marți, 25 noiembrie 2014

O zi intr-o gradinita Montessori din U.K.

Noiembrie 2014. Directoarea gradinitei Montessori la care este inscrisa Giugiuka a comunicat parintilor ca pot ajuta daca doresc, citind copiilor povesti in timpul programului. Desigur ca am sarit in schema imediat cu cererea de voluntariat pe 3 motive:




  1. Posibila reorientare profesionala;

  2. Deciderea daca Montessori este un sistem pe care vrem sa-l urmam si mai departe de gradinita sau nu;

  3. (ala ascuns pe care sigur si-l da seama si doamna Dire) sa vad ce fac acolo si daca fie-mea e ‘felicit, mami’.


Asa ca astazi, 25, a fost prima mea zi de voluntariat, intre 9:00am si 3.30pm, aprobata si de sefa mea de la birou.


Cum a fost?


Pai, Montessori wise (a.k.a. d.p.d.v Montessori):


-  Jucariile asteptau pe rafturi la nivelul inaltimii copiilor sau chiar mai jos;




[caption id="attachment_953" align="aligncenter" width="400"]sursa foto: preschoolmmi-pik.blogspot.com sursa foto: preschoolmmi-pik.blogspot.com pt ca nu am voie sa fac poze in gradinita.[/caption]

-   Jucariile erau asezate deasupra unor poze cu jucaria respectiva, ca sa fie returnate exact acolo dupa ce termina copilul cu ele;


-  Copilul alege ceea ce vrea, iar nimeni nu are voie sa ii jucaria din fata, sa se implice peste activitatea lui! Asta m-a contrariat initial, dar argumentul “de ce trebuie copilul sa imparta, daca nu e pregatit si nu a terminat” m-a convins rapid. Nici eu ca adult nu sunt pregatita sa impart cheesecake-ul cu Mukallul care se infinge oricum in ea, fara sa ceara voie sau sa astepte sa ma satur de vreo 3 sferturi din ea pana i-as da-o de buna voie;




[caption id="attachment_954" align="aligncenter" width="400"]Giugiuka si apa Oricum nu indrazneste nimeni sa se bage intre Giugiuka si prietena ei apa[/caption]

Replica uzuala in acest caz este, cu o voce foarte calma, linistita, joasa: “Stii, asta este Za Giugiuk’s jucarie, inca nu a terminat. Cand o pune la loc pe raft, poti sa o iei tu.” Eu am mai completat azi asta cu un “Thank you for waiting, you were very patient” - multumesc pentru asteptat, ai fost foarte rabdator;


-  Jucariile de genul cate 2 recipiente similare pe cate o tavita, unul plin cu ceva gen apa, bilute, margele etc sunt asezate de la stanga la dreapta: adica cel umplut cu ceva e in stanga tavitei, cel gol in dreapta. De ce? Pentru ca astfel incearca sa ii incurajeze sa goleasca de la stanga la dreapta, pentru a-i invata ca mai tarziu, cand invata sa scrie, coordonarea ochi-mana sa mearga dupa directia scrisului adica de la stanga la dreapta;




[caption id="attachment_955" align="aligncenter" width="400"]sursa foto: www.justmontessori.com sursa foto: www.justmontessori.com[/caption]

-  In Clasa #1 unde sunt cei mai micuti, de 2 ani si, printre care si fie-mea, copiii sunt ajutati prin tehnici de distragerea atentiei (de obicei citit povesti) sa nu mai planga dupa mame, sa invete sa reziste mai mult fara somnul de pranz prin a fi lasati in pace atunci cand par plictisiti, somnorosi, si sa nu intervenim sa-i intrerupem cu o oferta de activitate noua ca sa-i solicitam si mai mult;


- In Clasa #2 pentru copiii mai mari, jucariile si activitatile sunt deja cele legate de numarat, masurat, litere, citit, mai avansate sa zicem;


