara a creditului.

Ca atunci cand n-am mai fost eu sa recuperez banii lumii la timp, sefu' nu a mai avut cu ce sa plateasca salariile, angajatii au intrat in panica ca vor deveni someri, nu au mai cheltuit, au tinut banii la ciorapul de lana maicuta batrana, sub saltea ca sa nu-i impoziteze Merkel si pe aia, magazinele si supermarket-urile nu au mai avut cu ce sa plateasca furnizorii, aia producatorii si uite-asa s-a oprit roata si a venit criza. Si americanii nu au mai avut cu ce sa mai tipareasca niste verzisori ca sa reporneasca roata ca n-au mai avut bani de cerneala si hartie speciala de imprimat bani.

De cand am inceput s-o rup si pe germana, am inceput sa colectez si pe Germania, la modul:
Imi suna telefonul: “Guten Tag, ich bin Frau Schmerkel, ich will gleich zahlen”.
Io: “Guten Tag, da ce vreti sa zahlen, ca nu e nimic depasit la termen de plata?”

FS: “Pai ich muss die Fakturen pe care urmati sa o ridicati azi zahlen.” Drept pentru care cum zahlen dansii inainte sa se ridice factura, e portofoliul curat bonbon.

He, da’ cand am recuperat insa din Londra creante de la clienti din Romania, o fo' la fel de bine cu comunicarea eficienta de tipul “romanul s-a nascut poet”:

Io: “Buna ziua, va sun de la firma din Londra la care aveti datorii.”
RCSNP (Romanul care s-a nascut poet): “Ce datorie, doamna, ca suntem in 2009, eu nu mi-am mai platit facturile din 2004.”
Io: “Pai despre alea este vorba, ca sa evitam transferul dosarului dumneavoastra la Departamentul Legal, va propun o esalonare de plata.”

RCSNP: “ha ha ha, ce legal, doamna, ma dati in judecata din Londra, pai pan-acuma ce-ati pazit? De ce nu m-ati sunat aici in Piatra Olt acum 5 ani? Ia circumscreti dumneavoastra datoria aia, ca stiu io ca dupa 5 ani se circumscrie daca nu am facut nici o plata”.

Io: “Da, se taie de pe lista de datorii daca nu ati facut nici o plata, dar se zice ca se prescrie datoria.”

Tot io incercand sa fac conversatie sa vad ce “hram” poarta: “Sunteti din Piatra Olt? Eu sunt din Slatina Olt.”

RCSNP: “aaaaa, pai de ce n-ati spus asa, vecina, ia ca va astept la o cafea la mine la firma cand mai treceti pe aici.”

Va este clar ca nu am recuperat nici un ban de la “vecinu’” ca stia omu’ ce stia, plus merea la cacialma, Drulea Spataru’ il dadea in judecata pe el din Londra la Piatra Olt pentru suma aia undeva sub £500 paundzi.

Cat despre credit, m-a ajutat Universul sa-mi platesc in proportie de 95% toate datoriile la banca. Fata de ce am avut, mai am o suma mica, mica cat o putza de furnica (“ce-i mai mica si mai mica decat putza de furnica/intrebarea nu ma sperie, este putza de bacterie” m-a invatat in tinerete prietenul meu Romicul) pe un card de credit. Tocmai cand ma pregateam sa achit si la ala ultimele doua ratzi, m-a consiliat financiar o doamna din Uca sa nu care cumva sa mi-l inchid. Ca daca vreau vreodata sa imprumut iar de la banca pentru imobiliare imi trebuie istoric de credit, sa se vada pe raportul de credit ca platesc minimul cerut, lunar, pana la data limita, ca sa apar ca bun platnic!

Asa ca vreau sa ies din cercul vicios al creditului (Cursa de Sobolan cum il numeste Robert Kiyosaki in “Tata sarac, tata bogat”, super carte recomandata de o prietena tare isteata, inca nu am terminat-o de citit), dar nu ma lasa consumerismul. Trebuie sa raman in continuare si eu un mic sobolan in cursa, sa imi pastrez creditul, sa platesc dobanzi incomensurabile la el, ca poate vreodata mi se trazneste si mie ca vreau usurei de Dragasani marca Lacoste...

Intre timp, ca sa nu uitam de cercul creditului, amestecam in mamaliga in sens circular, dupe cum urmeaza in nursery rhyme-ul pentru copii (trebuie educati din timp despre credite, nu?).

Sper ca acum ati inteles cu ce ma ocup: dau cu bata. In balta.

