O zi intr-o gradinita Montessori din U.K.

Noiembrie 2014. Directoarea gradinitei Montessori la care este inscrisa Giugiuka a comunicat parintilor ca pot ajuta daca doresc, citind copiilor povesti in timpul programului. Desigur ca am sarit in schema imediat cu cererea de voluntariat pe 3 motive:

1. Posibila reorientare profesionala;


2. Deciderea daca Montessori este un sistem pe care vrem sa-l urmam si mai departe de gradinita sau nu;


3. (ala ascuns pe care sigur si-l da seama si doamna Dire) sa vad ce fac acolo si daca fie-mea e ‘felicit, mami’.

Asa ca astazi, 25, a fost prima mea zi de voluntariat, intre 9:00am si 3.30pm, aprobata si de sefa mea de la birou.

Cum a fost?

Pai, Montessori wise (a.k.a. d.p.d.v Montessori):

-  Jucariile asteptau pe rafturi la nivelul inaltimii copiilor sau chiar mai jos;

[caption id="attachment_953" align="aligncenter" width="400"] sursa foto: preschoolmmi-pik.blogspot.com pt ca nu am voie sa fac poze in gradinita.[/caption]

-   Jucariile erau asezate deasupra unor poze cu jucaria respectiva, ca sa fie returnate exact acolo dupa ce termina copilul cu ele;

-  Copilul alege ceea ce vrea, iar nimeni nu are voie sa ii jucaria din fata, sa se implice peste activitatea lui! Asta m-a contrariat initial, dar argumentul “de ce trebuie copilul sa imparta, daca nu e pregatit si nu a terminat” m-a convins rapid. Nici eu ca adult nu sunt pregatita sa impart cheesecake-ul cu Mukallul care se infinge oricum in ea, fara sa ceara voie sau sa astepte sa ma satur de vreo 3 sferturi din ea pana i-as da-o de buna voie;

[caption id="attachment_954" align="aligncenter" width="400"] Oricum nu indrazneste nimeni sa se bage intre Giugiuka si prietena ei apa[/caption]

Replica uzuala in acest caz este, cu o voce foarte calma, linistita, joasa: “Stii, asta este Za Giugiuk’s jucarie, inca nu a terminat. Cand o pune la loc pe raft, poti sa o iei tu.” Eu am mai completat azi asta cu un “Thank you for waiting, you were very patient” - multumesc pentru asteptat, ai fost foarte rabdator;

-  Jucariile de genul cate 2 recipiente similare pe cate o tavita, unul plin cu ceva gen apa, bilute, margele etc sunt asezate de la stanga la dreapta: adica cel umplut cu ceva e in stanga tavitei, cel gol in dreapta. De ce? Pentru ca astfel incearca sa ii incurajeze sa goleasca de la stanga la dreapta, pentru a-i invata ca mai tarziu, cand invata sa scrie, coordonarea ochi-mana sa mearga dupa directia scrisului adica de la stanga la dreapta;

[caption id="attachment_955" align="aligncenter" width="400"] sursa foto: www.justmontessori.com[/caption]

-  In Clasa #1 unde sunt cei mai micuti, de 2 ani si, printre care si fie-mea, copiii sunt ajutati prin tehnici de distragerea atentiei (de obicei citit povesti) sa nu mai planga dupa mame, sa invete sa reziste mai mult fara somnul de pranz prin a fi lasati in pace atunci cand par plictisiti, somnorosi, si sa nu intervenim sa-i intrerupem cu o oferta de activitate noua ca sa-i solicitam si mai mult;

- In Clasa #2 pentru copiii mai mari, jucariile si activitatile sunt deja cele legate de numarat, masurat, litere, citit, mai avansate sa zicem;

-  Intre cele doua clase este free –flow adica au voie copiii sa treaca dintr-o parte in alta, DAR isi aleg jucariile si pleaca cu ele inapoi clasa lor;

-   Cand alearga prin clase li se spune: “We use our walking feet in the nursery, remember?” (folosim piciorusele cu care ne plimbam, tineti minte?) pentru a incuraja limbajul pozitiv;

-   Cand tipa li se spune cu o voce inceata: “We use our quiet voice here” (folosim vocea inceata aici);

-   Cand lovesc (f f f rar se intampla si nimic grav): “We use our nice hands here” (folosim mainile dragute aici);

-   Invata cu material senzorial despre “fin” si “dur”, ating piele naparlita de sarpe! Repet: de sarpe. Din ala real. M-am jucat si eu cu ea ca o manusa si am crezut ca e o foita din plastic made in China. Una dintre educatoare creste un sarpe acasa. Cred ca aia crestea si Maria Montessori, cu siguranta!