-  Intre cele doua clase este free –flow adica au voie copiii sa treaca dintr-o parte in alta, DAR isi aleg jucariile si pleaca cu ele inapoi clasa lor;


-   Cand alearga prin clase li se spune: “We use our walking feet in the nursery, remember?” (folosim piciorusele cu care ne plimbam, tineti minte?) pentru a incuraja limbajul pozitiv;


-   Cand tipa li se spune cu o voce inceata: “We use our quiet voice here” (folosim vocea inceata aici);


-   Cand lovesc (f f f rar se intampla si nimic grav): “We use our nice hands here” (folosim mainile dragute aici);


-   Invata cu material senzorial despre “fin” si “dur”, ating piele naparlita de sarpe! Repet: de sarpe. Din ala real. M-am jucat si eu cu ea ca o manusa si am crezut ca e o foita din plastic made in China. Una dintre educatoare creste un sarpe acasa. Cred ca aia crestea si Maria Montessori, cu siguranta!


-   Testeaza prin experiment conceptele de greu si usor, se joaca cu acea usa cu multe tipuri de incuietori de si eu mi-am prins degetele in ea si m-au lamurit ei imediat, impreuna lipesc cu “arici” pe calendarul textil ziua in care se afla, luna, anotimpul, vremea de afara dupa ce verifica pe geam norii, soarele, ploaia;




[caption id="attachment_956" align="aligncenter" width="350"]ebay.co.uk ebay.co.uk[/caption]

-    Au caiete de progress development (urmarirea progresului) in care sunt notate zilnic, cat mai posibil imediat dupa ce se intampla, raspunsurile lor in reactie cu cerintele standard ale educatiei: identificarea culorilor, rezolvarea piramidei cuburilor roz de la cel mai mare la cel mai mic, implicarea intr-o conversatie (Giugiuka vorbeste mai nou un amestec de engleza, romana si hybridofila intre chineza si posibil pasareasca, ceea ce este normal, incearca sa comunice de fapt in fraze mai complexe in engleza si se ajuta de romana sa completeze unde nu stie cuvantul) Si tot mai nou am observat ca decupeaza cu foarfeca normala tintit obiectul de decupat si nu haotic, si isi si pune geaca pe ea singura Montessori style – o intinde pe jos cu interiorul in sus, se apleaca si baga mainile in maneci asa cu ea pe jos, apoi o ridica peste cap si gata;


-  Afara se joaca ce vor ei, respectand aceleasi reguli: nu luam jucaria altui copil pana nu s-a saturat de ea. Azi de exemplu, m-am distrat teribil sa ii vad cum isi pun singuri apa dintr-un butoi cu robinet in niste galeti albe mai mari ramase de la ceva iaurturi la kil cred si cum iau niste perii pentru vase si curata usile gasite prin gradina. Deja speculam oportunitatea unei mini afaceri cu fie-mea, va trebui pana la urma sa castige si ea niste bani cinstit :D;


-  Este aboslut magic sa ii vezi pe cei mai mari cum au grija de cei mici: ii iau de manute si ii conduc la baie si le ridica manecile sa se spele pe maini (cei mari fac asta singuri: dupa pictat, dupa toaleta, dupa masa – spala inclusiv vasele in care au mancat la pranz!), le vorbesc atunci cand plang si sunt suparati cu “are you a little tired?” (esti putin obosit/a?);


hold hands


Ne-Montessori wise se auzeau cainestile “good girl, well done” ceea ce i-am raportat d-nei Dire la sesiunea de feedback (critica constructiva), care sunt de inlocuit simplu cu actiunea sau activitatea copilului “good painting, good walking, wow – you did that all by yourself”.


Tot ne-Montessori a fost si repetitia pentru serbarea de Craciun (WHY of WHY? DE CE agream noi ca parinti cu educatorii copiilor nostri atat de mici ca ei sa fie supusi unui fiasco de 30 de minute de cantece nememorabile in care ei fie se zgarma in nas, fie plang, fie nu canta si stau bosumflati, fie vorbesc si se imping cu colegul de pe scaunul de langa?)


