joi, 26 februarie 2015

Data afara din gradinita Montessori U.K. - 2015

La ora tarzie la care termin de scris aceste randuri, timp in care Giugiuka doarme langa mine in pat, preferabil cu manutele agatate de gatul meu, acum doar lipita de mine, mama-ancora, sarbatorim (in minte) un nou inceput de maine, la o noua gradinita, G7 din U.K.


Cu scuzele de rigoare pentru absentele (motivate, ca doar tocmai ce am fost date iar afara din gradinita) in eseistica de blog de mai bine de o luna, revenim in forta cu vesti de pe insula tropicala a Ucai (a.k.a. Anghia de pestebalta).


[pauza pentru rasete, cruci, trantit mouse-ul pe birou: “asta e nebuna”, “Doamne fereste!”, “da-o dracului, Sibiul nu a fost bun, acum nici Anglia nu e buna?”]


Gata? Ati terminat? V-ati calmat? Bun. Multumesc.


Cunoasteti lamentarile acompaniate de dovezi despre Umilinta gradinitelor private Sibiu 1 si 2:


G1 – aia cu muscaua cu carne tocata si ou data copilului de 1 an si 1 luna (sub marketingul meniului aprobat de nutritionist pediatric din Bucuresti), rezultata cu 5 zile de projectile vomit cum zice enghiezul;


G2 – aia cu copilul plans cu spume de atata muscat pe spate si maini de catre alti copii mai mari;


G3 sau G1.1 – inapoi la G1 si retrasa iar dupa episodul cu copilul gasit cu rahat uscat in Pampers pana la mijlocul spatelui, dupa mai multe infectii urinare repetate datorate igienei precare;


G4 –aia cu metoda hitlerista  nemteasca de pus copilul in varsta de 2 ani in fata clasei sa rada ceilalti de el ca facuse pipi in pantaloni, in plin proces de dezvatare Pampers (dupa care am ajuns la psiholog si am depus plangeri inutile la Inspectorat Scolar Sibiu, A.R.A.C.I.P cu calitatea invatamantului pre-scolar si chiar si Ministerul Educatiei);


G5 – aia cu pusul copilului la colt des pentru nimicuri, culcatul in conditii mizerabile, directoare agramata care la fel ca G1 a bagat pumnul in gat “nu va convine, Sibiul e mare, sunteti o mama problema, plecati!”


Cunoasteti si cum m-am imbolnavit de psoriazis de nervi si am plecat din tara pe meleaguri mai verzi in speranta unei educatii mai “umane” pentru copil si in protectia oferita de diverse institutii in caz de abuzuri cum s-au intamplat in tara.


Si mai stiti si cum am economist £800 cautand noi singuri, din varful blocului turn din Vasile Aaron, o gradinita “enghieza” pentru Giugiuka, care sa indeplineasca 9 criterii:




  1. Montessori (pentru limbajul pozitiv, lipsa pedepse si recompense, libertate de alegere activitati intr-un mediu controlat);

  2. Aproape de casa;

  3. Gradina - pentru timp petrecut in aer liber;

  4. Program intre 7am si 6pm;

  5. Program si in vacanta cea lunga de vara;

  6. Pranz oferit si inclus in pret;

  7. Spatiu pentru dormit;

  8. Sa accepte subventie de la Guvern pentru copiii care au implinit 3 ani;

  9. Sa aiba locuri disponibile din 4 septembrie 2014.


Si am gasit-o pe pe G6, dar pentru ca duhnea a mucegai cu spume, am plecat dupa 30 de minute de vizionare si iar am plans de ciuda.


Ca de obicei in criza de timp, am mai vizionat una si nu ne-a placut (intr-un hambar din prefabricate, reamenajat pentru gradinita), dar la a treia vizita, la noul G6 ne-a ramas inima la locatie: intr-un sat de langa oras, intr-un parc linistit cu padure aproape, cu gradina proprie mare si amenajata foarte frumos, descrisa aici.