-   Testeaza prin experiment conceptele de greu si usor, se joaca cu acea usa cu multe tipuri de incuietori de si eu mi-am prins degetele in ea si m-au lamurit ei imediat, impreuna lipesc cu “arici” pe calendarul textil ziua in care se afla, luna, anotimpul, vremea de afara dupa ce verifica pe geam norii, soarele, ploaia;

[caption id="attachment_956" align="aligncenter" width="350"] ebay.co.uk[/caption]

-    Au caiete de progress development (urmarirea progresului) in care sunt notate zilnic, cat mai posibil imediat dupa ce se intampla, raspunsurile lor in reactie cu cerintele standard ale educatiei: identificarea culorilor, rezolvarea piramidei cuburilor roz de la cel mai mare la cel mai mic, implicarea intr-o conversatie (Giugiuka vorbeste mai nou un amestec de engleza, romana si hybridofila intre chineza si posibil pasareasca, ceea ce este normal, incearca sa comunice de fapt in fraze mai complexe in engleza si se ajuta de romana sa completeze unde nu stie cuvantul) Si tot mai nou am observat ca decupeaza cu foarfeca normala tintit obiectul de decupat si nu haotic, si isi si pune geaca pe ea singura Montessori style – o intinde pe jos cu interiorul in sus, se apleaca si baga mainile in maneci asa cu ea pe jos, apoi o ridica peste cap si gata;

-  Afara se joaca ce vor ei, respectand aceleasi reguli: nu luam jucaria altui copil pana nu s-a saturat de ea. Azi de exemplu, m-am distrat teribil sa ii vad cum isi pun singuri apa dintr-un butoi cu robinet in niste galeti albe mai mari ramase de la ceva iaurturi la kil cred si cum iau niste perii pentru vase si curata usile gasite prin gradina. Deja speculam oportunitatea unei mini afaceri cu fie-mea, va trebui pana la urma sa castige si ea niste bani cinstit :D;

-  Este aboslut magic sa ii vezi pe cei mai mari cum au grija de cei mici: ii iau de manute si ii conduc la baie si le ridica manecile sa se spele pe maini (cei mari fac asta singuri: dupa pictat, dupa toaleta, dupa masa – spala inclusiv vasele in care au mancat la pranz!), le vorbesc atunci cand plang si sunt suparati cu “are you a little tired?” (esti putin obosit/a?);

Ne-Montessori wise se auzeau cainestile “good girl, well done” ceea ce i-am raportat d-nei Dire la sesiunea de feedback (critica constructiva), care sunt de inlocuit simplu cu actiunea sau activitatea copilului “good painting, good walking, wow – you did that all by yourself”.

Tot ne-Montessori a fost si repetitia pentru serbarea de Craciun (WHY of WHY? DE CE agream noi ca parinti cu educatorii copiilor nostri atat de mici ca ei sa fie supusi unui fiasco de 30 de minute de cantece nememorabile in care ei fie se zgarma in nas, fie plang, fie nu canta si stau bosumflati, fie vorbesc si se imping cu colegul de pe scaunul de langa?)

Deci, a fost o zi foarte buna pentru mine: am citit povesti, am cantat si dansat cu copiii (Montessori sau nu habar nu am), i-am mangaiat, pupat (spre crizele de nervi ale fie-mii care nu intelegea dublul meu rol de “mami” si “educatoare” pentru o zi), am stat cu ei la masa la pranz si i-am convins miseleste - cu tehnica iepurelui care are super night vision - sa-si manance morcovii!, am facut placinta cu noroi in gradina, am ras foarte mult.

Este rewarding? (“rasplatitor”) Absolut: copiii vin la mine! Si poate vor sa-mi spuna ceva (“open your own nursery!” soptesc ei subliminal :) ).

Este prost platit? Absolut. Dupa doar 6.5 ore care m-au lasat cu bateriile total descarcate, am plecat acasa gandindu-ma cat de pasionat trebuie sa fii ca little human shaper (formator de pui de om) ca sa te motiveze copiii in sine si munca cu ei, desi nu esti platit nu in plus, dar nici macar la valoarea a ceea ce faci ca educator.