Deci, a fost o zi foarte buna pentru mine: am citit povesti, am cantat si dansat cu copiii (Montessori sau nu habar nu am), i-am mangaiat, pupat (spre crizele de nervi ale fie-mii care nu intelegea dublul meu rol de “mami” si “educatoare” pentru o zi), am stat cu ei la masa la pranz si i-am convins miseleste - cu tehnica iepurelui care are super night vision - sa-si manance morcovii!, am facut placinta cu noroi in gradina, am ras foarte mult.


Este rewarding? (“rasplatitor”) Absolut: copiii vin la mine! Si poate vor sa-mi spuna ceva (“open your own nursery!” soptesc ei subliminal :) ).


Este prost platit? Absolut. Dupa doar 6.5 ore care m-au lasat cu bateriile total descarcate, am plecat acasa gandindu-ma cat de pasionat trebuie sa fii ca little human shaper (formator de pui de om) ca sa te motiveze copiii in sine si munca cu ei, desi nu esti platit nu in plus, dar nici macar la valoarea a ceea ce faci ca educator.


Lasand la o parte dificultatea antrenarii creierelor noastre sa-l scoata pe nu din vocabular (vezi “slow down” in loc de “don’t run”), precum si a invatarii limbajului pozitiv, ma conving din ce in ce mai mult ca in esenta filozofia Montessori este acel simplu bun simt pe care il caut eu de la un educator, fie el parintele sau profesorul din sistem:


-          Sa dam copilului libertatea sa aleaga zilnic ceva, chiar daca este intre 2 directii ale caror rezultat e tot cel asteptat de noi, adultii (“ce castron vrei pentru supa, ala roz cu porc sau ala gri cu elefant?” cand tu de fapt urmaresti ca el sa-si manance supa, culoarea recipientului e total irelevanta);


In timp il vom incredinta si cu alegeri mai mari, ca sa invete ca este important si ca parerea lui conteaza (azi m-a terminat fie-mea cu “aleg sa ma intorc la “bocul poltocaliu mami”, ala comunist din Sibiu…I-am raspuns cu “stiu ca iti doresti asta si ca ti-e dor de prietenii tai, mai avem putin si mergem in vizita in Romania, dar adu-ti aminte ce nefericita erai la gradinite acolo”;


-          Sa lasam copilul sa experimenteze si sa incerce orice nu-i pune viata in pericol (la mamaliga chiar nu are voie): aluat pizza, biscuiti, placinta, porridge, desfacut borcane, sticle cu apa, sters geamuri, dat cu aspiratorul;


aspiratorul G uda gradina plantam copac


-          Sa-i mediem (facilitate-facilitam) copilului lumea inconjuratoare, sa ne turuie mereu gura sa le explicam orice oricat de stresant ar fi DE CE?, lasand loc si pentru parerea lui “e posibil, tu ce crezi despre asta?” ati fi surprinsi cat de necorupt este creierul lor si cu raspunsuri extraordinare vin;


Si stiu ca ma repet, dar nu pot sa inteleg de ce de 100 de ani acest “bun simt” inca mai trebuie vandut maselor pe bani grei, de ce nu este o normalitate. De ce o zi intr-o gradinita Montessori este inca ceva special, extraordinary, cand de fapt…nu este nimic “special”, este doar normalitatea.


Si pentru ca m-ar ajuta enorm parerile voastre despre acest sistem de educatie, mai ales ca nu stiu daca sa aleg si mai departe educatia Montessori sau nu, va rog lasati-mi comentariile voastre in subsolul articolului de pe blog sau pe pagina de Facebook, iar in 13 decembrie 2014 veti afla care dintre voi va castiga jucaria cu incuietori Mellisa & Doug Latches Board in valoare de 100RON pe care o voi aduce din U.K. cand aterizez in tara in 19 decembrie 2014.


