La femme la 35 de ani

Dupa ce anul trecut la 34 de ani ma lamentam tot pe aici ce neimpresionant era sa implinesti 34, anul asta, la 35 e wow, sunt din revelatie in revelatie! Dupa ce la 34 cantam ca pe mantra "tanar vreau mereu sa fiu/sa traiesc asa cum stiu...", anul asta mi-as dori asa:

• sa se recoloreze natural firele de par alb din perciunii mei, pe care tot incerc sa ii extermin de ani buni de zile, fara succes;


• sa dispara in puii mei fiecare fir de par neinvitat de pe fata, inclusiv barba si mustati ca deja am cate o penseta pentru fiecare categorie in parte!;


• sa imi dispara prin magie gusa de sub barba ca deja imi completeaza neflatator (is this even a word?) fata-mi rotofee;


• sa mi se suga burtile. Si suncile de pe coapse. Si de pe brate. Singure. Cu apa si aer. Fara liposuctie, ca nu dau banii pe asta;


• sa mi se ridice la loc tzatzele-mi cum au fost inainte sa nasc acum 3 ani (ca de nu ajung ca in bancul cu Bula "Buni, buni, ma lasi sa sar un pic elasticul cu tzatzele tale? Da, da' sa nu iesi cu ele din curte.");

Radem, glumim, dar m-ati coplesit cu urarile, va multumesc frumos! Suntem departe asa ca va scriu ca sa va spun cum sunt. Acum 6 saptamani, dupa o biopsie la Bucuresti, plangeam pe tren inapoi la Sibiu cu lacrimi de crocodil ba ca sigur rezultatul o sa fie rau, rau de tot, ba ca ramane copilul fara mama si cine mi-l creste mie in stilul meu, cu conferintele mele de parenting, ba ca nu am calatorit destul si am trait prea mult facand ce au vrut altii si ca sa ii multumesc pe altii si cu mine ce s-a ales, ba ca sigur, orice ar fi la diagnostic am o sansa sa supravietuiesc ca ma duc eu la Dr Doru Laza la clinica si ma vindec, ba ca unde ma vor ingropa astia ai mei, la Slatina sau la Sibiu si peste care oase, ba ca ce cruce vesela o sa am eu la Sibiu pe care sa scrie mukallita.ro, from Prazilia, mama Giugiukai (neah, prea multa vorbarie) etc.

Rezultatul biopsiei a fost "doar" psoriazis. Anul asta, pana recent, mi l-am petrecut scarpinandu-mi coatele in dusmanie pana la sange. Si ceafa la fel. De alte zone nu mai mentionez acum aici. Asa ca, daca m-ati intalnit de multe ori cu V-ul incruntat in frunte, a fost si pentru ca vroiam cu disperare sa ma scarpin ca ursul de scoarta copacului!

Am plecat in Anghia fara sa stiu rezultatul. La 7 zile dupa relocare nu ma mai manca oricum nimic si am aflat ca era "doar" psoriazis, o boala a pielii de care nu scapi, dar pe care o poti tine sub control.

Citind de-ale lui Jacques Salome (am terminat cartea, merita citita si de 2 ori, v-am scris despre ea aici ) am facut legatura cu faptul ca mama mea se scarpina in coate la fel candva prin copilaria mea. Vorbind cu psihologul meu Oana despre asta, am fost de acord cu exprimarea psihosomatica a multor frustrari (le stiti, v-am povestit, gradinite private de cacat, prietenii de care am avut nevoie si nu au fost acolo, gradul de inapoiere, intarziere  ("retardare"?) sau stagnare sau si mai rau involutie si regres la care se afla multe in Romania, de la sistemul de justitie, protectie sociala, curatenie, pana la educatie etc.

