joi, 26 februarie 2015

Data afara din gradinita Montessori U.K. - 2015

La ora tarzie la care termin de scris aceste randuri, timp in care Giugiuka doarme langa mine in pat, preferabil cu manutele agatate de gatul meu, acum doar lipita de mine, mama-ancora, sarbatorim (in minte) un nou inceput de maine, la o noua gradinita, G7 din U.K.


Cu scuzele de rigoare pentru absentele (motivate, ca doar tocmai ce am fost date iar afara din gradinita) in eseistica de blog de mai bine de o luna, revenim in forta cu vesti de pe insula tropicala a Ucai (a.k.a. Anghia de pestebalta).


[pauza pentru rasete, cruci, trantit mouse-ul pe birou: “asta e nebuna”, “Doamne fereste!”, “da-o dracului, Sibiul nu a fost bun, acum nici Anglia nu e buna?”]


Gata? Ati terminat? V-ati calmat? Bun. Multumesc.


Cunoasteti lamentarile acompaniate de dovezi despre Umilinta gradinitelor private Sibiu 1 si 2:


G1 – aia cu muscaua cu carne tocata si ou data copilului de 1 an si 1 luna (sub marketingul meniului aprobat de nutritionist pediatric din Bucuresti), rezultata cu 5 zile de projectile vomit cum zice enghiezul;


G2 – aia cu copilul plans cu spume de atata muscat pe spate si maini de catre alti copii mai mari;


G3 sau G1.1 – inapoi la G1 si retrasa iar dupa episodul cu copilul gasit cu rahat uscat in Pampers pana la mijlocul spatelui, dupa mai multe infectii urinare repetate datorate igienei precare;


G4 –aia cu metoda hitlerista  nemteasca de pus copilul in varsta de 2 ani in fata clasei sa rada ceilalti de el ca facuse pipi in pantaloni, in plin proces de dezvatare Pampers (dupa care am ajuns la psiholog si am depus plangeri inutile la Inspectorat Scolar Sibiu, A.R.A.C.I.P cu calitatea invatamantului pre-scolar si chiar si Ministerul Educatiei);


G5 – aia cu pusul copilului la colt des pentru nimicuri, culcatul in conditii mizerabile, directoare agramata care la fel ca G1 a bagat pumnul in gat “nu va convine, Sibiul e mare, sunteti o mama problema, plecati!”


Cunoasteti si cum m-am imbolnavit de psoriazis de nervi si am plecat din tara pe meleaguri mai verzi in speranta unei educatii mai “umane” pentru copil si in protectia oferita de diverse institutii in caz de abuzuri cum s-au intamplat in tara.


Si mai stiti si cum am economist £800 cautand noi singuri, din varful blocului turn din Vasile Aaron, o gradinita “enghieza” pentru Giugiuka, care sa indeplineasca 9 criterii:




  1. Montessori (pentru limbajul pozitiv, lipsa pedepse si recompense, libertate de alegere activitati intr-un mediu controlat);

  2. Aproape de casa;

  3. Gradina - pentru timp petrecut in aer liber;

  4. Program intre 7am si 6pm;

  5. Program si in vacanta cea lunga de vara;

  6. Pranz oferit si inclus in pret;

  7. Spatiu pentru dormit;

  8. Sa accepte subventie de la Guvern pentru copiii care au implinit 3 ani;

  9. Sa aiba locuri disponibile din 4 septembrie 2014.


Si am gasit-o pe pe G6, dar pentru ca duhnea a mucegai cu spume, am plecat dupa 30 de minute de vizionare si iar am plans de ciuda.


Ca de obicei in criza de timp, am mai vizionat una si nu ne-a placut (intr-un hambar din prefabricate, reamenajat pentru gradinita), dar la a treia vizita, la noul G6 ne-a ramas inima la locatie: intr-un sat de langa oras, intr-un parc linistit cu padure aproape, cu gradina proprie mare si amenajata foarte frumos, descrisa aici.


Desi:


- fooaaaarte modesta ca si conditii de desfasurare a activitatilor, tot intr-o cladire din scanduri prefabricate reamenajata, care in vara, la soare, nu mirosea a mucegai;


- departe (am pierdut ore din viata si benzina din rezervor  in trafic dus-intors in 6 luni de mi s-a luat);


- cu program doar intre 9 am si 3:30 pm (iar vineri doar pana la 12:30 pm);


- fara pranz oferit (traiasca tati-eroul, sotul lu' mama-ancora, care a gatit zilnic pentru fie-sa);


- fara spatiu de dormit ("e prea mare sa mai doarma, trebuie sa o pregatim pentru scoala de la 4 ani");


- inchisa 7 saptamani peste vara,


asa ne-a ramas sufletul la verdeata aia de peste tot, incat la noua lauda a directoresei grasei si cu zambetul falsei pe fata-i ca sunt singurii acreditati Montessori, am inscris copilul prezent (disparut la joaca in gradina) la fata locului....pe loc.


Prima factura pentru trimestrul de toamna (12 saptamani) a fost £1,500 (8,100Ron/1,800EUR) ramasa de plata dupa subventia de £980 de la Guvern. Si, desi avea initial 10% penalizare ca nu o platim in avans, ni s-a anulat taxa in pachetul de bun venit.


Deci la £500/luna (sau vreo 2700 RON/luna) zau ca jurperosu ca am avut pretentii si asteptari cvadruple fata de cele din Sibiu si... duble fata de ce gasisem in Bucuresti la 1,700-1,800RON/luna la un moment dat.


Timp 3 luni de zile o mers totu' ca'n Jermania (si pe acolo cam ca pe aici, revenim): copilul super incantat de jucarii, de educatoarele super dedicate, desi extraordinar de prost platite, il lasam razand, il luam plangand de oboseala, neputinta de a se exprima fluent in engleza, dar a doua zi iar fericit ca pleaca, deci castigam zilnic incredere. In afara de faptul ca mi-au culcat-o pe jos, pe pat de frunze, la o sesiunea de padure (forrest session) si au tinut-o subtire imbracata 2 ore in ploaie la o alta, si nu mi-au comunicat decat in noiembrie la sedinta individuala cu parintii ca al meu copil toata luna septembrie statuse izolat de ceilalti copii ca nu stia sa vorbeasca cu ei, in rest nu am avut nici o discutie in contradictoriu cu directoarea.