Va multumesc!


 melissa & doug


 

21 de comentarii :

Iuliana spunea...

Daca Giugiuka e fericită, nu mai are rost sa ai îndoieli. E foarte interesant voluntariatul, mi-as dori sa pot participa și eu cu fiica mea la grădinița de stat la un astfel de proiect. Baftă în continuare!

mukallita spunea...

Multumesc, da, e fericita. Azi am vrut sa o tin acasă pentru ca tușește, dar nu a vrut! :) Îndoielile rămân referitoare la scoală Montessori, costa 2,000gbp/trimestru (mai ieftin in zona noastră), dar nu cunosc cazuri de absolvenți care să fi devenit altceva decât artisti. Mă gândesc că e totuși prea multa libertate in alegere, dar voi viziona o scoală Montessori luna asta. Ce pierzi daca ii faci o cerere de voluntariat directoarei? Contractele de voluntariat sunt standard, le trebuie doar un nr de înregistrare.

Mutzoasa die Stiepa spunea...

Draga mea, chiar daca doar am citit despre sistemul Montessori si nu am avut niciodata posibilitatea sa vad efectiv ce inseamna, din ce am citit si din articolul tau si ce concluzii trasesem deja despre acest sistem, este clar pentru mine ca sistemul Montessori este unul cat se poate de bun: dezvoltarea personalitatii copilului, incurajarea sa aiba opinii, formator ca viitor lider, incurajand copilul sa cresca intr-un spirit independent, sa-si cunoasca valoarea, sa fie deschis, sa aleaga ce ii place, sa se autoevalueze, sa decida, sa se implice in activitatile zilnice (ordine, disciplina, curatenie, bucatarit, etc), toate acestea (si multe altele gen dormit in padure, relationarea cu colegii, exemplul copiilor mai mari care ii sprijina pe cei mici, limbajul pozitiv, oferirea de alternative pt ca copilul sa aleaga singur) sunt, pentru mine, un mare DA!
In plus, in UK, acest sistem este implementat de ceva timp, educatorii lor sunt specializati, iar implementarea valorilor sistemului Montessori se fac cu buna stiinta.
Ce ma pune putin pe ganduri este adaptabilitatea acestor spirite libere si continuarea educatiei intr-un sistem rigid de invatamant, in care copii stau in banca si li se solicita atentia pentru 50min, dupa care au o pauza de 10min.
Oare exista posibilitatea sa continuati si mai departe in sistemul Montessori?
Exista o cercetare facuta despre adaptabilitatea copiilor care vin dintr-un sistem Montessori si impactul pe care il are alinierea la un sistem clasic de invatamant?
Eu formulez acesta intrebare in totala necunostinta de cauza a ceea ce presupune sistemul clasic de invatamant din UK. In mod cert, o discutie la gradi iti va oferi raspunsuri pertinente, poate iti pot da info despre vreun forum unde poti sa discuti cu parinti ai caror copii au trecut deja prin experienta sistem Montessori urmat de sistem de invatare clasic.
In raport cu RO, eu as avea MAAARI temeri. Din punctul meu de vedere, e ca si cum acesti copii cresc intr-o democratie infloritoare; pana intr-o zi, cand toata libertatea minunata se transforma in cel mai acerb comunism.

P.S. Astept cu interes info despre sistemul clasic de invatamant din UK si despre ce ar presupune continuarea educatiei in sistem Montessori (durata unei zile de scolarizare, costuri, daca se face in sistem internat, etc)

mukallita spunea...

Da, asta e si temerea mea, ca devine prea regimentat sistemul de stat, desi când am vizionat o scoală de stat aici pt grupa 0 de la 4 ani, proful zicea ca pana la 5 ani e pe baza de joaca, copiii aleg daca stau înăuntru sau ies afara, desi la 30 copii si doar 2 adulti nu stiu cum fac. Dupa ce vizionez scoală Montessori o sa compar observatiile cu cea de stat, am deja articol in lucru:) Pup

Simona Radu spunea...

Interesanta experienta voastra. Asteptam continuarea. Mi-ai dat o idee in articol cum as mai putea sa o incurajez pe Stefi sa isi faca ordine in camera ei - fotografiii pe fiecare cutie de depozitare (am avut un gand la un moment dat, dar dus a fost :) ).
La un moment dat imi faceam griji de stilul gradinitelor/creselor private de la noi de a grupa copiii. Dar vad ca i-a prins bine lui Stefi sa fie si cu copii mai mici decat ea. Stie cum sa se poarte cu ei, implicit cu surioara. Acum vad si partea buna din a fi la grupa mare, chiar daca are 4 ani. Am citit despre toate sistemele de educatie. Fiecare cu plusuri si minusuri. Aceeasi situatie si cand alegi sa duci copilul la 1-2 ani colectivitate sau sa il tii acasa cu bunicii/bona.
Sanatosi sa fim si sa ii calauzim cat mai bine pe copilasii nostri.

mukallita spunea...

Multumesc, asa sa fie, sa-i calauzim cat mai bine, e greu de ales pentru ei. Chiar este minunat sa-i vezi pe cei mari avand grija de cei mici, invata o empatie pe care noi, adultii, greu stim sa o aratam in relatiile noastre.

Andreea spunea...

eu cred ca, daca zuzi mioca este fericita, inseamna ca sunteti pe drumul cel bun si cum ai zis si tu asta este normalitatea!int-adevar, munca unui educator nu este rasplatita financiar cum ar trebui dar sunt alte lucruri pe care le considera rewarding si pentru care ramane in sistem...
iti trebuie multa rabdare si dedicare.

mukallita spunea...

Da, satisfacția pedagogului vine din influența asupra copiilor, de-asta ma si gândesc sa-mi reorientez cariera în direcția asta unde as avea mai multa valoare. Pup

Violeta spunea...

Dupa cum stii eu sunt adepta sistemelor alternative de educatie, deci din start simpatizanta sistemului Montessori. Am citit mult de el, am si cateva carti care ti le pot imprumuta daca vrei, dar pana la urma m-am indreptat spre un sistem Reggio si parca ma tenteaza chiar si Waldorf. De ce nu cred eu ca sistemul Montessori ar merge pt NOI, si subliniez intentionat NOI, este ca pentru un copil care nu are initiativa si are nevoie de mai multa indrumare sau ajutor, sistemul Montessori nu ii va indepini aceea nevoie. Adica, daca un copil are chef sa stea intr-un colt si sa faca singur orice activitate vrea ea, dorinta lui e respectata si va sta in acel colt cat vrea el. Asta poate sa fie un lucru bun, dar pana la o limita si in cazul nostru, ar putea sa backfire big time. Deci sistemul Montessori nu e bun pentru toti copii (si sigur nu e bun pentru toti parintii). Acest lucru a fost confirmat de pedagogi si terapisti, nu e doar pararea mea. Sistemul mi se pare un pic prea rigid pentru gustul meu. Lucrurile trebuie facute numai intr-un anumit fel, deci nu lasa frau liber creativitatii/imaginatii. Si nu in ultimul rand sunt f putine scoli adevarate Montessori. Cele care sunt aflitiate cu asociatia Montessori din SUA sau Anglia, nu inseamna mare lucru, doar ca platesc o taxa sa fie membrii. F putine sunt acreditate. Pt ca nu e trademark pe nume, oricine poate sa isi puna sigla Montessori si sa nu aiba habar de Montessori. Apoi sunt scoli Montessori care adopta sisteme non-Montessori in scoala lor (de exemplu "rewards"). Dar e un sistem bun, mult superior celui traditional.

Violeta spunea...