Desi:


- fooaaaarte modesta ca si conditii de desfasurare a activitatilor, tot intr-o cladire din scanduri prefabricate reamenajata, care in vara, la soare, nu mirosea a mucegai;


- departe (am pierdut ore din viata si benzina din rezervor  in trafic dus-intors in 6 luni de mi s-a luat);


- cu program doar intre 9 am si 3:30 pm (iar vineri doar pana la 12:30 pm);


- fara pranz oferit (traiasca tati-eroul, sotul lu' mama-ancora, care a gatit zilnic pentru fie-sa);


- fara spatiu de dormit ("e prea mare sa mai doarma, trebuie sa o pregatim pentru scoala de la 4 ani");


- inchisa 7 saptamani peste vara,


asa ne-a ramas sufletul la verdeata aia de peste tot, incat la noua lauda a directoresei grasei si cu zambetul falsei pe fata-i ca sunt singurii acreditati Montessori, am inscris copilul prezent (disparut la joaca in gradina) la fata locului....pe loc.


Prima factura pentru trimestrul de toamna (12 saptamani) a fost £1,500 (8,100Ron/1,800EUR) ramasa de plata dupa subventia de £980 de la Guvern. Si, desi avea initial 10% penalizare ca nu o platim in avans, ni s-a anulat taxa in pachetul de bun venit.


Deci la £500/luna (sau vreo 2700 RON/luna) zau ca jurperosu ca am avut pretentii si asteptari cvadruple fata de cele din Sibiu si... duble fata de ce gasisem in Bucuresti la 1,700-1,800RON/luna la un moment dat.


Timp 3 luni de zile o mers totu' ca'n Jermania (si pe acolo cam ca pe aici, revenim): copilul super incantat de jucarii, de educatoarele super dedicate, desi extraordinar de prost platite, il lasam razand, il luam plangand de oboseala, neputinta de a se exprima fluent in engleza, dar a doua zi iar fericit ca pleaca, deci castigam zilnic incredere. In afara de faptul ca mi-au culcat-o pe jos, pe pat de frunze, la o sesiunea de padure (forrest session) si au tinut-o subtire imbracata 2 ore in ploaie la o alta, si nu mi-au comunicat decat in noiembrie la sedinta individuala cu parintii ca al meu copil toata luna septembrie statuse izolat de ceilalti copii ca nu stia sa vorbeasca cu ei, in rest nu am avut nici o discutie in contradictoriu cu directoarea.


Marele clinci a avut loc prin decembrie 2014, cand la sedinta cu parintii, membrii by default ai asociatiei non-profit deschise in paralel cu gradinita pentru a putea primi donatii caritabile ("nu fac profit din gradinita" spunea madam cu masina de £80,000 in parcare):


- eu am observat pe foile cu declaratii financiare anuale inmanate de catre contabila ca nu declarasera donatia de £1,500 pentru acoperis, ci o trecusera doar cu minus la cheltuieli, deci suma disponibila pentru investitii in gradinita trecea de £3,000 daca adugau banii "uitati";


- o mama, scriitoare de profesie, tot Balanta ca si mine, a rugat-o sa nu le mai dea copiilor la gustare cereale Cheerios cu mult zahar si fara lapte ca nu e sanatos (la care celelalte mame s-au uitat la directoare cu priviri de genul "pai nu zisesi, fa, ca esti singura acreditata Montessori, deci nutritie sanatoasa alea alea?").


Marele meci Montessori (The Great Montessori "Lesson") s-a desfasurat rapid, in cateva reprize:




  • Au urmat din partea directoarei tacticile de "dezbina (mamele) si cucereste" prin amenintari telefonice, scrise (vi le-am detaliat aici, in Libertate de exprimare?;



  • Au urmat din partea mea insistente sa investeasca banii aia nedeclarati in schimbarea mochetei imputite, cu noroi, pe care se jucau copiii, si a face ceva pentru ameliorarea mucegaiului devenit insuportabil din ianuarie 2015 (3 infectii respiratorii cu aerosoli cu antibiotic Giugiuka in 6 saptamani);



  • A urmat din partea mamei Cheerio o plangere la OFSTED (Aracip-ul romanesc) prin care le raporta legat de directoare violarea vietii private si a parerilor ei exprimate privat pe Facebook, amenintarile pe e-mail ca ii va da fetita afara din gradinita daca mai defaimeaza afacerea ei in "public";



  • A urmat din partea mea o plangere la Ofsted (regulator al educatiei la fel de inutil ca si Aracip) ca acompaniament la cerere al mamei Cheerio;


Meciul a continuat cu presupusul adecvat al directoarei ca eu si mama Cheerio, cele doua Balante cretine, suferinde de spirit justitiar cronic si de tremurat inima la cate abuzuri si amenintari verbale si scrise fuseseram supuse (mai sunt si alte mame victime, dar le este frica sa iasa la inaintare), drept pentru care am primit si eu, clasicul tratament "conform termenilor si conditiilor agreate aveti la dispozitie 30 de zile sa va scoateti copilul din gradinita, am fost sfatuita de OFSTED sa inaintez acitune legala impotriva dvs".


Proasta uitase ca ai sai T&Cs spuneau de fapt ca preavizul este UN TRIMESTRU! Asa ca ha-ha, m-am bucurat de prostia-i (dupa ce am plans iar cu spume ca uite ce ii face copilului si nu se gandeste deloc la binele ei), am trimis scrisoarea ei catre OFSTED sa se spele cu ea pe cap, am gasit alta gradinita Montessori la care incepem de maine.


Ca de obicei al meu sot nu m-a sustinut o secunda cu reclamatiile care puteau fi extinse la Consiliul Local, Montessori International, Financial Services Authority, ba v-a si sintetizat gandurile la unison: "TU atragi astfel de oameni in viata ta si astfel de situatii asupra copilului tau."


Pana acum nu m-a deranjat sa fiu spirit reactionar, justitiar, sa raman fidela principiilor ca ingrijirea copilului se face sub 2 directii mari si late si importante: educatia si mediul in care se desfasoara. Schimbarile gradinitelor au facut-o pe Giugiuka un copil foarte adaptabil, rezistent, puternic, foarte sociabil si atat de popular printre ceilalti copii ca plang de mandrie si respect in fata ei si a celor 3 ani jumate de viata.


Dar este pentru prima data in istoria educationala a iubitei mele fetite cand plange dupa o gradinita, cand ma intreaba "Da' de tze pecam? Mi-e dol de pietenii mei, imi patze de doamne, nu viau sa pec." Ce pot sa ii spun? Ca am fost bullied (abuzata) de directoare si ca a dat-o afara fara sa se gandeasca la binele ei? Nu. Ca astea se intampla in Anglia in care am venit sa gasesc decenta in cele 2 directii si se pare ca imi iau an original thorn (teapa originala) pe bani si mai multi? Nu.


Ii spun ca am gasit o gradinita mai interesanta, "aia care ti-a placut si tie mami, cu gradina si mai mare, unde este o fetita din Romania, unde o sa-ti faci noi prieteni". Aia de la care nu mai am nici o pretentie, nici o asteptare, la care o sa dau doar banii, pentru ca renunt sa mai fiu Don Quijote in lupta cu sistemul. Am obosit. This was my Great Lesson.


Asa ca, vom dormi in continuare amandoua lipite una de cealalta, ea cu manutele de gatul meu, eu cu nasul in parul ei, rugandu-ne in fiecare seara pentru mai bine la "Draga mica lumanare/Du-mi mesajul pan' la Soare/Pan' la Stele si Planete/Sa se-auda foarte tare."...


THE END...sper

miercuri, 18 februarie 2015

Giugiuka la Amsterdam...

Cu ocazia expirarii celor 6 luni de permis sedere in UK a ...masinii noastre din Romania, precum si a celor 35 de ani impliniti ai Mukallului si cei 3.5 ani ai Giugiukai, precum si a Sf Valentin (pretext aditional), ne-am imbarcat pe feribotul Dover-Dunkirk in 13 februarie si dusi am fost un weekend la niste prieteni din Amstedam cum ii zice fie-mea.


Auzise ea de la ta-su ca ne vom distra mancand clatite pe o barca din Amstedam, asa ca deja nu mai dormea noptile, iar in timp ce se impingea cu fundu-i in mine la culcare, pana ii ajungea sub barba-mi, cand o intrebam "tu stii unde ti-au ajuns ouale(=fesele) tale?", raspundea incantata "la Amstedam!"


Distractia a inceput de pe feribot cand a mancat niste "catofi pajiti cu chietzap" (iertare Cristela!) in timp ce admira cu nasul lipit de geam valurile si spuma lor alba din za "Pond" (Balta) catre Franta.


Ce stiam despre Amsterdam? In afara de faptul ca e capitala Regatului ...Nederlandez, ca e situat la 2 sau 4m sub nivelul marii, ca se merge cu bicicleta si se fumeaza legal marijuana (nu neaparat in aceasta ordine), in rest nimic. Asteptari? Nici una. Speram sa avem ce face cu copilul in afara de "catite" in barca...


La prima vedere am gandit "ce rahat posomorat ca Londra mai e si asta? Doar case vopsite negru si maro cacaniu au astia pe aici?"