Marele clinci a avut loc prin decembrie 2014, cand la sedinta cu parintii, membrii by default ai asociatiei non-profit deschise in paralel cu gradinita pentru a putea primi donatii caritabile ("nu fac profit din gradinita" spunea madam cu masina de £80,000 in parcare):


- eu am observat pe foile cu declaratii financiare anuale inmanate de catre contabila ca nu declarasera donatia de £1,500 pentru acoperis, ci o trecusera doar cu minus la cheltuieli, deci suma disponibila pentru investitii in gradinita trecea de £3,000 daca adugau banii "uitati";


- o mama, scriitoare de profesie, tot Balanta ca si mine, a rugat-o sa nu le mai dea copiilor la gustare cereale Cheerios cu mult zahar si fara lapte ca nu e sanatos (la care celelalte mame s-au uitat la directoare cu priviri de genul "pai nu zisesi, fa, ca esti singura acreditata Montessori, deci nutritie sanatoasa alea alea?").


Marele meci Montessori (The Great Montessori "Lesson") s-a desfasurat rapid, in cateva reprize:




  • Au urmat din partea directoarei tacticile de "dezbina (mamele) si cucereste" prin amenintari telefonice, scrise (vi le-am detaliat aici, in Libertate de exprimare?;



  • Au urmat din partea mea insistente sa investeasca banii aia nedeclarati in schimbarea mochetei imputite, cu noroi, pe care se jucau copiii, si a face ceva pentru ameliorarea mucegaiului devenit insuportabil din ianuarie 2015 (3 infectii respiratorii cu aerosoli cu antibiotic Giugiuka in 6 saptamani);



  • A urmat din partea mamei Cheerio o plangere la OFSTED (Aracip-ul romanesc) prin care le raporta legat de directoare violarea vietii private si a parerilor ei exprimate privat pe Facebook, amenintarile pe e-mail ca ii va da fetita afara din gradinita daca mai defaimeaza afacerea ei in "public";



  • A urmat din partea mea o plangere la Ofsted (regulator al educatiei la fel de inutil ca si Aracip) ca acompaniament la cerere al mamei Cheerio;


Meciul a continuat cu presupusul adecvat al directoarei ca eu si mama Cheerio, cele doua Balante cretine, suferinde de spirit justitiar cronic si de tremurat inima la cate abuzuri si amenintari verbale si scrise fuseseram supuse (mai sunt si alte mame victime, dar le este frica sa iasa la inaintare), drept pentru care am primit si eu, clasicul tratament "conform termenilor si conditiilor agreate aveti la dispozitie 30 de zile sa va scoateti copilul din gradinita, am fost sfatuita de OFSTED sa inaintez acitune legala impotriva dvs".


Proasta uitase ca ai sai T&Cs spuneau de fapt ca preavizul este UN TRIMESTRU! Asa ca ha-ha, m-am bucurat de prostia-i (dupa ce am plans iar cu spume ca uite ce ii face copilului si nu se gandeste deloc la binele ei), am trimis scrisoarea ei catre OFSTED sa se spele cu ea pe cap, am gasit alta gradinita Montessori la care incepem de maine.


Ca de obicei al meu sot nu m-a sustinut o secunda cu reclamatiile care puteau fi extinse la Consiliul Local, Montessori International, Financial Services Authority, ba v-a si sintetizat gandurile la unison: "TU atragi astfel de oameni in viata ta si astfel de situatii asupra copilului tau."


Pana acum nu m-a deranjat sa fiu spirit reactionar, justitiar, sa raman fidela principiilor ca ingrijirea copilului se face sub 2 directii mari si late si importante: educatia si mediul in care se desfasoara. Schimbarile gradinitelor au facut-o pe Giugiuka un copil foarte adaptabil, rezistent, puternic, foarte sociabil si atat de popular printre ceilalti copii ca plang de mandrie si respect in fata ei si a celor 3 ani jumate de viata.


Dar este pentru prima data in istoria educationala a iubitei mele fetite cand plange dupa o gradinita, cand ma intreaba "Da' de tze pecam? Mi-e dol de pietenii mei, imi patze de doamne, nu viau sa pec." Ce pot sa ii spun? Ca am fost bullied (abuzata) de directoare si ca a dat-o afara fara sa se gandeasca la binele ei? Nu. Ca astea se intampla in Anglia in care am venit sa gasesc decenta in cele 2 directii si se pare ca imi iau an original thorn (teapa originala) pe bani si mai multi? Nu.


Ii spun ca am gasit o gradinita mai interesanta, "aia care ti-a placut si tie mami, cu gradina si mai mare, unde este o fetita din Romania, unde o sa-ti faci noi prieteni". Aia de la care nu mai am nici o pretentie, nici o asteptare, la care o sa dau doar banii, pentru ca renunt sa mai fiu Don Quijote in lupta cu sistemul. Am obosit. This was my Great Lesson.


Asa ca, vom dormi in continuare amandoua lipite una de cealalta, ea cu manutele de gatul meu, eu cu nasul in parul ei, rugandu-ne in fiecare seara pentru mai bine la "Draga mica lumanare/Du-mi mesajul pan' la Soare/Pan' la Stele si Planete/Sa se-auda foarte tare."...


THE END...sper

miercuri, 18 februarie 2015

Giugiuka la Amsterdam...

Cu ocazia expirarii celor 6 luni de permis sedere in UK a ...masinii noastre din Romania, precum si a celor 35 de ani impliniti ai Mukallului si cei 3.5 ani ai Giugiukai, precum si a Sf Valentin (pretext aditional), ne-am imbarcat pe feribotul Dover-Dunkirk in 13 februarie si dusi am fost un weekend la niste prieteni din Amstedam cum ii zice fie-mea.


Auzise ea de la ta-su ca ne vom distra mancand clatite pe o barca din Amstedam, asa ca deja nu mai dormea noptile, iar in timp ce se impingea cu fundu-i in mine la culcare, pana ii ajungea sub barba-mi, cand o intrebam "tu stii unde ti-au ajuns ouale(=fesele) tale?", raspundea incantata "la Amstedam!"


Distractia a inceput de pe feribot cand a mancat niste "catofi pajiti cu chietzap" (iertare Cristela!) in timp ce admira cu nasul lipit de geam valurile si spuma lor alba din za "Pond" (Balta) catre Franta.


Ce stiam despre Amsterdam? In afara de faptul ca e capitala Regatului ...Nederlandez, ca e situat la 2 sau 4m sub nivelul marii, ca se merge cu bicicleta si se fumeaza legal marijuana (nu neaparat in aceasta ordine), in rest nimic. Asteptari? Nici una. Speram sa avem ce face cu copilul in afara de "catite" in barca...


La prima vedere am gandit "ce rahat posomorat ca Londra mai e si asta? Doar case vopsite negru si maro cacaniu au astia pe aici?"


DSCN0719


DAR, dupa 48 de ore de super distractie si indragosteala treptata, am concluzionat ca abia asteptam sa ne reintoarcem la nunta celor doi prieteni in iunie!


De mentionat ca, desi noi adultii am satelizat in jurul copilului si feselor acestuia, si nu am vizitat tu un Rembrandt sau Van Gogh Museum unde firma londoneza pentru care lucrez inchiriaza ghidurile audio cu tot cu continutul povestii de pe ele, deci macar alea ar fi fost gratis pentru mine, ne-am distrat atat de bine incat ...non, pas de rien, je ne regrette pas de rien!


Stat la coada pentru clatite la za famous Pancake Bakery


Doar 47 EUR a fost nota de plata pt 4 clatite si bauturile adiacente, dupa ce am mai si stat la coada din strada pentru ele si va jur pe maroul cacaniu de Amsterdam ca Mukallul le face cel putin la fel de bune, daca nu mai bune! Prietenul nostru roman sarbatorit de Ziua Indragostitilor ne-a facut cinste si a fost de gasca si le-a mai lasat si bacsis dupa ce am asteptat dupa ele vreo 30 minute. Pe scurt, Amstedam e scump, domne, scump.


DSCN0763


Plimbare cu barca pe canal....


Dupa ce ne-am luat teapa cu biletele de hop-on - hop-off la 22 EUR de persoana, sa ne lase chipurile sa ne dam jos la punctele de atractie turistica si sa ne urcam oricand in urmatoarea barca (noi ne-am oprit doar la statia Muzeului de Stiinta NEMO si acolo ne-a uitat Dumnezeu), si-a mancat Giugiuka mult visata clatita in barca! Aia luata la pachet de la lestolant, desigur.


DSCN0786


Ne-am umplut de stiinta la muzeul NEMO


Pentru 15.50 eur de cap de adult, mai putin Giugiuka Magnifika declarata de 3 ani :D, ne-am jucat cu baloane cu sapun, fulgere, avioane incarcate cu baterii solare, apa, reactii in lant, puzzle celula ADN, laborator, filme cu corpul omenesc in care cresteau copiii si se speriau de formele lor si a trebuit sa raspund de 2 ori la "DA DE TZE se spelie baiatul cand se uita la putulica din chiloti?"...cu "Pai i-a crescut mai mare, cand crestem mari ni se schimba corpul", concluzionat cu "Si eu am tzi tzi ca fetita"...incat am revenit si a doua zi.


DSC_0454


Olanda in miniatura de la Madurodam


O stiti pe aia cu "de cand mama m-o facut?" nu m-am mai simtit atat de fericita jucandu-ma ca un copil? Am fost Guliver pentru 2 ore pe langa ora petrecuta in masina sa ajungem in parcul minuscul. Tot 15 EUR a fost biletul, inclusiv pentru Jiujiuc, dar a meritat! Regret si acum ca nu ne-am oprit la intoarcere si la muzeul Corpus, in forma de corp, in care explorezi corpul uman din interior, urcand scari dinspre degetele de la picioare situate la parter, pana sus la cap, ultimul etaj!




[caption id="attachment_1003" align="aligncenter" width="500"]DSC_0357 Cladiri liliputane[/caption]

Apusul de soare in raul Amstel


Si pentru ca am batut strazile Amstedamului cat de mult am putut si ne-a prins si seara parfumata cu ...iarba consumatorilor prin oras (stiu ca sunteti curiosi daca what happens in Amsterdam stays in Amsterdam, mergeti sa va convingeti singuri) ne-am delectat ochii si cu un apus de ramas bun, cald, bland, incat am concluzionat din toata inima, fara sa ma uit pe Wikipedia, ca ma aflam in Venetia Nordica...O varianta nu la fel de animata si vesela ca sora cu spirit latin, dar mai calma, mai linistita, asezata cuminte pe bratele raului Amstel, ca un batranel olandez contemplator si relaxat care zambea cu o pipa in coltul gurii. Langa bicicleta. Ba nu, pe barca privata. Mancand clatite...


DSCN0927


ALBUM FOTO COMPLET AICI

vineri, 9 ianuarie 2015

La liberté d'expression ?...Parole

Inevitabil am auzit/citit despre faptul ca a murit Charlie. Universul sa-i primeasca sufletul tulburat. Presupun ca familia lui indurerata nu ar fi prea fericita ca cineva sa-i onoreze memoria cu o caricatura despuiata a lui post mortem. Dar nici nu s-ar duce cu mitraliera sa omoare familiile teroristilor radicalisti. Aici este de fapt diferenta intre religie si credinta, intre fanatism si umanitate.


Din toate blogarelile recente cu comentarii care mai de care mai halucinante, lumea s-a impartit iar in tabere: cei cu "la liberté d'expression, presa libera, drepturile la exprimare libera, au murit ca niste eroi pentru dreptul libertatii de exprimare" si cei cu "au cautat-o, i-au provocat, nu faci misto de musulmani si religia lor, meritau sa moara pentru asta?".


Ma bag si eu in seama prin a intreba care era de fapt obiectivul (Smart-Nesmart, acum nu mai conteaza) jurnalistilor decedati. Ca daca era pe bune cu a milita in numele libertatii de exprimare, atunci ii rog sa ma ierte, dar libertatea de expresie nu exista. E un mit. O utopie. Un bubble pentru naivi asa ca mine care:




  1. In 2008 postam pe unicul pe atunci profil de Facebook in U.K., sambata dimineata "I cannot believe that some people at work are control freaks" (nu pot sa cred ce controlatori sunt unii oameni de la munca), stiind in full cunostinta of cauza ca am pe lista prieteni de la servici (reacu' ei spalati pe creier de dusmani), dar contand pe drepturile omului printre care si libertatea de a zice ce vrea muschiul meu cand vrea my muscle. Wrong. Luni dimineata, Capul Creditelor, o doamna de prin Arabia, m-a chemat in sedinta sa-mi spuna ca sambata la pranz a aflat ce am scris pe profilul meu privat, drept pentru care imi acorda 30 de zile sa-mi gasesc alt job. No, ziceti voi, nu mi-am cautat-o?


[caption id="attachment_973" align="aligncenter" width="286"]gailforcemarketing.com gailforcemarketing.com[/caption]

Acela a fost anul in care mi-am creat un profil de Romania si unul de U.K., cu mentiunea ca pe cel de U.K. eram inger si nu postam nimic, doar ca sa nu atrag atentia asupra mea.

  1. 2.  In 2011, proaspata mamica relocata din Londra la Sibiu, am indraznit sa raspund unei intrebari a unei mame de pe un grup tot al faimoasei retele de antisocializare, legata de un articol in care una de prin U.K. inca isi mai alapta baiatul de 6 ani. Am postat ca raspuns video-ul "Mica Britanie - ep. Tzatzica" si am scris pe grup ceva de genul "ca si actorii britanici din film care se auto ridiculizeaza pentru asta, de ce sa ne oprim la 6 ani, cand putem sa ne alaptam copiii pana in ziua in care se insoara ca sa nu aiba trac?" S-a trezit desigur una care sa ma desfiinteze cu pietre virtuale "sigur esti frustrata ca nu poti alapta sau lesbiana", la care a primit de la spiritul de turma zeci de Like-uri. (am uitat sa va zic ca in zilele noastre maturitatea conflictuala interpersonala se desfasoara via Facebook fie prin Add/Remove/Re-add Friend cum am mai facut si eu recunosc, fie prin Like-uri la comentariile altora sau lipsa de Like-uri la ale tale). No, ziceti voi, take 2, nu mi-am cautat-o din nou cu credulitatea mea in La liberté d'expression?


 

[caption id="attachment_976" align="aligncenter" width="300"]mic.com mic.com[/caption]

  1. 3.  In decembrie 2014, inapoi in Anglia, m-am oferit in sedinta cu parintii de la gradinita fie-mii, de comun acord cu directoarea, sa creez un grup secret doar pentru noi, clientii gradinitei, in care sa adaug ca Event agenda de evenimente (multe!) a gradinitei. Cu directoarea ca Admin. Dupa care sa invit membrii la Event. Ca apoi sa ni se sincronizeze agenda cu telefonul din buzunar si sa stim si noi cand e sedinta cu parintii, seara de strangere de fonduri etc.


[caption id="attachment_977" align="aligncenter" width="300"]www.telegraph.co.uk www.telegraph.co.uk[/caption]

La cateva ore directoarea mi-a trimis seara tarziu mesaj ca sa nu fac grupul, a doua zi ca sa-l sterg, i-am zis ca nu vreau, nu mai traiesc in dictatura, il pastrez pentru scopul declarat. Dupa care m-a sunat la birou si suierand printre dinti ca una din mamele de pe grup o uraste si e prietena mea pe Feisbuc si ca noi folosim grupul impotriva afacerii ei, cu  amenintari m-a facut sa sterg grupul... No, ziceti voi, take 3, nu mi-am cautat-o?


ASTAZI, 09 ianuarie 2015, la nici cateva ore dupa ce s-a uscat sangele pe pana stiloului lui Charlie, aceeasi directoare, telefonic, m-a informat ca o alta mama i-a raportat ca am postat pe PROFILUL MEU PRIVAT ALA DE U.K. un video de la serbarea de Craciun a Giugiukai, l-ati vazut si voi cred pe cel de-al treilea profil al meu (cred, nu le mai fac fata). In acel video neclar si centrat pe fie-mea, cica era un copil care nu are voie sa fie vazut "public" si ca ea directoarea, spera ca daca se uita pe profilul meu nu se vede filmul!


Din 37 de copii pe scena si 100 de oameni in sala (dintre care jumatate filmau copiii de pe scena inclusiv pe fie-mea), ma-sa lu' unu nu s-a gandit ca daca isi lasa copilul pe scena filmat de atatia oameni, sansele sunt ca odrasla-i sa ajunga vedeta on-line pe undeva!


Asa ca, intre 2008 si 2015, spuneti-mi voi unde este libertatea de exprimare. Care este scopul ei? Eu una prefer liniste, decat stres, flagelari, marginalizari si amenintari.


In plus, chiar credem ca un amarat de stilou va opri fanatismul unor radicalisti?


P.S. in paranoia mea mai cred si ca atentatul asta este facatura de instigare la violenta...

duminică, 4 ianuarie 2015

De la oameni pentru oameni...

Si uite asa a mai trecut un an. Si multi au urat si au scris despre Noul An ba cu La Multi Ani, ba cu La Multi (B)ani, sănătate si virtute s-avem ce bea si ce manca.


M-am gândit si eu ce vreau de la 2015 si îmi venea in minte TOLERANTA. Sa fiu eu mai toleranta, sa fie oamenii mai toleranti in general. Boring. Exact asta îmi doream si in ianuarie 2014. Si m-am trezit in schimb cu intoleranta psihosomatica la anomaliile din Romania care au rezultat intr-o mutare de tara, readaptare, dezradacinare, o transhumanta secatoare de energie, dar necesară inadaptatilor ca noi.


Dar viata mi-a dat acum o noua lectie. Ceva ce nici nu căutam, la care nici nu ma mai asteptam, mai ales in Sibiul care m-a chinuit atata. Dar care a venit cu o naturalete care m-a marcat pana la tristete: atât pentru ca nu am gasit-o la timpul potrivit, cat si pentru ca îmi va lipsi pe meleaguri străine.


In lectia asta am dat peste OAMENI.   Oameni care ne-au asteptat la aeroport, care ne-au chemat la ei în casa la masa, la o poveste cu vin fiert si placinta calda. Oameni care s-au mobilizat la sfârșit de an sa vina la noi "acasa" sa cumpere si sa colecteze jucăriile vândute ale Giugiukai (le multumesc din suflet si taticilor care s-au perindat la usa cerând timid un "a vorbit sotia despre un Mickey Mouse" sau care au parcat pe avarii in fata blocului ca sa recupereze micul ponei roz pierdut din trenulet, sunteti minunati!). Oameni care au luat-o pe Giugiuka la babysitting cu copiii lor ca sa putem noi sa impachetam cutii si bagaje. Oameni care au venit sa ne ajute la mutat si care au înfruntat nametii in gara ca sa ne care si trolerele peste sine.


Oameni care ne-au luat in brate, ne-au pupat si nu au plecat de pe peron pana nu s-a miscat trenul, ca sa ne facă printre fulgi de nea cu mana si sa ne "amenințe" cu vizita in Anghia.


Pentru niste dezradacinati ca noi atunci când gasesti atatia OAMENI e ca si cum ai descoperi in tine niste mini "ancore" interioare pe care sa le porti cu tine indiferent de cate ori ai pleca, cum spunea psihologul meu drag.


Asa ca, tot ce îmi doresc de la 2015 este sa mai găsesc Oameni! Sa fie atât de multi încât sa mă reflect in ei ca într-o oglindă. Sa regăsesc in ei si in mine toleranta dorită in 2014.


Va mulțumesc încă o data dragii mei. Va imbratisez cu drag si va doresc un 2015 solidar, fericit, cu oameni "ancora" la tot pasul!