Lasand la o parte dificultatea antrenarii creierelor noastre sa-l scoata pe nu din vocabular (vezi “slow down” in loc de “don’t run”), precum si a invatarii limbajului pozitiv, ma conving din ce in ce mai mult ca in esenta filozofia Montessori este acel simplu bun simt pe care il caut eu de la un educator, fie el parintele sau profesorul din sistem:

-          Sa dam copilului libertatea sa aleaga zilnic ceva, chiar daca este intre 2 directii ale caror rezultat e tot cel asteptat de noi, adultii (“ce castron vrei pentru supa, ala roz cu porc sau ala gri cu elefant?” cand tu de fapt urmaresti ca el sa-si manance supa, culoarea recipientului e total irelevanta);

In timp il vom incredinta si cu alegeri mai mari, ca sa invete ca este important si ca parerea lui conteaza (azi m-a terminat fie-mea cu “aleg sa ma intorc la “bocul poltocaliu mami”, ala comunist din Sibiu…I-am raspuns cu “stiu ca iti doresti asta si ca ti-e dor de prietenii tai, mai avem putin si mergem in vizita in Romania, dar adu-ti aminte ce nefericita erai la gradinite acolo”;

-          Sa lasam copilul sa experimenteze si sa incerce orice nu-i pune viata in pericol (la mamaliga chiar nu are voie): aluat pizza, biscuiti, placinta, porridge, desfacut borcane, sticle cu apa, sters geamuri, dat cu aspiratorul;

-          Sa-i mediem (facilitate-facilitam) copilului lumea inconjuratoare, sa ne turuie mereu gura sa le explicam orice oricat de stresant ar fi DE CE?, lasand loc si pentru parerea lui “e posibil, tu ce crezi despre asta?” ati fi surprinsi cat de necorupt este creierul lor si cu raspunsuri extraordinare vin;

Si stiu ca ma repet, dar nu pot sa inteleg de ce de 100 de ani acest “bun simt” inca mai trebuie vandut maselor pe bani grei, de ce nu este o normalitate. De ce o zi intr-o gradinita Montessori este inca ceva special, extraordinary, cand de fapt…nu este nimic “special”, este doar normalitatea.

Si pentru ca m-ar ajuta enorm parerile voastre despre acest sistem de educatie, mai ales ca nu stiu daca sa aleg si mai departe educatia Montessori sau nu, va rog lasati-mi comentariile voastre in subsolul articolului de pe blog sau pe pagina de Facebook, iar in 13 decembrie 2014 veti afla care dintre voi va castiga jucaria cu incuietori Mellisa & Doug Latches Board in valoare de 100RON pe care o voi aduce din U.K. cand aterizez in tara in 19 decembrie 2014.

Va multumesc!

 

 

Gradinite din U.K. ...

Well, ladies and gentlemen, and mums especially, la cererea publicului larg, in premiera, despre gradinita din U.K. a Giugiukai...

Dupa ce am plans impreuna pe articolele despre Umilinta gradinitelor din Sibiu partile 1 si 2, iar dupa ultimele suturi in cur primite de la a 5-a gradinita schimbata in Sibiu am decis impreuna ca yup, a fost timpul sa facem bagajele si sa re-emigram pentru a 3-a oara in U.K. cu costuri de transfer intre 5 si 6,000 de lire (desi Mukallul ma contrazice cu 6-ele, eu lucrez in Financiar si cred ca am adunat bine taxe de agentie imobiliara, garantie chirie, chirie in avans, bilete zbor avion io si fie-mea, benzina si cazare prin Europa incoace ta-su, masina #2 cumparata aici pentru dus copil la gradinita ca ta-su isi tine Reno-ul pitit de mine in garaj pe lipsa de asigurarea mea la masina-i), pentru o educatie mai buna a fie-mii, no iaca ajunsaram si in cunostinta di cauza. Si efect. Deci sa va povestim.