DSCN0719


DAR, dupa 48 de ore de super distractie si indragosteala treptata, am concluzionat ca abia asteptam sa ne reintoarcem la nunta celor doi prieteni in iunie!


De mentionat ca, desi noi adultii am satelizat in jurul copilului si feselor acestuia, si nu am vizitat tu un Rembrandt sau Van Gogh Museum unde firma londoneza pentru care lucrez inchiriaza ghidurile audio cu tot cu continutul povestii de pe ele, deci macar alea ar fi fost gratis pentru mine, ne-am distrat atat de bine incat ...non, pas de rien, je ne regrette pas de rien!


Stat la coada pentru clatite la za famous Pancake Bakery


Doar 47 EUR a fost nota de plata pt 4 clatite si bauturile adiacente, dupa ce am mai si stat la coada din strada pentru ele si va jur pe maroul cacaniu de Amsterdam ca Mukallul le face cel putin la fel de bune, daca nu mai bune! Prietenul nostru roman sarbatorit de Ziua Indragostitilor ne-a facut cinste si a fost de gasca si le-a mai lasat si bacsis dupa ce am asteptat dupa ele vreo 30 minute. Pe scurt, Amstedam e scump, domne, scump.


DSCN0763


Plimbare cu barca pe canal....


Dupa ce ne-am luat teapa cu biletele de hop-on - hop-off la 22 EUR de persoana, sa ne lase chipurile sa ne dam jos la punctele de atractie turistica si sa ne urcam oricand in urmatoarea barca (noi ne-am oprit doar la statia Muzeului de Stiinta NEMO si acolo ne-a uitat Dumnezeu), si-a mancat Giugiuka mult visata clatita in barca! Aia luata la pachet de la lestolant, desigur.


DSCN0786


Ne-am umplut de stiinta la muzeul NEMO


Pentru 15.50 eur de cap de adult, mai putin Giugiuka Magnifika declarata de 3 ani :D, ne-am jucat cu baloane cu sapun, fulgere, avioane incarcate cu baterii solare, apa, reactii in lant, puzzle celula ADN, laborator, filme cu corpul omenesc in care cresteau copiii si se speriau de formele lor si a trebuit sa raspund de 2 ori la "DA DE TZE se spelie baiatul cand se uita la putulica din chiloti?"...cu "Pai i-a crescut mai mare, cand crestem mari ni se schimba corpul", concluzionat cu "Si eu am tzi tzi ca fetita"...incat am revenit si a doua zi.


DSC_0454


Olanda in miniatura de la Madurodam


O stiti pe aia cu "de cand mama m-o facut?" nu m-am mai simtit atat de fericita jucandu-ma ca un copil? Am fost Guliver pentru 2 ore pe langa ora petrecuta in masina sa ajungem in parcul minuscul. Tot 15 EUR a fost biletul, inclusiv pentru Jiujiuc, dar a meritat! Regret si acum ca nu ne-am oprit la intoarcere si la muzeul Corpus, in forma de corp, in care explorezi corpul uman din interior, urcand scari dinspre degetele de la picioare situate la parter, pana sus la cap, ultimul etaj!




[caption id="attachment_1003" align="aligncenter" width="500"]DSC_0357 Cladiri liliputane[/caption]

Apusul de soare in raul Amstel


Si pentru ca am batut strazile Amstedamului cat de mult am putut si ne-a prins si seara parfumata cu ...iarba consumatorilor prin oras (stiu ca sunteti curiosi daca what happens in Amsterdam stays in Amsterdam, mergeti sa va convingeti singuri) ne-am delectat ochii si cu un apus de ramas bun, cald, bland, incat am concluzionat din toata inima, fara sa ma uit pe Wikipedia, ca ma aflam in Venetia Nordica...O varianta nu la fel de animata si vesela ca sora cu spirit latin, dar mai calma, mai linistita, asezata cuminte pe bratele raului Amstel, ca un batranel olandez contemplator si relaxat care zambea cu o pipa in coltul gurii. Langa bicicleta. Ba nu, pe barca privata. Mancand clatite...


DSCN0927


ALBUM FOTO COMPLET AICI

vineri, 9 ianuarie 2015

La liberté d'expression ?...Parole

Inevitabil am auzit/citit despre faptul ca a murit Charlie. Universul sa-i primeasca sufletul tulburat. Presupun ca familia lui indurerata nu ar fi prea fericita ca cineva sa-i onoreze memoria cu o caricatura despuiata a lui post mortem. Dar nici nu s-ar duce cu mitraliera sa omoare familiile teroristilor radicalisti. Aici este de fapt diferenta intre religie si credinta, intre fanatism si umanitate.