Mukallita in mini vacanta de Pasti

Hristos a inviat! Si va rog sa nu-mi raspundeti cu “l-ai vazut tu” sau “i-ai luat pulsul” ca ma enervez. Cine nu stie sa aprecieze semnificatia mortii lui Iisus mai bine sa tace ca filozof se face.

No, acestea fiind zise ma dusei in mini vacanta. Pentru 3 zile. Inarmata cu macho-men-ul meu sibian si duda noastra londoneza, aia cu “a mia, a mia”. Plecat cu toata casa dupa noi, pe categorii: in geamantanul mare dormitorul, jucariile si cartile fie-mii, in rucsacul mic pijamalele mele si periuta de dinti a lu’ tasu, iar in papornita Luis Vuitton ce a mai ramas in bucatarie, inclusiv prazul, desigur. Of course my horse with no remorse cum zicea profa’ de engleza.

Destinatia: Salina Ocnele Mari, Ramnicu Valcea. Scopul? Sa ia fie-mea 2 zile de aer salin sa scape de tusea uscata ce o chinuia de cateva nopti. Cazare? La “Casa din Deal” Ocnele Mari. Liniste, gradina generoasa cum se lauda proprietareasa bucuresteanca, tobogane pentru copii si lada de nisip, DAR absolut non-child friendly pe interior. Atractia cashii: scara “interioara” = scara abrupta de urcat in pod, nu in mansarda, de nu imi incapea piciorul decat de-a lungul pe treptele inguste, multe la numar. Chiar i-am zis lu’ barbatu-mio, “ma bucur ca ai gasit TU cazarea asta, toata viata mi-am dorit sa merg in concediu sa imi rup gatul pe scarile pe care urcam in patulul lu’ mamaie Sabina la Bechet ca sa iau porumbul si sa dau graunte la gaini!” Pe langa asta, nu erau portite de oprire acces copii pe scara. Nu mai vorbim despre lipsa protectii prize, era fie-mea tot cu degetele prin gauri!

Ei, in prima zi, am intrat la Salina, am mers cu “budu” (autobuzul) pana acolo, in subteran. Ne-a placut. “Not to fall on my back” cum zice “Bidi”, un prieten, dar nici sa ne plangem. A fost frumos la biserica unde am aprins multe “ade” (arde=focul=lumanarea) si unde a urlat fie-mea cu spume ca a atins un inger-statuie caruia i-a cazut imediat capul de pe umeri. Erau 3 locuri de joaca (sfat: luati-va-tzi haine nashpa la salina, alea bune se ...sareaza pana devin albe), restaurant, teren de fotbal, teren de tenis, spatiu tenis de masa, mese biliard, leagane peste tot. Doar 1ora jumate am stat la recomandarea pediatrului “nostru” (da, Gabi Gradinariu = “Baghi” la fie-mea), ca la 1an si 9 luni e de ajuns. Medicul de familie ne-a avertizat ca pana la 3 ani nici nu se intra cu copilul in salina, ca il rascoleste. Trebuie sa recunosc ca ne-am intors dupa 3 zile cu muci verzi, nas infundat cu narile lipite chiar, tuse si mai accentuata, “scaun” moale, dar cica dupa rascolirea asta va fi bine...Inca mai astept binele.

In schimb mie, la ce dureri in gat am avut, Tulai Doamnie ca mi-a pierit si vocea (cel mai nasol blestem pentru un oltean), mi-a prins foarte bine sugestia de terapie cu sare gema gasita la intrare in salina: gargara de 2-3 ori pe zi cu sare gema dizolvata intr-un pahar cu apa calda, la care am adaugat cateva picaturi de tinctura de propolis si ulei esential tea tree, cum am citit la Cristela Georgescu pe blog . Cam greu de gasit sarea gema prin salina, ca era numai putina pe niste pietroaie mari de vanzare cu 1 leu. Sa nu credeti ca nu am incercat (fara succes, banii nu cumpara orice, sa stiti, nici macar sarea gema!) sa cumpar sacii cu sare gema expusi pentru decor la intrare, ca doar erau terapii acolo pentru de toate, vezi poza de mai sus: amigdale inflamate, nas infundat, dureri in gat, calculi renali, ulceratii pe piele, arsuri de gradul I si II, gingivita, raceala si gripa, oboseala, eczema uscata, caderea masiva a parului, anexita, metroanexita.

Tot in prima zi a venit de la Slatina sora-mea cu macho-men-ul ei din dotare si cu cainele lor de 5 luni, un chow chow pe nume Pufulete! Am stat in gradina la soare, la gratar. Vegetarian (usturoiul) si ilegal cu mici cu bicarbonat barossani (sic!). Duda noastra in fundu’ gol si desculta prin iarba la soare, Pampers free. Anunt disperat al fetitei de 5ani jumate cazata si ea in casa cu parintii: “Doamnaaaa, aia mica a calcat in caca de caine!”. Repede, precipitat, imi ridic duda din mega rahatul de sub talpa doar ca sa constat ca era de fapt al ei. “Deci, nu e pregatita pentru eliberare definitiva din Pampers, mai asteptam pana la 2 ani”. Dar tot in fundul gol am lasat-o apoi, doar cu un body cu capse pe ea, sa se bucure de freedom & liberty.

De 2 ori am incercat sa spal vasele si ca un facut nu s-a putut! Prima data ca a dorit mimoza pudica (masa lu’ fata de 5 ani, bietul copil al carui parinti ii dadeau instructiuni racnite de tipul mama “hais” si tata “cea”, vai si ce copil nesuferit mai era) sa isi spele rosiile si capsunele si mi-a lasat mie toate frunzele claie peste gramada in chiuveta. A doua oara ca s-a auzit mare larma afara, galagie, “ajutor!”, dupa care a intrat barbatu-mio in casa cu fie-mea plina de cacat pana la gat, zdropshit in body dupa ce se daduse cu el cu tot pe topoganul pe care a lasat si o dara maro perfecta ce s-a uscat la soare ca nu a vazut-o chipurile nimeni pana sa ajung eu sa o spal: “Vezi ca s-o cacat”. Mesaj ardelenesc eficient: scurt si la obiect.

A doua zi, ne-am trezit si noi cum se trezeste lumea in concediu, la odihna si relaxare: la 6:30AM cu “mami, papa?” in creier. Eu, in stare de lesin, curgandu-mi din gura de oboseala: “Du-te la tacto.” Fie-mea: “Nu mami. Pathe? (lapte)”. Da-te, Mukallito, jos din pod cu copilu’ in brate, da-i sa manance, imbraca-l (cu Pampers!) si scoate-l la joaca la lada cu nisip. Acolo, in varful unui castel, un cacat mare de matza. Cica daca ai 3 experiente cu cacat una dupa alta, poti sa joci la lotto! La noi nimic, probabil ca trebuia sa fie rahatul fie doar uman, fie doar animal, nu si si. Cand s-a mai trezit si d-ra Goe de 5ani jumate sa ne zica impecabil poezia ma-sii “va rog nu mai faceti galagie ca va aud din camera si nu pot sa dorm” l-am luat pe Dilu’ meu pe sus, na’ hida in masina si hi si-om mere in Valcea. Am ajuns si la Cozia, un loc foarte special pentru noi, unde am mai aprins niste “ade, ade” si l-am pupat pe “bebe?” Iisus la mami lui in brate.

Seara, tipic mie, ca doar le atrag, nu am inchis bine robinetul tip bila din baia de la parter si s-au dus pe apa Oltului 220l apa calda din boiler (in realitate 120l), ne-a mai si certat bucuresteanca la telefon ca m-a mancat pe mine in cur sa fiu onesta cum sunt eu de obicei (in loc sa-l ascult pe barbatu-mio si sa dau vina pe mimoza pudica) si ne-am mai si culcat toti nespalati, cu sare pe piele! Dar era sare gema, da?

A treia zi am mers la Slatina sa ingropam securea cu neamurile certate din Oltenia (in caz ca nu stiati noi oltenii nu suntem doar vorbareti tare, suntem si certareti si ranchiunosi de moarte!). Am bagat bine la matz oua, droabe, sarmale, fripturi si toarte diplomate. La biserica era inchis. Duminica. Numai popa sa nu fii! Ne-am intalnit apoi in parc si seara la terasa cu good old friends.

A patra zi am stat pe drumuri inapoi la Sibiu, am ajuns acasa extenuati (needless to say ca fie-mea – de obicei constipata- se cacase iar pana la mijlocul spatelui). Bagajele sunt inca nedesfacute, tema la germana nu mi-am facut-o (ca doar stau sa scriu mucalisme in Oltish pe blog), la munca m-am fofilat si am lucrat noaptea.

Morala: Drulea Spataru’ mai pleaca pentru 3 zile in concediu cu toata casa in spinare! Stai sa vedeti ca in 21 iunie plecam pentru 7 zile in Grecia, in Halkidiki, cred ca inchiriem un Tir.