Yours, truly,


M


 DSCF1073


marți, 25 noiembrie 2014

O zi intr-o gradinita Montessori din U.K.

Noiembrie 2014. Directoarea gradinitei Montessori la care este inscrisa Giugiuka a comunicat parintilor ca pot ajuta daca doresc, citind copiilor povesti in timpul programului. Desigur ca am sarit in schema imediat cu cererea de voluntariat pe 3 motive:




  1. Posibila reorientare profesionala;

  2. Deciderea daca Montessori este un sistem pe care vrem sa-l urmam si mai departe de gradinita sau nu;

  3. (ala ascuns pe care sigur si-l da seama si doamna Dire) sa vad ce fac acolo si daca fie-mea e ‘felicit, mami’.


Asa ca astazi, 25, a fost prima mea zi de voluntariat, intre 9:00am si 3.30pm, aprobata si de sefa mea de la birou.


Cum a fost?


Pai, Montessori wise (a.k.a. d.p.d.v Montessori):


-  Jucariile asteptau pe rafturi la nivelul inaltimii copiilor sau chiar mai jos;




[caption id="attachment_953" align="aligncenter" width="400"]sursa foto: preschoolmmi-pik.blogspot.com sursa foto: preschoolmmi-pik.blogspot.com pt ca nu am voie sa fac poze in gradinita.[/caption]

-   Jucariile erau asezate deasupra unor poze cu jucaria respectiva, ca sa fie returnate exact acolo dupa ce termina copilul cu ele;


-  Copilul alege ceea ce vrea, iar nimeni nu are voie sa ii jucaria din fata, sa se implice peste activitatea lui! Asta m-a contrariat initial, dar argumentul “de ce trebuie copilul sa imparta, daca nu e pregatit si nu a terminat” m-a convins rapid. Nici eu ca adult nu sunt pregatita sa impart cheesecake-ul cu Mukallul care se infinge oricum in ea, fara sa ceara voie sau sa astepte sa ma satur de vreo 3 sferturi din ea pana i-as da-o de buna voie;




[caption id="attachment_954" align="aligncenter" width="400"]Giugiuka si apa Oricum nu indrazneste nimeni sa se bage intre Giugiuka si prietena ei apa[/caption]

Replica uzuala in acest caz este, cu o voce foarte calma, linistita, joasa: “Stii, asta este Za Giugiuk’s jucarie, inca nu a terminat. Cand o pune la loc pe raft, poti sa o iei tu.” Eu am mai completat azi asta cu un “Thank you for waiting, you were very patient” - multumesc pentru asteptat, ai fost foarte rabdator;


-  Jucariile de genul cate 2 recipiente similare pe cate o tavita, unul plin cu ceva gen apa, bilute, margele etc sunt asezate de la stanga la dreapta: adica cel umplut cu ceva e in stanga tavitei, cel gol in dreapta. De ce? Pentru ca astfel incearca sa ii incurajeze sa goleasca de la stanga la dreapta, pentru a-i invata ca mai tarziu, cand invata sa scrie, coordonarea ochi-mana sa mearga dupa directia scrisului adica de la stanga la dreapta;




[caption id="attachment_955" align="aligncenter" width="400"]sursa foto: www.justmontessori.com sursa foto: www.justmontessori.com[/caption]

-  In Clasa #1 unde sunt cei mai micuti, de 2 ani si, printre care si fie-mea, copiii sunt ajutati prin tehnici de distragerea atentiei (de obicei citit povesti) sa nu mai planga dupa mame, sa invete sa reziste mai mult fara somnul de pranz prin a fi lasati in pace atunci cand par plictisiti, somnorosi, si sa nu intervenim sa-i intrerupem cu o oferta de activitate noua ca sa-i solicitam si mai mult;


- In Clasa #2 pentru copiii mai mari, jucariile si activitatile sunt deja cele legate de numarat, masurat, litere, citit, mai avansate sa zicem;


-  Intre cele doua clase este free –flow adica au voie copiii sa treaca dintr-o parte in alta, DAR isi aleg jucariile si pleaca cu ele inapoi clasa lor;


-   Cand alearga prin clase li se spune: “We use our walking feet in the nursery, remember?” (folosim piciorusele cu care ne plimbam, tineti minte?) pentru a incuraja limbajul pozitiv;


-   Cand tipa li se spune cu o voce inceata: “We use our quiet voice here” (folosim vocea inceata aici);


-   Cand lovesc (f f f rar se intampla si nimic grav): “We use our nice hands here” (folosim mainile dragute aici);


-   Invata cu material senzorial despre “fin” si “dur”, ating piele naparlita de sarpe! Repet: de sarpe. Din ala real. M-am jucat si eu cu ea ca o manusa si am crezut ca e o foita din plastic made in China. Una dintre educatoare creste un sarpe acasa. Cred ca aia crestea si Maria Montessori, cu siguranta!


-   Testeaza prin experiment conceptele de greu si usor, se joaca cu acea usa cu multe tipuri de incuietori de si eu mi-am prins degetele in ea si m-au lamurit ei imediat, impreuna lipesc cu “arici” pe calendarul textil ziua in care se afla, luna, anotimpul, vremea de afara dupa ce verifica pe geam norii, soarele, ploaia;




[caption id="attachment_956" align="aligncenter" width="350"]ebay.co.uk ebay.co.uk[/caption]

-    Au caiete de progress development (urmarirea progresului) in care sunt notate zilnic, cat mai posibil imediat dupa ce se intampla, raspunsurile lor in reactie cu cerintele standard ale educatiei: identificarea culorilor, rezolvarea piramidei cuburilor roz de la cel mai mare la cel mai mic, implicarea intr-o conversatie (Giugiuka vorbeste mai nou un amestec de engleza, romana si hybridofila intre chineza si posibil pasareasca, ceea ce este normal, incearca sa comunice de fapt in fraze mai complexe in engleza si se ajuta de romana sa completeze unde nu stie cuvantul) Si tot mai nou am observat ca decupeaza cu foarfeca normala tintit obiectul de decupat si nu haotic, si isi si pune geaca pe ea singura Montessori style – o intinde pe jos cu interiorul in sus, se apleaca si baga mainile in maneci asa cu ea pe jos, apoi o ridica peste cap si gata;


-  Afara se joaca ce vor ei, respectand aceleasi reguli: nu luam jucaria altui copil pana nu s-a saturat de ea. Azi de exemplu, m-am distrat teribil sa ii vad cum isi pun singuri apa dintr-un butoi cu robinet in niste galeti albe mai mari ramase de la ceva iaurturi la kil cred si cum iau niste perii pentru vase si curata usile gasite prin gradina. Deja speculam oportunitatea unei mini afaceri cu fie-mea, va trebui pana la urma sa castige si ea niste bani cinstit :D;


-  Este aboslut magic sa ii vezi pe cei mai mari cum au grija de cei mici: ii iau de manute si ii conduc la baie si le ridica manecile sa se spele pe maini (cei mari fac asta singuri: dupa pictat, dupa toaleta, dupa masa – spala inclusiv vasele in care au mancat la pranz!), le vorbesc atunci cand plang si sunt suparati cu “are you a little tired?” (esti putin obosit/a?);


hold hands


Ne-Montessori wise se auzeau cainestile “good girl, well done” ceea ce i-am raportat d-nei Dire la sesiunea de feedback (critica constructiva), care sunt de inlocuit simplu cu actiunea sau activitatea copilului “good painting, good walking, wow – you did that all by yourself”.


Tot ne-Montessori a fost si repetitia pentru serbarea de Craciun (WHY of WHY? DE CE agream noi ca parinti cu educatorii copiilor nostri atat de mici ca ei sa fie supusi unui fiasco de 30 de minute de cantece nememorabile in care ei fie se zgarma in nas, fie plang, fie nu canta si stau bosumflati, fie vorbesc si se imping cu colegul de pe scaunul de langa?)


Deci, a fost o zi foarte buna pentru mine: am citit povesti, am cantat si dansat cu copiii (Montessori sau nu habar nu am), i-am mangaiat, pupat (spre crizele de nervi ale fie-mii care nu intelegea dublul meu rol de “mami” si “educatoare” pentru o zi), am stat cu ei la masa la pranz si i-am convins miseleste - cu tehnica iepurelui care are super night vision - sa-si manance morcovii!, am facut placinta cu noroi in gradina, am ras foarte mult.


Este rewarding? (“rasplatitor”) Absolut: copiii vin la mine! Si poate vor sa-mi spuna ceva (“open your own nursery!” soptesc ei subliminal :) ).


Este prost platit? Absolut. Dupa doar 6.5 ore care m-au lasat cu bateriile total descarcate, am plecat acasa gandindu-ma cat de pasionat trebuie sa fii ca little human shaper (formator de pui de om) ca sa te motiveze copiii in sine si munca cu ei, desi nu esti platit nu in plus, dar nici macar la valoarea a ceea ce faci ca educator.


Lasand la o parte dificultatea antrenarii creierelor noastre sa-l scoata pe nu din vocabular (vezi “slow down” in loc de “don’t run”), precum si a invatarii limbajului pozitiv, ma conving din ce in ce mai mult ca in esenta filozofia Montessori este acel simplu bun simt pe care il caut eu de la un educator, fie el parintele sau profesorul din sistem:


-          Sa dam copilului libertatea sa aleaga zilnic ceva, chiar daca este intre 2 directii ale caror rezultat e tot cel asteptat de noi, adultii (“ce castron vrei pentru supa, ala roz cu porc sau ala gri cu elefant?” cand tu de fapt urmaresti ca el sa-si manance supa, culoarea recipientului e total irelevanta);


In timp il vom incredinta si cu alegeri mai mari, ca sa invete ca este important si ca parerea lui conteaza (azi m-a terminat fie-mea cu “aleg sa ma intorc la “bocul poltocaliu mami”, ala comunist din Sibiu…I-am raspuns cu “stiu ca iti doresti asta si ca ti-e dor de prietenii tai, mai avem putin si mergem in vizita in Romania, dar adu-ti aminte ce nefericita erai la gradinite acolo”;


-          Sa lasam copilul sa experimenteze si sa incerce orice nu-i pune viata in pericol (la mamaliga chiar nu are voie): aluat pizza, biscuiti, placinta, porridge, desfacut borcane, sticle cu apa, sters geamuri, dat cu aspiratorul;


aspiratorul G uda gradina plantam copac


-          Sa-i mediem (facilitate-facilitam) copilului lumea inconjuratoare, sa ne turuie mereu gura sa le explicam orice oricat de stresant ar fi DE CE?, lasand loc si pentru parerea lui “e posibil, tu ce crezi despre asta?” ati fi surprinsi cat de necorupt este creierul lor si cu raspunsuri extraordinare vin;


Si stiu ca ma repet, dar nu pot sa inteleg de ce de 100 de ani acest “bun simt” inca mai trebuie vandut maselor pe bani grei, de ce nu este o normalitate. De ce o zi intr-o gradinita Montessori este inca ceva special, extraordinary, cand de fapt…nu este nimic “special”, este doar normalitatea.


Si pentru ca m-ar ajuta enorm parerile voastre despre acest sistem de educatie, mai ales ca nu stiu daca sa aleg si mai departe educatia Montessori sau nu, va rog lasati-mi comentariile voastre in subsolul articolului de pe blog sau pe pagina de Facebook, iar in 13 decembrie 2014 veti afla care dintre voi va castiga jucaria cu incuietori Mellisa & Doug Latches Board in valoare de 100RON pe care o voi aduce din U.K. cand aterizez in tara in 19 decembrie 2014.


Va multumesc!


 melissa & doug


 

vineri, 21 noiembrie 2014

Gradinite din U.K. ...

Well, ladies and gentlemen, and mums especially, la cererea publicului larg, in premiera, despre gradinita din U.K. a Giugiukai...


Dupa ce am plans impreuna pe articolele despre Umilinta gradinitelor din Sibiu partile 1 si 2, iar dupa ultimele suturi in cur primite de la a 5-a gradinita schimbata in Sibiu am decis impreuna ca yup, a fost timpul sa facem bagajele si sa re-emigram pentru a 3-a oara in U.K. cu costuri de transfer intre 5 si 6,000 de lire (desi Mukallul ma contrazice cu 6-ele, eu lucrez in Financiar si cred ca am adunat bine taxe de agentie imobiliara, garantie chirie, chirie in avans, bilete zbor avion io si fie-mea, benzina si cazare prin Europa incoace ta-su, masina #2 cumparata aici pentru dus copil la gradinita ca ta-su isi tine Reno-ul pitit de mine in garaj pe lipsa de asigurarea mea la masina-i), pentru o educatie mai buna a fie-mii, no iaca ajunsaram si in cunostinta di cauza. Si efect. Deci sa va povestim.


