Noiembrie 2014. Directoarea gradinitei Montessori la care este inscrisa Giugiuka a comunicat parintilor ca pot ajuta daca doresc, citind copiilor povesti in timpul programului. Desigur ca am sarit in schema imediat cu cererea de voluntariat pe 3 motive:
- Posibila reorientare profesionala;
- Deciderea daca Montessori este un sistem pe care vrem sa-l urmam si mai departe de gradinita sau nu;
- (ala ascuns pe care sigur si-l da seama si doamna Dire) sa vad ce fac acolo si daca fie-mea e ‘felicit, mami’.
Asa ca astazi, 25, a fost prima mea zi de voluntariat, intre 9:00am si 3.30pm, aprobata si de sefa mea de la birou.
Cum a fost?
Pai, Montessori wise (a.k.a. d.p.d.v Montessori):
- Jucariile asteptau pe rafturi la nivelul inaltimii copiilor sau chiar mai jos;
[caption id="attachment_953" align="aligncenter" width="400"] sursa foto: preschoolmmi-pik.blogspot.com pt ca nu am voie sa fac poze in gradinita.[/caption]
- Jucariile erau asezate deasupra unor poze cu jucaria respectiva, ca sa fie returnate exact acolo dupa ce termina copilul cu ele;
- Copilul alege ceea ce vrea, iar nimeni nu are voie sa ii jucaria din fata, sa se implice peste activitatea lui! Asta m-a contrariat initial, dar argumentul “de ce trebuie copilul sa imparta, daca nu e pregatit si nu a terminat” m-a convins rapid. Nici eu ca adult nu sunt pregatita sa impart cheesecake-ul cu Mukallul care se infinge oricum in ea, fara sa ceara voie sau sa astepte sa ma satur de vreo 3 sferturi din ea pana i-as da-o de buna voie;
[caption id="attachment_954" align="aligncenter" width="400"] Oricum nu indrazneste nimeni sa se bage intre Giugiuka si prietena ei apa[/caption]
Replica uzuala in acest caz este, cu o voce foarte calma, linistita, joasa: “Stii, asta este Za Giugiuk’s jucarie, inca nu a terminat. Cand o pune la loc pe raft, poti sa o iei tu.” Eu am mai completat azi asta cu un “Thank you for waiting, you were very patient” - multumesc pentru asteptat, ai fost foarte rabdator;
- Jucariile de genul cate 2 recipiente similare pe cate o tavita, unul plin cu ceva gen apa, bilute, margele etc sunt asezate de la stanga la dreapta: adica cel umplut cu ceva e in stanga tavitei, cel gol in dreapta. De ce? Pentru ca astfel incearca sa ii incurajeze sa goleasca de la stanga la dreapta, pentru a-i invata ca mai tarziu, cand invata sa scrie, coordonarea ochi-mana sa mearga dupa directia scrisului adica de la stanga la dreapta;
[caption id="attachment_955" align="aligncenter" width="400"] sursa foto: www.justmontessori.com[/caption]
- In Clasa #1 unde sunt cei mai micuti, de 2 ani si, printre care si fie-mea, copiii sunt ajutati prin tehnici de distragerea atentiei (de obicei citit povesti) sa nu mai planga dupa mame, sa invete sa reziste mai mult fara somnul de pranz prin a fi lasati in pace atunci cand par plictisiti, somnorosi, si sa nu intervenim sa-i intrerupem cu o oferta de activitate noua ca sa-i solicitam si mai mult;
- In Clasa #2 pentru copiii mai mari, jucariile si activitatile sunt deja cele legate de numarat, masurat, litere, citit, mai avansate sa zicem;
- Intre cele doua clase este free –flow adica au voie copiii sa treaca dintr-o parte in alta, DAR isi aleg jucariile si pleaca cu ele inapoi clasa lor;
- Cand alearga prin clase li se spune: “We use our walking feet in the nursery, remember?” (folosim piciorusele cu care ne plimbam, tineti minte?) pentru a incuraja limbajul pozitiv;
- Cand tipa li se spune cu o voce inceata: “We use our quiet voice here” (folosim vocea inceata aici);
- Cand lovesc (f f f rar se intampla si nimic grav): “We use our nice hands here” (folosim mainile dragute aici);
- Invata cu material senzorial despre “fin” si “dur”, ating piele naparlita de sarpe! Repet: de sarpe. Din ala real. M-am jucat si eu cu ea ca o manusa si am crezut ca e o foita din plastic made in China. Una dintre educatoare creste un sarpe acasa. Cred ca aia crestea si Maria Montessori, cu siguranta!