Din toate blogarelile recente cu comentarii care mai de care mai halucinante, lumea s-a impartit iar in tabere: cei cu "la liberté d'expression, presa libera, drepturile la exprimare libera, au murit ca niste eroi pentru dreptul libertatii de exprimare" si cei cu "au cautat-o, i-au provocat, nu faci misto de musulmani si religia lor, meritau sa moara pentru asta?".


Ma bag si eu in seama prin a intreba care era de fapt obiectivul (Smart-Nesmart, acum nu mai conteaza) jurnalistilor decedati. Ca daca era pe bune cu a milita in numele libertatii de exprimare, atunci ii rog sa ma ierte, dar libertatea de expresie nu exista. E un mit. O utopie. Un bubble pentru naivi asa ca mine care:




  1. In 2008 postam pe unicul pe atunci profil de Facebook in U.K., sambata dimineata "I cannot believe that some people at work are control freaks" (nu pot sa cred ce controlatori sunt unii oameni de la munca), stiind in full cunostinta of cauza ca am pe lista prieteni de la servici (reacu' ei spalati pe creier de dusmani), dar contand pe drepturile omului printre care si libertatea de a zice ce vrea muschiul meu cand vrea my muscle. Wrong. Luni dimineata, Capul Creditelor, o doamna de prin Arabia, m-a chemat in sedinta sa-mi spuna ca sambata la pranz a aflat ce am scris pe profilul meu privat, drept pentru care imi acorda 30 de zile sa-mi gasesc alt job. No, ziceti voi, nu mi-am cautat-o?


[caption id="attachment_973" align="aligncenter" width="286"]gailforcemarketing.com gailforcemarketing.com[/caption]

Acela a fost anul in care mi-am creat un profil de Romania si unul de U.K., cu mentiunea ca pe cel de U.K. eram inger si nu postam nimic, doar ca sa nu atrag atentia asupra mea.

  1. 2.  In 2011, proaspata mamica relocata din Londra la Sibiu, am indraznit sa raspund unei intrebari a unei mame de pe un grup tot al faimoasei retele de antisocializare, legata de un articol in care una de prin U.K. inca isi mai alapta baiatul de 6 ani. Am postat ca raspuns video-ul "Mica Britanie - ep. Tzatzica" si am scris pe grup ceva de genul "ca si actorii britanici din film care se auto ridiculizeaza pentru asta, de ce sa ne oprim la 6 ani, cand putem sa ne alaptam copiii pana in ziua in care se insoara ca sa nu aiba trac?" S-a trezit desigur una care sa ma desfiinteze cu pietre virtuale "sigur esti frustrata ca nu poti alapta sau lesbiana", la care a primit de la spiritul de turma zeci de Like-uri. (am uitat sa va zic ca in zilele noastre maturitatea conflictuala interpersonala se desfasoara via Facebook fie prin Add/Remove/Re-add Friend cum am mai facut si eu recunosc, fie prin Like-uri la comentariile altora sau lipsa de Like-uri la ale tale). No, ziceti voi, take 2, nu mi-am cautat-o din nou cu credulitatea mea in La liberté d'expression?


 

[caption id="attachment_976" align="aligncenter" width="300"]mic.com mic.com[/caption]

  1. 3.  In decembrie 2014, inapoi in Anglia, m-am oferit in sedinta cu parintii de la gradinita fie-mii, de comun acord cu directoarea, sa creez un grup secret doar pentru noi, clientii gradinitei, in care sa adaug ca Event agenda de evenimente (multe!) a gradinitei. Cu directoarea ca Admin. Dupa care sa invit membrii la Event. Ca apoi sa ni se sincronizeze agenda cu telefonul din buzunar si sa stim si noi cand e sedinta cu parintii, seara de strangere de fonduri etc.


[caption id="attachment_977" align="aligncenter" width="300"]www.telegraph.co.uk www.telegraph.co.uk[/caption]

La cateva ore directoarea mi-a trimis seara tarziu mesaj ca sa nu fac grupul, a doua zi ca sa-l sterg, i-am zis ca nu vreau, nu mai traiesc in dictatura, il pastrez pentru scopul declarat. Dupa care m-a sunat la birou si suierand printre dinti ca una din mamele de pe grup o uraste si e prietena mea pe Feisbuc si ca noi folosim grupul impotriva afacerii ei, cu  amenintari m-a facut sa sterg grupul... No, ziceti voi, take 3, nu mi-am cautat-o?