Prima gradinita (what a f..k, what? va veti intreba, "prima?") a fost aleasa dupa lungi cautari, schimburi de e-mail-uri si telefoane cu directoarele, analiza financiara, si criterii pentru familia noastra, toate sub presiunea timpului: inscrierile se faceau din vara pentru inceput trimestru in septembrie 2014:


1. Montessori - spuneti-i fitza, whatever, satui de cat fusese pusa fie-mea la colt si pedepsita pentru cacaturi si timorata cu sechele inclusiv ca a varsat un rahat de pahar cu apa pe covorul ultimei gradinite, plus deja familiarizati cu tehnicile de cooperare invatate la conferintele de parenting din Bucuresti, am vrut special filozofia Mariei Montessori aia cu limbajul pozitiv, cu copilul sa aleaga, fara pedepse si fara recompense etc.;


2. Calificativ OFSTED (Oficiul de ...Regulare in Educatie) sa fie OUTSTANDING adica simply za best;


3. Program prelungit intre 7am si 5:30PM cel putin pentru clasa muncitoare, cu pranz contra cost;


4. Gradina, marime decenta, nu flegme cum sunt prin U.K. din lipsa de spatiu. Asta ca sunt un om produs intre betoane comuniste, crescut cu miros de betoane incinse sau inundate cu sobolani inecati la subsol si gandaci invadatori de la ghena de gunoi in nas, inchirietor de betoane, crescut propriul copil 3 ani intre betoane si jur pe coatele mele mancate de Mr Psoriazis ca mai avem nevoie si de iarba. As in (Sic)!;


5. Program pentru vacanta de vara cand noi lucram si bunicele nepoatei sunt fie a) prea incompetente in raport cu asteptarile noastre de la punctul 1 mai sus, ambele cadre didactice comuniste pensionate sau b) prea fitzoase sa-si puna sezuturile in 'vion sa stea o vara cu copilul ca nu mai au rabdare;


6. Aproape de casa (maxim 5 mile) ca traficul dimineata este horror;


7. Loc subventionat partial de Guvern, acele 15 ore pe saptamana subventionate pentru copiii care au implinit 3 ani, motiv pentru care am si asteptat sa implineasca Giugiuka 3 ani.


Si, am gasit THE one and only Lexden Montessori, which ticked ALL the boxes. Dupa ce gasiseram si chiria ideala, casa mobilata si cu birou in ea pentru ca lucram mai mult de acasa (Doamne, multumescu-ti!), am zis incredibil, oficial imi merge bine!


Cereau 80 GBP taxa de inscriere ne-returnabila pentru confirmare loc, DAR, directoarea ne-a zis ca pana nu ajungem in U.K. sa vizitam gradinita nu poate sa ne ia banii. (Doamne, multumescu-ti!)


Cele 6 criterii de mai sus ne-ar fi costat conform FEE CALCULATOR-ului de pe site gradinita si expus mai jos, fix 2,968.57 GBP/trimestru dupa 30% reducere pentru plata in avans si nu lunar, si minus banii de la Guvern de 902 GBP. Adica vreo 16,030 RON pentru 12 saptamani, chit ca una era inchisa pentru vacanta. Adica vreo 1,335 Ron/saptamana. Sau 5,343 Ron/luna. Adica vreo 1,200 EUR pe luna. Sau un sac cu bani in principiu. Daca incepeti iar cu "lasa ca in Londra castigati bine, salarii mari" va reamintim ca 1. acum lucram din estul Angliei si 2. de acasa. Atata timp cat nu dam bani pe naveta zilnic la birou in Londra, salariul este ajustat pietei locale. Deci, revenim: un sac cu bani.


Lexden Calculator fee


Dar inima de mama suferinda de cat suferise puiul ei care merita in sfarsit ce e mai bun, nu statea la discutii si clar am ramas cu aceasta alegere, mai ales ca pozele aratau pe site-ul lor ceva state of the art, podele din lemn, gradina imensa, vila de vila:




[caption id="attachment_936" align="aligncenter" width="500"]poza lexden sursa foto: lexdenmontessori.com[/caption]

Cum facusera in gradina cea mare si frumoasa rost inclusiv de soare, ma uitam cu jind ca vita la poze toata ziua sa mai gasesc cate un detaliu, ii aratam si Giugiukai in perioada de pregatire cu mutatul si zborul cu avionul, despre gaganitza noua, in tara Anghia, unde copiii dobesc enghieza:




[caption id="attachment_938" align="aligncenter" width="400"]gradina lexden sursa foto: lexdenmontessori.com[/caption]

Pe scurt, in 23 august am aterizat in Uca za promised land, in 25 august am vizionat gradinita, care nu numai ca avea niste podele din lemn prapadite, jucarii vechi si o gradina foarte mica, mirosea a mucegai cu spume. Cred ca mucegaiul facea spume in timp ce inflorea in peretii uzi din caramida. I-am spus directoarei ca pute treaba si am plecat dupa 30 minute, din jena de jena ei. In masina, eu cu lacrimi si suspine de ciuda, ta-su nervos cu "no, fain, multumita? Nu era mai bine la Sibiu?" (intre timp am implinit 15 ani de la prima cafea impreuna si centenarul amenintarilor cu divortul, dar se pare ca uat dazant chil as, meics as strongar=ce nu ne omoara, ne face mai puternici type of shit...)


Incapatanata cum ma stiti, plus legata legal de contractul de inchiriat pentru 12 luni si cu 1,100 lire elizabetene blocate in garantia casei, am inceput noi cautari si noi vizionari. Sa nu ma mai acuzati de pripeala ca in Sibiu, am facut si un excel!


excel nurseries Giugiuka


Din 8 am vizionat 4, iar a 4-a, desi ultima pe lista de optiuni si indeplinea doar criteriile Montessori (singura de fapt acreditata Montessori chipurile), calificativ OUTSTANDING verificat de OFSTED si gradina imensa, situata intr-un parc foarte frumos si linistit, a fost cea aleasa. Trebuia sa decidem repede, doar in 4 septembrie incepea trimestrul, iar noi in 1 serviciul. Am vazut si gradinita cu mucegai, si gradinita amenajata intr-un fost hambar si gradinita fara gradina, asta era a 4-a.


intrare Wivgradina WivDesigur ca m-a surprins the humble abode - locuinta umila si aspectul umil al interiorului cu doar 2 sali, o mocheta prapadita pe jos, lipsa bucatariei (da, gatim zilnic pentru Giugiuka sa-i dam pranz cald la gradi), dar pentru "doar" 1,500 GBP pe trimestru, chit ca intr-un sat de langa Colchester, si-a ales fie-mea locul, nu vroia sa mai plece din gradina.


interior WivSi, pentru ca din nou terms and conditions semnate spun ca preavizul este de un term (un trimestru=12 saptamani), la ce nervi am avut pe directoare si plangerile depuse de iar m-a apucat sevrajul retragerii copilului, stam cu ei pana in primavara 2015. Si-a cerut si ea scuze si m-am mai calmat. As in wow, da, si-a cerut scuze si a recunoscut rahatul praf.