Prima gradinita (what a f..k, what? va veti intreba, "prima?") a fost aleasa dupa lungi cautari, schimburi de e-mail-uri si telefoane cu directoarele, analiza financiara, si criterii pentru familia noastra, toate sub presiunea timpului: inscrierile se faceau din vara pentru inceput trimestru in septembrie 2014:

1. Montessori - spuneti-i fitza, whatever, satui de cat fusese pusa fie-mea la colt si pedepsita pentru cacaturi si timorata cu sechele inclusiv ca a varsat un rahat de pahar cu apa pe covorul ultimei gradinite, plus deja familiarizati cu tehnicile de cooperare invatate la conferintele de parenting din Bucuresti, am vrut special filozofia Mariei Montessori aia cu limbajul pozitiv, cu copilul sa aleaga, fara pedepse si fara recompense etc.;

2. Calificativ OFSTED (Oficiul de ...Regulare in Educatie) sa fie OUTSTANDING adica simply za best;

3. Program prelungit intre 7am si 5:30PM cel putin pentru clasa muncitoare, cu pranz contra cost;

4. Gradina, marime decenta, nu flegme cum sunt prin U.K. din lipsa de spatiu. Asta ca sunt un om produs intre betoane comuniste, crescut cu miros de betoane incinse sau inundate cu sobolani inecati la subsol si gandaci invadatori de la ghena de gunoi in nas, inchirietor de betoane, crescut propriul copil 3 ani intre betoane si jur pe coatele mele mancate de Mr Psoriazis ca mai avem nevoie si de iarba. As in (Sic)!;

5. Program pentru vacanta de vara cand noi lucram si bunicele nepoatei sunt fie a) prea incompetente in raport cu asteptarile noastre de la punctul 1 mai sus, ambele cadre didactice comuniste pensionate sau b) prea fitzoase sa-si puna sezuturile in 'vion sa stea o vara cu copilul ca nu mai au rabdare;

6. Aproape de casa (maxim 5 mile) ca traficul dimineata este horror;

7. Loc subventionat partial de Guvern, acele 15 ore pe saptamana subventionate pentru copiii care au implinit 3 ani, motiv pentru care am si asteptat sa implineasca Giugiuka 3 ani.

Si, am gasit THE one and only Lexden Montessori, which ticked ALL the boxes. Dupa ce gasiseram si chiria ideala, casa mobilata si cu birou in ea pentru ca lucram mai mult de acasa (Doamne, multumescu-ti!), am zis incredibil, oficial imi merge bine!

Cereau 80 GBP taxa de inscriere ne-returnabila pentru confirmare loc, DAR, directoarea ne-a zis ca pana nu ajungem in U.K. sa vizitam gradinita nu poate sa ne ia banii. (Doamne, multumescu-ti!)

Cele 6 criterii de mai sus ne-ar fi costat conform FEE CALCULATOR-ului de pe site gradinita si expus mai jos, fix 2,968.57 GBP/trimestru dupa 30% reducere pentru plata in avans si nu lunar, si minus banii de la Guvern de 902 GBP. Adica vreo 16,030 RON pentru 12 saptamani, chit ca una era inchisa pentru vacanta. Adica vreo 1,335 Ron/saptamana. Sau 5,343 Ron/luna. Adica vreo 1,200 EUR pe luna. Sau un sac cu bani in principiu. Daca incepeti iar cu "lasa ca in Londra castigati bine, salarii mari" va reamintim ca 1. acum lucram din estul Angliei si 2. de acasa. Atata timp cat nu dam bani pe naveta zilnic la birou in Londra, salariul este ajustat pietei locale. Deci, revenim: un sac cu bani.

Dar inima de mama suferinda de cat suferise puiul ei care merita in sfarsit ce e mai bun, nu statea la discutii si clar am ramas cu aceasta alegere, mai ales ca pozele aratau pe site-ul lor ceva state of the art, podele din lemn, gradina imensa, vila de vila:

[caption id="attachment_936" align="aligncenter" width="500"] sursa foto: lexdenmontessori.com[/caption]

Cum facusera in gradina cea mare si frumoasa rost inclusiv de soare, ma uitam cu jind ca vita la poze toata ziua sa mai gasesc cate un detaliu, ii aratam si Giugiukai in perioada de pregatire cu mutatul si zborul cu avionul, despre gaganitza noua, in tara Anghia, unde copiii dobesc enghieza:

[caption id="attachment_938" align="aligncenter" width="400"] sursa foto: lexdenmontessori.com[/caption]

Pe scurt, in 23 august am aterizat in Uca za promised land, in 25 august am vizionat gradinita, care nu numai ca avea niste podele din lemn prapadite, jucarii vechi si o gradina foarte mica, mirosea a mucegai cu spume. Cred ca mucegaiul facea spume in timp ce inflorea in peretii uzi din caramida. I-am spus directoarei ca pute treaba si am plecat dupa 30 minute, din jena de jena ei. In masina, eu cu lacrimi si suspine de ciuda, ta-su nervos cu "no, fain, multumita? Nu era mai bine la Sibiu?" (intre timp am implinit 15 ani de la prima cafea impreuna si centenarul amenintarilor cu divortul, dar se pare ca uat dazant chil as, meics as strongar=ce nu ne omoara, ne face mai puternici type of shit...)