ASTAZI, 09 ianuarie 2015, la nici cateva ore dupa ce s-a uscat sangele pe pana stiloului lui Charlie, aceeasi directoare, telefonic, m-a informat ca o alta mama i-a raportat ca am postat pe PROFILUL MEU PRIVAT ALA DE U.K. un video de la serbarea de Craciun a Giugiukai, l-ati vazut si voi cred pe cel de-al treilea profil al meu (cred, nu le mai fac fata). In acel video neclar si centrat pe fie-mea, cica era un copil care nu are voie sa fie vazut "public" si ca ea directoarea, spera ca daca se uita pe profilul meu nu se vede filmul!


Din 37 de copii pe scena si 100 de oameni in sala (dintre care jumatate filmau copiii de pe scena inclusiv pe fie-mea), ma-sa lu' unu nu s-a gandit ca daca isi lasa copilul pe scena filmat de atatia oameni, sansele sunt ca odrasla-i sa ajunga vedeta on-line pe undeva!


Asa ca, intre 2008 si 2015, spuneti-mi voi unde este libertatea de exprimare. Care este scopul ei? Eu una prefer liniste, decat stres, flagelari, marginalizari si amenintari.


In plus, chiar credem ca un amarat de stilou va opri fanatismul unor radicalisti?


P.S. in paranoia mea mai cred si ca atentatul asta este facatura de instigare la violenta...

duminică, 4 ianuarie 2015

De la oameni pentru oameni...

Si uite asa a mai trecut un an. Si multi au urat si au scris despre Noul An ba cu La Multi Ani, ba cu La Multi (B)ani, sănătate si virtute s-avem ce bea si ce manca.


M-am gândit si eu ce vreau de la 2015 si îmi venea in minte TOLERANTA. Sa fiu eu mai toleranta, sa fie oamenii mai toleranti in general. Boring. Exact asta îmi doream si in ianuarie 2014. Si m-am trezit in schimb cu intoleranta psihosomatica la anomaliile din Romania care au rezultat intr-o mutare de tara, readaptare, dezradacinare, o transhumanta secatoare de energie, dar necesară inadaptatilor ca noi.


Dar viata mi-a dat acum o noua lectie. Ceva ce nici nu căutam, la care nici nu ma mai asteptam, mai ales in Sibiul care m-a chinuit atata. Dar care a venit cu o naturalete care m-a marcat pana la tristete: atât pentru ca nu am gasit-o la timpul potrivit, cat si pentru ca îmi va lipsi pe meleaguri străine.


In lectia asta am dat peste OAMENI.   Oameni care ne-au asteptat la aeroport, care ne-au chemat la ei în casa la masa, la o poveste cu vin fiert si placinta calda. Oameni care s-au mobilizat la sfârșit de an sa vina la noi "acasa" sa cumpere si sa colecteze jucăriile vândute ale Giugiukai (le multumesc din suflet si taticilor care s-au perindat la usa cerând timid un "a vorbit sotia despre un Mickey Mouse" sau care au parcat pe avarii in fata blocului ca sa recupereze micul ponei roz pierdut din trenulet, sunteti minunati!). Oameni care au luat-o pe Giugiuka la babysitting cu copiii lor ca sa putem noi sa impachetam cutii si bagaje. Oameni care au venit sa ne ajute la mutat si care au înfruntat nametii in gara ca sa ne care si trolerele peste sine.


Oameni care ne-au luat in brate, ne-au pupat si nu au plecat de pe peron pana nu s-a miscat trenul, ca sa ne facă printre fulgi de nea cu mana si sa ne "amenințe" cu vizita in Anghia.


Pentru niste dezradacinati ca noi atunci când gasesti atatia OAMENI e ca si cum ai descoperi in tine niste mini "ancore" interioare pe care sa le porti cu tine indiferent de cate ori ai pleca, cum spunea psihologul meu drag.


Asa ca, tot ce îmi doresc de la 2015 este sa mai găsesc Oameni! Sa fie atât de multi încât sa mă reflect in ei ca într-o oglindă. Sa regăsesc in ei si in mine toleranta dorită in 2014.


Va mulțumesc încă o data dragii mei. Va imbratisez cu drag si va doresc un 2015 solidar, fericit, cu oameni "ancora" la tot pasul!


Yours, truly,


M


 DSCF1073