Am ajuns aici si s-au oprit fratilor, mancarimile, la o saptamana dupa. Stati linistiti ca nu am gasit pisici cu covrigi in coada, numai vinerea trecuta am stat 3 fucking ore in tren sa ajung din Londra inapoi acasa, pentru ca fusese un mare flooding (indundatie) pe linii (adica o baltoaca cam de marimea unei flegme). Si de 20 gbp biletul dus-intors la abonament (sau 49gbp dus intors doar pentru o zi) am mai stat si pe jos ca nu mai erau locuri. DAR, am stat pe jos cu 2 britanici mai in varstulica asa un pic si am discutat in 3 ore de la politica, regine, regi, printese, si prim ministri, pana la NHS (National Health System) si Immigration, desigur (au crezut ca am un French accent ha ha, ooh la la.) Si oamenii au fost resemnati si am ras despre sistemul de transport din UK (cred ca s-a auzit si un "it's a fucking joke!" vorbind despre asta). Si am ras si despre cum ziceau ei ca e posibil ca genetic, in urma zilelor istorice in care nu aveau apa potabila de baut si au fost nevoiti sa indure berea), sa fie mai rezistenti la alcool. Ideea e ca am ras. Uitasem cum e sa te simti bine.

Pentru ca da, ma simt bine. Fericita? Nu. Implinita? Aproape da. Multumita? Absolut. Am grija sa multumesc in fiecare zi pentru tot ce am. Le iau in ordine, cu fie-mea, ca sa inteleaga cat de binecuvantata e: "multumim ca suntem sanatosi, impreuna, ca avem servici, ca primim bani pentru servici, ca avem acoperis deasupra capului si nu ne ploua in cap, ca avem mancare sa punem pe masa si apa sa bem, ca avem prieteni si gradinita Gigiukai e foarte buna." Nu stiu cum la fie-mea toate astea se traduc in "Multumim pentu ca avem bani.", cred ca a facut ea legatura directa.

Any words of wisdom (sfaturi intelepte?) la 35 de ani? Da, invatati mereu ceva nou, sa va tineti creierul ocupat, e cel mai bun sport al mintii! Dupa ce am terminat cu germana si italiana, ma mananca undeva (shit, I shouldn't say this) sa ma apuc de spaniola. Desi mai am si alte planuri de investitie educationala. Pentru ca da, daca am un job acum e pentru ca am tot invatat si adaugat la pachetul existent. Urmatorul subiect pe lista este Fizica. Pentru ca mi-a lancezit creierul in acest aspect si am inceput sa redescopar legile fizicii pe saraca fie-mea plonjata pe burta pe trotuar la o frana brusca cu caruciorul in care nu i-am legat centurile....

Intre timp, Giugiuka ramane centrul universului meu, lumea mea. O iubesc si ma minunez de ea in fiecare zi, mai ales ca ne trezim impreuna zilnic si ii vad ochisorii somnorosi, parul ciufulit, zambeste, pune manutele pe fruntea mea si ma intreaba: "sa ti fac un masaz, mami?"

p.s. ca de obicei, album foto pe pagina Fcbk Mukallita (click aici) si pe profil public Mukallita Giugiuka's Mum.)

Jurnalul micutului imigrant roman... in Uca

"Acum plecam, mami, cu 'vionu'?" ma intreba Giugiuka acum 2 duminici, dimineata devreme. O pregatisem de foooooarte mult timp ca pecam in "Anghia": ba cu vesnicul teatru cu papusile de prin casa, in care toate avioanele mele cumparate de pe fiecare zbor deveneau, pe rand, avionul in care se urcau Bambi, Bocanila, Tedi si Testoasa, in care Kitty cu costum de stewardesa ne repeta instructiunile de zbor, ba cu desenele din calendarul de perete, cel cu zilele impartite in patrate, in care am desenat un tren ca sa stim ca "mai dormim mami de 7 ori" pana plecam cu trenul, apoi un avion "mai dormim mami de 2 ori pana plecam cu 'vionu'".