- Testeaza prin experiment conceptele de greu si usor, se joaca cu acea usa cu multe tipuri de incuietori de si eu mi-am prins degetele in ea si m-au lamurit ei imediat, impreuna lipesc cu “arici” pe calendarul textil ziua in care se afla, luna, anotimpul, vremea de afara dupa ce verifica pe geam norii, soarele, ploaia;
[caption id="attachment_956" align="aligncenter" width="350"] ebay.co.uk[/caption]
- Au caiete de progress development (urmarirea progresului) in care sunt notate zilnic, cat mai posibil imediat dupa ce se intampla, raspunsurile lor in reactie cu cerintele standard ale educatiei: identificarea culorilor, rezolvarea piramidei cuburilor roz de la cel mai mare la cel mai mic, implicarea intr-o conversatie (Giugiuka vorbeste mai nou un amestec de engleza, romana si hybridofila intre chineza si posibil pasareasca, ceea ce este normal, incearca sa comunice de fapt in fraze mai complexe in engleza si se ajuta de romana sa completeze unde nu stie cuvantul) Si tot mai nou am observat ca decupeaza cu foarfeca normala tintit obiectul de decupat si nu haotic, si isi si pune geaca pe ea singura Montessori style – o intinde pe jos cu interiorul in sus, se apleaca si baga mainile in maneci asa cu ea pe jos, apoi o ridica peste cap si gata;
- Afara se joaca ce vor ei, respectand aceleasi reguli: nu luam jucaria altui copil pana nu s-a saturat de ea. Azi de exemplu, m-am distrat teribil sa ii vad cum isi pun singuri apa dintr-un butoi cu robinet in niste galeti albe mai mari ramase de la ceva iaurturi la kil cred si cum iau niste perii pentru vase si curata usile gasite prin gradina. Deja speculam oportunitatea unei mini afaceri cu fie-mea, va trebui pana la urma sa castige si ea niste bani cinstit :D;
- Este aboslut magic sa ii vezi pe cei mai mari cum au grija de cei mici: ii iau de manute si ii conduc la baie si le ridica manecile sa se spele pe maini (cei mari fac asta singuri: dupa pictat, dupa toaleta, dupa masa – spala inclusiv vasele in care au mancat la pranz!), le vorbesc atunci cand plang si sunt suparati cu “are you a little tired?” (esti putin obosit/a?);
Ne-Montessori wise se auzeau cainestile “good girl, well done” ceea ce i-am raportat d-nei Dire la sesiunea de feedback (critica constructiva), care sunt de inlocuit simplu cu actiunea sau activitatea copilului “good painting, good walking, wow – you did that all by yourself”.
Tot ne-Montessori a fost si repetitia pentru serbarea de Craciun (WHY of WHY? DE CE agream noi ca parinti cu educatorii copiilor nostri atat de mici ca ei sa fie supusi unui fiasco de 30 de minute de cantece nememorabile in care ei fie se zgarma in nas, fie plang, fie nu canta si stau bosumflati, fie vorbesc si se imping cu colegul de pe scaunul de langa?)
Deci, a fost o zi foarte buna pentru mine: am citit povesti, am cantat si dansat cu copiii (Montessori sau nu habar nu am), i-am mangaiat, pupat (spre crizele de nervi ale fie-mii care nu intelegea dublul meu rol de “mami” si “educatoare” pentru o zi), am stat cu ei la masa la pranz si i-am convins miseleste - cu tehnica iepurelui care are super night vision - sa-si manance morcovii!, am facut placinta cu noroi in gradina, am ras foarte mult.
Este rewarding? (“rasplatitor”) Absolut: copiii vin la mine! Si poate vor sa-mi spuna ceva (“open your own nursery!” soptesc ei subliminal :) ).
Este prost platit? Absolut. Dupa doar 6.5 ore care m-au lasat cu bateriile total descarcate, am plecat acasa gandindu-ma cat de pasionat trebuie sa fii ca little human shaper (formator de pui de om) ca sa te motiveze copiii in sine si munca cu ei, desi nu esti platit nu in plus, dar nici macar la valoarea a ceea ce faci ca educator.
Lasand la o parte dificultatea antrenarii creierelor noastre sa-l scoata pe nu din vocabular (vezi “slow down” in loc de “don’t run”), precum si a invatarii limbajului pozitiv, ma conving din ce in ce mai mult ca in esenta filozofia Montessori este acel simplu bun simt pe care il caut eu de la un educator, fie el parintele sau profesorul din sistem:
- Sa dam copilului libertatea sa aleaga zilnic ceva, chiar daca este intre 2 directii ale caror rezultat e tot cel asteptat de noi, adultii (“ce castron vrei pentru supa, ala roz cu porc sau ala gri cu elefant?” cand tu de fapt urmaresti ca el sa-si manance supa, culoarea recipientului e total irelevanta);
In timp il vom incredinta si cu alegeri mai mari, ca sa invete ca este important si ca parerea lui conteaza (azi m-a terminat fie-mea cu “aleg sa ma intorc la “bocul poltocaliu mami”, ala comunist din Sibiu…I-am raspuns cu “stiu ca iti doresti asta si ca ti-e dor de prietenii tai, mai avem putin si mergem in vizita in Romania, dar adu-ti aminte ce nefericita erai la gradinite acolo”;
- Sa lasam copilul sa experimenteze si sa incerce orice nu-i pune viata in pericol (la mamaliga chiar nu are voie): aluat pizza, biscuiti, placinta, porridge, desfacut borcane, sticle cu apa, sters geamuri, dat cu aspiratorul;
- Sa-i mediem (facilitate-facilitam) copilului lumea inconjuratoare, sa ne turuie mereu gura sa le explicam orice oricat de stresant ar fi DE CE?, lasand loc si pentru parerea lui “e posibil, tu ce crezi despre asta?” ati fi surprinsi cat de necorupt este creierul lor si cu raspunsuri extraordinare vin;
Si stiu ca ma repet, dar nu pot sa inteleg de ce de 100 de ani acest “bun simt” inca mai trebuie vandut maselor pe bani grei, de ce nu este o normalitate. De ce o zi intr-o gradinita Montessori este inca ceva special, extraordinary, cand de fapt…nu este nimic “special”, este doar normalitatea.
Si pentru ca m-ar ajuta enorm parerile voastre despre acest sistem de educatie, mai ales ca nu stiu daca sa aleg si mai departe educatia Montessori sau nu, va rog lasati-mi comentariile voastre in subsolul articolului de pe blog sau pe pagina de Facebook, iar in 13 decembrie 2014 veti afla care dintre voi va castiga jucaria cu incuietori Mellisa & Doug Latches Board in valoare de 100RON pe care o voi aduce din U.K. cand aterizez in tara in 19 decembrie 2014.
Va multumesc!