Si eu nu sunt de parare ca daca copilul e fericit, atunci totul e ok. Clar daca e nefericit, ceva nu e in regula. Dar nu si viceversa. Poate sa fie fericit si mediul sa nu fie ok deloc. Mai ales cand sunt copii mici (pana in 5 ani) cand au capacitatea de observare si exprimare bine dezvoltata, va fi greu sa aflii exact de ce e copilul fericit si ce exact se intampla in clasa. De exemplu, poate sa fie fericit ca primeste buline/stelute sau ce or folosi pt rewards. Si aia nu e deloc ok mai tarziu. Pararea mea este ca trebuie mai mult decat sa fie copilul fericit ... my 2 cents.

mukallita spunea...

Nu pot spune ca doar dupa o zi de voluntariat e clar de ce e copilul fericit, e un pachet mai mare pe care îl iau in considerare: Libertatea de a alege, apartenenta la un grup, bucuria cu care imbratiseaza anumite educatoare. In plus, am văzut caietele de urmărirea progresului si chiar nu sunt lasati de capul lor. Asta încerc sa aflu, cat e libertate si cat e control. Luni, 1 decembrie, merg la open event Montessori Org in Londra. Adaug apoi si vizionarea scolii Montessori si pot sa îmi clarific opinia. Din nou, alegerea mea se rezuma intre stat si Montessori, nu am timp sa mai citesc si de Waldorf, Reggio etc. Pup iu.

Violeta spunea...

Intereseaza-te daca sunt scoli publice Montessori in UK. In State sunt si unele au reputație mai buna ca cele private ... si nu costa nimic.

mukallita spunea...

Nu sunt, aici in Colchester e propusă una, dar a fost refuzata ai se reconsidera aplicatia in 2016! Deja m-am apucat serios de citit sa vad daca alegem Montessori măcar încă 1 an.

Teo spunea...

Sunt interesata despre terapia Montessori. am avut ocazia de a participa la cateva sedinte. cu fetitele mele practic,adaptat,cu lucruri din casa. suuces

mukallita spunea...

Multumesc, îmi place ca ii spui terapie pentru ca Maria a observat multi copii defavorizati, iar ca medic si copii cu probleme mentale care reușeau datorită metodei ei sa treacă apoi examene la scoli de stat "normale".

georgiana spunea...

Stii ca era la un moment dat o reclama la Rompetrol cu - daca altii nu o fac, o fac eu! incepe cu tine si vom avea o tara prospera! Cam asa suna in mare. Asa iti zic si eu, care urmaresc de ceva vreme educatia montessoriana si asta, dupa ce am vazut filmul Maria Montessori. Pentru mine a fost un model de viata, de gandire, de comportament. Da, de comportament pentru ca, desi am toti cei 7 ani de acasa, buna crestere a parintilor, cand am evadat, parca m.am salbaticit. La cresa, la gradinita, la scoala, liceu, facultate-toate eu facut din mine un Tarzan. Salbatic, da! Avem nevoie de cadre didactice domestice, nu care sa aplice metoda liniei sau a aratatorului rupt pe palma elevului, nu cu injuraturi, nu cu tipete, nu cu "ca asa spun eu", "eu sunt in masura ca sunt profesor si <> sa ma respecti ca daca nu vezi tu nota scazuta la purtare....multe sunt culese din activitatea colegilor, eu doar ca participant, dar tot te salbaticesti. Ce n-as da, macar sa am experienta de o zi pe care ai avut-o tu in acel mediu! Sa continui cu ce am inceput: sa imi cresc copilul domestic, educat sa ramana pe veci. Copilul va face parte din generatia educata montessori. Educat in gandire-nu injura, iubeste natura, isi dezvolta simturile, devine ordonat-nu haine aruncate pe la 18 ani, nu camera vraiste-te scuteste pe tine ca parinte de o curatenie in plus, de nervi, de o reeducare zilnica(tot nu va intelege-asa se va insura/marita). Nu minte, nu vorbeste urat etc. Sunr multe motive. Si eu imi doresc pentru fetita mea sa urmeze acest model de educatie. Pacat ca este scump. Acest lucru nu este justificat, dar ne vom gandi intens. Cat despre reorientarea catre meseria de educator-trebuie sa te educi o data cu copilul sau, mai repede decat el pentru a putea preda in stilul in care si noua ne place. Mi.ar placea sa te vad facand asta. Apoi sa vii in tara si sa deschizi aici o gradinita montessoriana cu drag

mukallita spunea...

Multumesc pentru comentariu si împărtășirea experienței tale care cred ca am trait-o foarte multi,, chiar daca in calitate de victime colaterale, asistand pasiv la abuzurile colegilor. Cu drag, M

Iuliana spunea...

Dragă mama de Giugiuka, nu cred ca e posibil așa ceva la o gradi de stat, in Romania. O sa ma interesez, mersi!

roxana spunea...

Buna, sunt in cautare de informatii despre gradinite montessori si articolul tau m-a ajutat. Initial am vrut sa produc jucarii Montessori insa acum vreau sa deschid o gradinita in Constanta pentru ca aici nu exista niciuna care sa aplice metoda Montessori sau orice altceva in afara de invatamantul clasic. Noi avem o fetita de un an , am ales si noi aceasta metoda si ferm te sfatuiesc sa continui cel putin pana la 5 ani. Cartile pe care le-am citi de Maria Montessori sunt la fel de naturale ca si modul ei de educatie. Este foarte important ceea ce se intampla intre 0 si 3 ani si intre 3 si 6 ani, se formeaza caracterul, se formeaza baza culturii generale, si cel mai important apetitul pentru invatare, pentru viata ramane nealterat in mediul creat de Maria Motessori. Toate bune :)

mukallita spunea...

Buna, scuze pentru raspunsul intarziat, gasesc foarte putin timp de scris pe blog, parca nimic nu mai fac bine incercand sa le fac pe toate. Ma intriga mult aceasta libertate in limite. Ma mai intriga si acest "da-i mediul propice si copilul invata singur". Pana unde invata copilul singur? Adica sa nu-l mai inveti tu ca parinte, tu ca profesor nimic? este evident ca ne prieste deocamdata aceasta metoda, mai continuam 1 an cu ea pana merge la scoala. Cu drag, M

roxana spunea...

Aceasta libertate este esenta formarii si copilul invata singur ceea ce ii oferi tu ca mediu, metoda nu spune nu invata copilul, ci invata-l tot ce-i mai bun si lasa-l pe el singur sa aplice ce invata, nu fa tu in locul lui sau pentru el si mai ales lasa-l sa o faca natural in ritmul lui, fara a-l stimula artificial. Adica copilul poate invata sa mance, sa pregateasca masa si unele feluri de mancare singur, sa se imbrace singur, sa aleaga ce face in fiecare zi de la varste fragede, iar noi nu ii lasam sa le faca pentru ca spunem ca vor invata sa faca asta cand sunt mai mari. Apoi de exemplu invatam sa desenam, ii explici astea sunt culori creioane, acuarele, hartie, cum poti transpune un obiect in dimensiune plana etc si apoi il lasi sa exerseze acceptand ca nu va desena bine de la inceput, va exersa va dobandi propriul stil de a desena fara sa fie determinat sa o faca ca sa te multumeasca pe tine sau pe cei din jur (educatori,colegi) . Iarasi un lucru bun este organizarea camerei copilului cam in acelasi fel ca la gradinita/scoala Montessori poti cauta pe net si in imagini sa iti faci o idee. Daca poti citeste macar "Mintea absorbanta" de Maria Montessori si vei simti multe lucruri altfel. Din ce stiu educatia pe modelul Montessori se poate continua pana la 24 de ani. Nu stiu de ce sistemele publice de invatamant nu au preluat aceasta metoda. Ce sa mai spun ca in Romania este doar in Bucuresti. Eu personal voi face tot posibilul sa ii ofer acest tip de educatie pana cel putin la intrarea in mediu universitar. Toate bune :)