Incapatanata cum ma stiti, plus legata legal de contractul de inchiriat pentru 12 luni si cu 1,100 lire elizabetene blocate in garantia casei, am inceput noi cautari si noi vizionari. Sa nu ma mai acuzati de pripeala ca in Sibiu, am facut si un excel!

Din 8 am vizionat 4, iar a 4-a, desi ultima pe lista de optiuni si indeplinea doar criteriile Montessori (singura de fapt acreditata Montessori chipurile), calificativ OUTSTANDING verificat de OFSTED si gradina imensa, situata intr-un parc foarte frumos si linistit, a fost cea aleasa. Trebuia sa decidem repede, doar in 4 septembrie incepea trimestrul, iar noi in 1 serviciul. Am vazut si gradinita cu mucegai, si gradinita amenajata intr-un fost hambar si gradinita fara gradina, asta era a 4-a.

Desigur ca m-a surprins the humble abode - locuinta umila si aspectul umil al interiorului cu doar 2 sali, o mocheta prapadita pe jos, lipsa bucatariei (da, gatim zilnic pentru Giugiuka sa-i dam pranz cald la gradi), dar pentru "doar" 1,500 GBP pe trimestru, chit ca intr-un sat de langa Colchester, si-a ales fie-mea locul, nu vroia sa mai plece din gradina.

Si, pentru ca din nou terms and conditions semnate spun ca preavizul este de un term (un trimestru=12 saptamani), la ce nervi am avut pe directoare si plangerile depuse de iar m-a apucat sevrajul retragerii copilului, stam cu ei pana in primavara 2015. Si-a cerut si ea scuze si m-am mai calmat. As in wow, da, si-a cerut scuze si a recunoscut rahatul praf.

Va aud gandurile carcotase si de la 2,312 Km distanta de voi (sursa: google maps, Sibiu-Colchester), alea cu: "are ea pretentii prea mari, oriunde s-ar duce nu va fi multumita", dar daca nici pentru 1,000 fucking 500 de lire pe trimestru nu ma lasati sa (o dau pe aia) ma dau cu capul de pereti, emigrez in Elvetia si nu mai scriu veci pe blog! V-am auzit si cu "Da-i, Doamne!"

Oameni buni cu suflet bun, gradinita aia ideala (=a mea, aia pe care m-am cacat pe mine sa nu o deschid si am stat pe bani in principiu) este o formula foarte simpla: 1. calitatea educatiei si a personalului+2. calitatea spatiului de desfasurare optima a activitatilor = BUN SIMT. Aici ii spune common sense, adica un fel de te nasti cu el, la mintea cocosului, e natural, nu trebuie sa te invete nici Maria Montessori, nici Maria Tereza si nici Fecioara Maria. IL AI sau nu!

Iar cand:

1. copilul vine acasa de la sesiunea din padure ud leoarca pana la chiloti si nu ti-o schimba nimeni in haine uscate si ti se mai si spune ca de ce nu ati cumparat salopeta pentru ploaie!;

2. esti informat ca timp de 2 ore jumate copilul a dormit in padure pe jos, pe un pat din frunze acoperit cu un sac impermeabil, in timpul sesiunii de padure (o fi fost aerul tare de munte...) si ca nu a avut cine sa il duca la gradinita ca toate doamnele erau...la padure;

3. dupa alta sesiune de padure copilul care acum are enspe mii de accesorii de ploaie si padure iti vine iar ud in cap, picioare, si subtire imbracat,

Mukallita si prietenul ei Mr Psoriazis joaca hora Unirii in valtoarea mancarimilor de piele, timp in care nervii danseaza...in ploaia din padure!

Diferenta fata de jigodiile agramate din Sibiu?