[caption id="attachment_833" align="alignleft" width="225"] Valiza Trunki, prieten de nadejde si cu trenul si prin aeroporturi[/caption]

[caption id="attachment_834" align="alignleft" width="225"] 6 ore a rezistat eroic Giugiuka cu trenul de la Sibiu la Bucuresti de unde am plecat cu avionul.[/caption]

Evident ca Mukallita, verificand mereu in spate daca mai are copilul calare pe valiza Trunki ( in premiera ) in aeroport Otopeni, s-a dus cu pasapoartele la check-in WizzAir (din obsinuita) si i-au spus oamenii ca "vedeti ca zburati cu Ryanair"..., ca a frecat prazul prin Duty Free sa cumpere ciocolatzi pentru colegii de la birou din Londra (ca barba-su a uitat sa bage un Carrefour de Eugenia si Rom in masina la plecare), ca si-a uitat bagajul de mana la poarta Ryanair si au venit aia dupa ea sa i-l aduca etc..

Cat despre decolare? Copilul meu radea, desi eu spuneam "Tatal Nostru" in gand, deci toate orele de pregatire pre-flight au meritat efortul!

Cat despre partea cu tara noua, limba noua, prieteni noi, i-am explicat mai pe intelesul ei la "de ce pecam?" ca o facem ca sa scapam de experientele de cacat pe care le-a si am avut in Sibiu, si ca vom merge la o gadinita mai fumoasa in Anghia, cu jucalii mai intelesant. Evident ca prima reactie pe care a avut-o la destinatie, in casa inchiriata in Colchester, Essex, a fost "cat stam mami la 'cotel (hotel) si cand megem 'a noi acasa?"

Insa, dupa ce i-am cumparat bicicleta, (prima am returnat-o la Argos cu o roata stramba dupa montare si tot returul a durat sub 5 minute!) mini "tampulina" in gadina si am fost cu ea la locul de joaca din parc, nu a mai intrebat nici macar o singura data de Sibiu. Va va spune acum ca cel mai mult din Anghia ii pace casa in care stam si catelul Chester al directoarei de la gadinita cea noua.

[caption id="attachment_838" align="alignleft" width="225"] La "noi" in gadina, cu tufe de zmeura.[/caption]

[caption id="attachment_839" align="alignleft" width="300"] Prima data cu bicicleta a fost un succes, DAR dupa prima cazatura, 3 zile mai tarziu, a abandonat ideea.[/caption]

[caption id="attachment_840" align="alignleft" width="300"] Loc de joaca cu mult nisip in Castle Park, Colchester[/caption]

Desigur, dorm cu ea in camera ei in fiecare noapte, ca si la Sibiu, dealtfel, sa ma simta langa ea. Ta-su sforaie singurel in dormitorul de alaturi. Gateste in continuare ciolbitza pentru Giugiuka, pestisiuc la cuptol, catite cu miele dimineata, desi a reusit cu succes sa o introduca si puiului marinat portughez, cartofilor prajiti cu ketchup de la Nando's, iar acum nu mai scapa de gura ei!

"Te log flumos sa te linistesti" ii spune lui tati (pe care il cheama Tati daca o intrebi cum il cheama), cand se enerveaza si se mai ciondaneste cu mami (da, e iar o schimbare majora si pentru el, ca pentru mami care traieste din valiza de la 19 ani nu se mai pune problema).

Si isi alege de pe rafturile magazinelor, tot ce tine de creatie, mai ales de pictat. A pictat Mukallita la casuta pentru pasarele, la foi cu pensule sau la foi cu degetele si s-a jucat cu plastilina ce n-a vazut neam de neamul ei la Praziland. Cu stresul de rigoare, sa nu patam peretii, sa nu zgariem masa proprietarei, sa nu draci laci, imi e si mila de ea uneori cu atatea "sa fii atenta sa nu patezi", dupa ce la noi in Vasile Aaron communist residence a pictat si peretii!

No, si pentru ca tot veni vorba de gradinite, ei bine am retras-o de la cea la care o inscrisesem din Romania (bine ca nu am apucat sa transfer si banii ca ramaneam fara ei, aici ori dai un trimestru preaviz ori platesti chiar daca iti retragi copilul). Da, stiu, veti sari in schema iar cu "e clar, e ceva in neregula cu tine, ai pretentii mai mari, la ce naiba te-ai mai dus pana acolo?". Iar eu va voi invita sa mirositi niste mucegai de undeva ca sa va dati seama de ce am retras-o dintr-o cladire veche, din caramida, cu miros de mucegai... Pe net pozele aratau luxus, in cladire era ascuns lupus. Mai costa si £1,900 pe term (adica 14 saptamani din 4 septembrie pana in 11 decembrie si asta pe langa subventia de la Guvern, iar cu programul pana la 3.30pm zilnic, cu pranzul inclus in calcul). Am mai vizionat inca una aproape de casa, non Montessori, dar cu o lipsa crunta de spatiu si gradina.

Iar a 3-a, la 20 de minute de mers cu masina de unde locuim, a fost aleasa: 2 sali mari, multe jucarii Montessori (e chiar acreditata Montessori pe langa calificativul Outstanding primit de la OFSTED - regulatorul (sic!) educational din U.K.), o gradina imensa, cladirea situata intr-un parc mare di tat in care fac saptamanal programul de explorare in natura (ala de planteaza seminte de plante, se joaca cu namol, cresc broaste in iaz), plus bonus catelul din dotare, care sta in gradinita si pe care toti copiii il saluta dimineata cu pupaturi baloase!

Dezavantaje la £1,500 pe trimestru sau £107/saptamana=approx 2,300RON/luna vs 1,600/1,900RON o gradinita privata in Bucuresti, platibili pe langa subventia de la Guvern? Se inchide la 3:30PM, nu serveste pranzul, iar vineri programul este pana la 12:30. Vom completa chidlcare arrangements cu una din tinerele profesoare de la gradi, cu £6/ora.

Ce e si cu fita asta Montessori, ma veti intreba? Nimic deosebit, va voi raspunde. Este de fapt normalitatea care ar trebui sa existe in orice sistem de educatie, iar la noi in familie, in urma conferintelor de parenting (Alfie Kohn-Parenting neconditionat, Urania Cremene licentiata de Jody Pawel et others) este o extensie a modului nostru de crestere a copilului: sa il scoti pe Nu din vocabular, sa nu folosesti pedepse si recompense, ci sa incurajezi efortul, empatia, intelegerea sentimentelor, sa stabilesti limite fara amenintari, jigniri, umiliri, ci cu rabdare (recunosc ca nu suntem experti inca nici unul dintre noi in asta), cu explicarea consecintelor etc. Directoarea ne explica ea razand, la prima sedinta cu parintii, ca ce pun educatoarele pe rafturi sa se joace copiii cu ele (cani, pahare, clesti de bucatarie, margele, lupa, animale, puzzle) gasesti in orice magazin si sigur le ai si tu prin casa. Ce nu ai este metoda de a crea un copil independent, cu incredere in el, iar treaba asta merita toti banii, oricat ar avea tati de comentat refritor la modestia cladirii si a spatiului si a jucariilor din lemn roase pe margini si "obosite".

Faptul ca a schimbat 5 gradinite in Sibiu in decurs de 2 ani, a facut din Giugiuka un copil adaptabil la schimbari. Si, desi pe mine ma durea stomacul de griji la primele ei doua ore acomodare in gradinita, in care am avut voie sa stam si noi, parintii, Giugiuka a fost foarte incantata, s-a jucat cu jucarii, le-a pus la loc, si-a ales altele, i-a iesit si un schimb de jucarii cu un alt copil (desi impotriva filozofiei Montessori pt ca trebuie sa il lasi pe celalalt copil sa termine si sa o puna el singur la loc), iar la un moment dat, dupa ce a uitat complet de mine, s-a intors catre Mrs Emma si a intrebat-o "Uats dis? (What is this?) si doamna i-a raspuns ce era obiectul!

Deocamdata alles gute. All good, pardon me. Ui pup iu and salut iu from sunny England, Colchester, ES(i)Sex.

[caption id="attachment_861" align="aligncenter" width="225"] Cantam cu Hello la gadi[/caption]

Album foto complet veti gasi AICI pe pagina mea de Facebook, Mukallita.ro, iar mai nou si profil personal Mukallita Giugiuka's Mum pentru prietenii cu toata lumea.