Va aud gandurile carcotase si de la 2,312 Km distanta de voi (sursa: google maps, Sibiu-Colchester), alea cu: "are ea pretentii prea mari, oriunde s-ar duce nu va fi multumita", dar daca nici pentru 1,000 fucking 500 de lire pe trimestru nu ma lasati sa (o dau pe aia) ma dau cu capul de pereti, emigrez in Elvetia si nu mai scriu veci pe blog! V-am auzit si cu "Da-i, Doamne!"


Oameni buni cu suflet bun, gradinita aia ideala (=a mea, aia pe care m-am cacat pe mine sa nu o deschid si am stat pe bani in principiu) este o formula foarte simpla: 1. calitatea educatiei si a personalului+2. calitatea spatiului de desfasurare optima a activitatilor = BUN SIMT. Aici ii spune common sense, adica un fel de te nasti cu el, la mintea cocosului, e natural, nu trebuie sa te invete nici Maria Montessori, nici Maria Tereza si nici Fecioara Maria. IL AI sau nu!


Iar cand:


1. copilul vine acasa de la sesiunea din padure ud leoarca pana la chiloti si nu ti-o schimba nimeni in haine uscate si ti se mai si spune ca de ce nu ati cumparat salopeta pentru ploaie!;


2. esti informat ca timp de 2 ore jumate copilul a dormit in padure pe jos, pe un pat din frunze acoperit cu un sac impermeabil, in timpul sesiunii de padure (o fi fost aerul tare de munte...) si ca nu a avut cine sa il duca la gradinita ca toate doamnele erau...la padure;


3. dupa alta sesiune de padure copilul care acum are enspe mii de accesorii de ploaie si padure iti vine iar ud in cap, picioare, si subtire imbracat,


Mukallita si prietenul ei Mr Psoriazis joaca hora Unirii in valtoarea mancarimilor de piele, timp in care nervii danseaza...in ploaia din padure!


Diferenta fata de jigodiile agramate din Sibiu?


Pai: si-a cerut scuze intr-o engleza britanica impecabila fara greseli gramaticale, a concediat-o pe o amarata prost platita (educatoarele in U.K. Montessori sau nu sunt groaznic de prost platite, mai ales aici la plata cu ora) ca nu a imbracat-o pe fie-mea, iar acum in afara de faptul ca dupa sesiunile de padure sunt copiii plini de namol pe fata, maini si hainele outdoor si au atins melci, broaste, rame si nu ii spala nimeni pe maini, in rest e ca-n Jermania! Si nici nu l-am votat pe Johannis! (disclaimer: da' nici pe celalalt, deci nu sunt eroina de Diaspora).




  • Ultimul scandal de luni a fost ca o alta mama (wasn't me, jur ca n-am fost eu de data asta) a dezvaluit la sedinta cu parintii ca directoarea le da astora mici cereale Cheerios (30% zahar) fara lapte de le pompeaza zaharul in vene in principiu.



  • Tot la sedinta, am observat nereguli in calculele lor de profit anual: au scazut la cheltuieli un cost de 1,500 GBP, dar au uitat sa adauge acceasi suma la sectiunea donatii primite prin Asociatia Gradinitei. (functioneaza separat de Gradinita, dar evitarea taxelor tot a la Sibiu pare-se a se face cum aveau alea Asociatii Non profit).

  • Ne simtim mereu obligati parintii sa mai comandam cate ceva de la pertenerii de afaceri ai Gradinitei (Asociatiei?, cine mai stie) ca primesc ele 25% inapoi sub forma de donatie. Ex. au adus un fotograf pentru pozele de Craciun si au pozat maximul de copii inscrisi in gradinita, toti 24, in conditiile in care 4 poze pe un CD costa...(se aud tobele in fundal batand in crescendo a suspans?) 60 GBP. Da, doamnelor si domnilor, 60 GBP. Am comandat si noi un pachet cu brelocuri si poze la 39 lire elizabetene, sta-le-ar 25%-ul inapoi in gat sa le stea!;

  • Donam, comandam, iar investitiile in gradinita sunt zero. Mocheta albastra din imaginea de mai sus este acum de un gri maroniu dupa cat namol au carat astia inauntru de la padurea lor.


No, concluziile? Da, este adevarat ca sunt nemultumita de conditiile in care se desfasoara educatia Montessori (m-am prins ca OFSTED cand vine in inspectie ii anunta, deci au timp astia sa faca curatenie, deci inspectorul evalueaza strict educatia, calificarile personalului, acreditari, opiniile catorva parinti si mai putin namolul din ograda interioara).


Da, directoarea este o....8$%#@$! falsa, manipulatoare, nesimtita, afacerista, care de frica OFSTED-ului isi cere scuze si ia masuri sa multumeasca parintii.


Da, din formula mea de gradinita ideala lipseste BUNUL SIMT cu desavarsire, si nu voi gasi gradinita ideala pana nu mi-oi deschide-o eu.


DAR


Ramane totusi calitatea educatiei: Giugiuka este chiar fericita, si-a facut prieteni (baietelul unui cuplu de lesbiene si o dulceata de fetita de ciocolata din Africa) cu ajutorul educatoarelor care au folosit tehnici sa o ajute sa se acomodeze, i-au spus inclusiv cuvinte uzuale in limba romana, se joaca, isi strange jucariile inclusiv acasa, comunica din ce in ce mai mult si mai complex in engleza, numara in engleza si cateodata trece si de 20 :), diferenta este uriasa.


Ceea ce in the grand scheme of things or za bigar picture, inseamna ca momentan obiectivul a fost atins: educatia este in continuare decenta.


Intr-un an de zile va incepe grupa zero, iar de atunci nu va mai costa scoala hat pana la Universitate cand va fi minim 9,000 de lire pe an. Dar noi sa fim sanatosi, sa ajungem la Universitate!


No, good night, I salute you!


From Mukallita wiz love.

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

To school or not to school...

that is The question. To school or not to school? Sa scolim sau sa nu scolim?

Ei, nu va impacientati, mes chers, e vorba de varsta azi. Legea pe tarlaua Uca spune ca scoală începe in primul trimestru dupa a 5-a aniversare a copilului. Adica, pentru Giugiuka născută in august 2011, tehnic începe in septembrie 2016. Deci, ar mai fi timp.

DAR, ca daca nu e