Pai: si-a cerut scuze intr-o engleza britanica impecabila fara greseli gramaticale, a concediat-o pe o amarata prost platita (educatoarele in U.K. Montessori sau nu sunt groaznic de prost platite, mai ales aici la plata cu ora) ca nu a imbracat-o pe fie-mea, iar acum in afara de faptul ca dupa sesiunile de padure sunt copiii plini de namol pe fata, maini si hainele outdoor si au atins melci, broaste, rame si nu ii spala nimeni pe maini, in rest e ca-n Jermania! Si nici nu l-am votat pe Johannis! (disclaimer: da' nici pe celalalt, deci nu sunt eroina de Diaspora).

• Ultimul scandal de luni a fost ca o alta mama (wasn't me, jur ca n-am fost eu de data asta) a dezvaluit la sedinta cu parintii ca directoarea le da astora mici cereale Cheerios (30% zahar) fara lapte de le pompeaza zaharul in vene in principiu.

• Tot la sedinta, am observat nereguli in calculele lor de profit anual: au scazut la cheltuieli un cost de 1,500 GBP, dar au uitat sa adauge acceasi suma la sectiunea donatii primite prin Asociatia Gradinitei. (functioneaza separat de Gradinita, dar evitarea taxelor tot a la Sibiu pare-se a se face cum aveau alea Asociatii Non profit).


• Ne simtim mereu obligati parintii sa mai comandam cate ceva de la pertenerii de afaceri ai Gradinitei (Asociatiei?, cine mai stie) ca primesc ele 25% inapoi sub forma de donatie. Ex. au adus un fotograf pentru pozele de Craciun si au pozat maximul de copii inscrisi in gradinita, toti 24, in conditiile in care 4 poze pe un CD costa...(se aud tobele in fundal batand in crescendo a suspans?) 60 GBP. Da, doamnelor si domnilor, 60 GBP. Am comandat si noi un pachet cu brelocuri si poze la 39 lire elizabetene, sta-le-ar 25%-ul inapoi in gat sa le stea!;


• Donam, comandam, iar investitiile in gradinita sunt zero. Mocheta albastra din imaginea de mai sus este acum de un gri maroniu dupa cat namol au carat astia inauntru de la padurea lor.

No, concluziile? Da, este adevarat ca sunt nemultumita de conditiile in care se desfasoara educatia Montessori (m-am prins ca OFSTED cand vine in inspectie ii anunta, deci au timp astia sa faca curatenie, deci inspectorul evalueaza strict educatia, calificarile personalului, acreditari, opiniile catorva parinti si mai putin namolul din ograda interioara).

Da, directoarea este o....8$%#@$! falsa, manipulatoare, nesimtita, afacerista, care de frica OFSTED-ului isi cere scuze si ia masuri sa multumeasca parintii.

Da, din formula mea de gradinita ideala lipseste BUNUL SIMT cu desavarsire, si nu voi gasi gradinita ideala pana nu mi-oi deschide-o eu.

DAR

Ramane totusi calitatea educatiei: Giugiuka este chiar fericita, si-a facut prieteni (baietelul unui cuplu de lesbiene si o dulceata de fetita de ciocolata din Africa) cu ajutorul educatoarelor care au folosit tehnici sa o ajute sa se acomodeze, i-au spus inclusiv cuvinte uzuale in limba romana, se joaca, isi strange jucariile inclusiv acasa, comunica din ce in ce mai mult si mai complex in engleza, numara in engleza si cateodata trece si de 20 :), diferenta este uriasa.

Ceea ce in the grand scheme of things or za bigar picture, inseamna ca momentan obiectivul a fost atins: educatia este in continuare decenta.

Intr-un an de zile va incepe grupa zero, iar de atunci nu va mai costa scoala hat pana la Universitate cand va fi minim 9,000 de lire pe an. Dar noi sa fim sanatosi, sa ajungem la Universitate!

No, good night, I salute you!

From Mukallita wiz love.

To school or not to school...

that is The question. To school or not to school? Sa scolim sau sa nu scolim?

Ei, nu va impacientati, mes chers, e vorba de varsta azi. Legea pe tarlaua Uca spune ca scoală începe in primul trimestru dupa a 5-a aniversare a copilului. Adica, pentru Giugiuka născută in august 2011, tehnic începe in septembrie 2016. Deci, ar mai fi timp.

DAR, ca daca nu e