"Acum plecam, mami, cu 'vionu'?" ma intreba Giugiuka acum 2 duminici, dimineata devreme. O pregatisem de foooooarte mult timp ca pecam in "Anghia": ba cu vesnicul teatru cu papusile de prin casa, in care toate avioanele mele cumparate de pe fiecare zbor deveneau, pe rand, avionul in care se urcau Bambi, Bocanila, Tedi si Testoasa, in care Kitty cu costum de stewardesa ne repeta instructiunile de zbor, ba cu desenele din calendarul de perete, cel cu zilele impartite in patrate, in care am desenat un tren ca sa stim ca "mai dormim mami de 7 ori" pana plecam cu trenul, apoi un avion "mai dormim mami de 2 ori pana plecam cu 'vionu'".
[caption id="attachment_833" align="alignleft" width="225"]
Valiza Trunki, prieten de nadejde si cu trenul si prin aeroporturi[/caption][caption id="attachment_834" align="alignleft" width="225"]
6 ore a rezistat eroic Giugiuka cu trenul de la Sibiu la Bucuresti de unde am plecat cu avionul.[/caption]Evident ca Mukallita, verificand mereu in spate daca mai are copilul calare pe valiza Trunki ( in premiera ) in aeroport Otopeni, s-a dus cu pasapoartele la check-in WizzAir (din obsinuita) si i-au spus oamenii ca "vedeti ca zburati cu Ryanair"..., ca a frecat prazul prin Duty Free sa cumpere ciocolatzi pentru colegii de la birou din Londra (ca barba-su a uitat sa bage un Carrefour de Eugenia si Rom in masina la plecare), ca si-a uitat bagajul de mana la poarta Ryanair si au venit aia dupa ea sa i-l aduca etc..
Cat despre decolare? Copilul meu radea, desi eu spuneam "Tatal Nostru" in gand, deci toate orele de pregatire pre-flight au meritat efortul!
Cat despre partea cu tara noua, limba noua, prieteni noi, i-am explicat mai pe intelesul ei la "de ce pecam?" ca o facem ca sa scapam de experientele de cacat pe care le-a si am avut in Sibiu, si ca vom merge la o gadinita mai fumoasa in Anghia, cu jucalii mai intelesant. Evident ca prima reactie pe care a avut-o la destinatie, in casa inchiriata in Colchester, Essex, a fost "cat stam mami la 'cotel (hotel) si cand megem 'a noi acasa?"
Insa, dupa ce i-am cumparat bicicleta, (prima am returnat-o la Argos cu o roata stramba dupa montare si tot returul a durat sub 5 minute!) mini "tampulina" in gadina si am fost cu ea la locul de joaca din parc, nu a mai intrebat nici macar o singura data de Sibiu. Va va spune acum ca cel mai mult din Anghia ii pace casa in care stam si catelul Chester al directoarei de la gadinita cea noua.
[caption id="attachment_838" align="alignleft" width="225"]
La "noi" in gadina, cu tufe de zmeura.[/caption][caption id="attachment_839" align="alignleft" width="300"]
Prima data cu bicicleta a fost un succes, DAR dupa prima cazatura, 3 zile mai tarziu, a abandonat ideea.[/caption][caption id="attachment_840" align="alignleft" width="300"]
Loc de joaca cu mult nisip in Castle Park, Colchester[/caption]
Desigur, dorm cu ea in camera ei in fiecare noapte, ca si la Sibiu, dealtfel, sa ma simta langa ea. Ta-su sforaie singurel in dormitorul de alaturi. Gateste in continuare ciolbitza pentru Giugiuka, pestisiuc la cuptol, catite cu miele dimineata, desi a reusit cu succes sa o introduca si puiului marinat portughez, cartofilor prajiti cu ketchup de la Nando's, iar acum nu mai scapa de gura ei!
"Te log flumos sa te linistesti" ii spune lui tati (pe care il cheama Tati daca o intrebi cum il cheama), cand se enerveaza si se mai ciondaneste cu mami (da, e iar o schimbare majora si pentru el, ca pentru mami care traieste din valiza de la 19 ani nu se mai pune problema).
Si isi alege de pe rafturile magazinelor, tot ce tine de creatie, mai ales de pictat. A pictat Mukallita la casuta pentru pasarele, la foi cu pensule sau la foi cu degetele si s-a jucat cu plastilina ce n-a vazut neam de neamul ei la Praziland. Cu stresul de rigoare, sa nu patam peretii, sa nu zgariem masa proprietarei, sa nu draci laci, imi e si mila de ea uneori cu atatea "sa fii atenta sa nu patezi", dupa ce la noi in Vasile Aaron communist residence a pictat si peretii!
No, si pentru ca tot veni vorba de gradinite, ei bine am retras-o de la cea la care o inscrisesem din Romania (bine ca nu am apucat sa transfer si banii ca ramaneam fara ei, aici ori dai un trimestru preaviz ori platesti chiar daca iti retragi copilul). Da, stiu, veti sari in schema iar cu "e clar, e ceva in neregula cu tine, ai pretentii mai mari, la ce naiba te-ai mai dus pana acolo?". Iar eu va voi invita sa mirositi niste mucegai de undeva ca sa va dati seama de ce am retras-o dintr-o cladire veche, din caramida, cu miros de mucegai... Pe net pozele aratau luxus, in cladire era ascuns lupus. Mai costa si £1,900 pe term (adica 14 saptamani din 4 septembrie pana in 11 decembrie si asta pe langa subventia de la Guvern, iar cu programul pana la 3.30pm zilnic, cu pranzul inclus in calcul). Am mai vizionat inca una aproape de casa, non Montessori, dar cu o lipsa crunta de spatiu si gradina.
Iar a 3-a, la 20 de minute de mers cu masina de unde locuim, a fost aleasa: 2 sali mari, multe jucarii Montessori (e chiar acreditata Montessori pe langa calificativul Outstanding primit de la OFSTED - regulatorul (sic!) educational din U.K.), o gradina imensa, cladirea situata intr-un parc mare di tat in care fac saptamanal programul de explorare in natura (ala de planteaza seminte de plante, se joaca cu namol, cresc broaste in iaz), plus bonus catelul din dotare, care sta in gradinita si pe care toti copiii il saluta dimineata cu pupaturi baloase!
Dezavantaje la £1,500 pe trimestru sau £107/saptamana=approx 2,300RON/luna vs 1,600/1,900RON o gradinita privata in Bucuresti, platibili pe langa subventia de la Guvern? Se inchide la 3:30PM, nu serveste pranzul, iar vineri programul este pana la 12:30. Vom completa chidlcare arrangements cu una din tinerele profesoare de la gradi, cu £6/ora.
Ce e si cu fita asta Montessori, ma veti intreba? Nimic deosebit, va voi raspunde. Este de fapt normalitatea care ar trebui sa existe in orice sistem de educatie, iar la noi in familie, in urma conferintelor de parenting (Alfie Kohn-Parenting neconditionat, Urania Cremene licentiata de Jody Pawel et others) este o extensie a modului nostru de crestere a copilului: sa il scoti pe Nu din vocabular, sa nu folosesti pedepse si recompense, ci sa incurajezi efortul, empatia, intelegerea sentimentelor, sa stabilesti limite fara amenintari, jigniri, umiliri, ci cu rabdare (recunosc ca nu suntem experti inca nici unul dintre noi in asta), cu explicarea consecintelor etc. Directoarea ne explica ea razand, la prima sedinta cu parintii, ca ce pun educatoarele pe rafturi sa se joace copiii cu ele (cani, pahare, clesti de bucatarie, margele, lupa, animale, puzzle) gasesti in orice magazin si sigur le ai si tu prin casa. Ce nu ai este metoda de a crea un copil independent, cu incredere in el, iar treaba asta merita toti banii, oricat ar avea tati de comentat refritor la modestia cladirii si a spatiului si a jucariilor din lemn roase pe margini si "obosite".
Faptul ca a schimbat 5 gradinite in Sibiu in decurs de 2 ani, a facut din Giugiuka un copil adaptabil la schimbari. Si, desi pe mine ma durea stomacul de griji la primele ei doua ore acomodare in gradinita, in care am avut voie sa stam si noi, parintii, Giugiuka a fost foarte incantata, s-a jucat cu jucarii, le-a pus la loc, si-a ales altele, i-a iesit si un schimb de jucarii cu un alt copil (desi impotriva filozofiei Montessori pt ca trebuie sa il lasi pe celalalt copil sa termine si sa o puna el singur la loc), iar la un moment dat, dupa ce a uitat complet de mine, s-a intors catre Mrs Emma si a intrebat-o "Uats dis? (What is this?) si doamna i-a raspuns ce era obiectul!
Deocamdata alles gute. All good, pardon me. Ui pup iu and salut iu from sunny England, Colchester, ES(i)Sex.
[caption id="attachment_861" align="aligncenter" width="225"]
Cantam cu Hello la gadi[/caption]Album foto complet veti gasi AICI pe pagina mea de Facebook, Mukallita.ro, iar mai nou si profil personal Mukallita Giugiuka's Mum pentru prietenii cu toata lumea.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu