De ce nu mi-e frica de moarte...

Recent, o mamica de aici din Anglia, pe care am cunoscut-o personal si am corespondat ca sa pastram legatura, a postat pe profilul personal un status: "Astazi, la ora 11, baietelul meu Taylor de 11 luni, a murit linistit in bratele mele la spital. Sunt acasa fara el si doare." O inspiratie de mama! S-a luptat luni de zile cu o boala urata a micutului, desi transplantul de maduva fusese reusit. In ziua inmormantarii micutului, a postat o poza cu sotul si cele doua fetite mai mari, toti imbracati in culori vesele, zambind. Mergeau sa isi ia ramas bun de la fratiorul mai mic al fetelor.

Mi-am adus aminte si de Loredana, mama lui Bibi, o alta femeie-inspiratie! A invatat sanatatea prin prisma bolii micutului ei, iar acum are puterea fenomenala sa vorbeasca despre moartea puiului ei si sa ne invete si pe noi, restul lumii, cum sa traim holistic (as a whole-ca un intreg armonios). I love you, Lore!

Azi de dimineata, o prietena din "copilarie" (studentie) posta pe profil un text dureros de trist, pentru a-si exprima suferinta fata de moartea tragica a unei persoane cunoscute. Si, m-am gandit, ca aceeasi poveste pe care le-am spus-o mamelor de mai sus, sa i-o trimit si ei, poate o ajuta...

1998 toamna. 18 ani. Pe jos de la liceu inspre casa, cu grupul meu de fete. Acelasi drum de 4 ani de zile, fara abatere. De la punctul A la punctul B. Si inapoi. "Haideti sa mergem la magazinul Oltul sa ne uitam de rochii pentru banchet!" s-a auzit propunerea cristalina a uneia dintre fete. Rationalul din mine spunea "mergi acasa, ai de invatat, iti inchide maica-ta usa, lasa-l naiba de banchet, si-asa nu ai bani de rochie." Rebelul din mine spunea "lasa ca ii fac eu fata mamei, poate nici nu a ajuns de la piata si nu observa. Nu stau mult. Recuperez invatatul la noapte. Doar de data asta."

Eram noi 5 la trecerea de pietoni pe partea asta. Si inca un grup pe partea opusa, foarte opusa, era o strada mare, cu 2 sensuri de mers, liceul in vale, strada urca la deal. Si a oprit mai sus de trecere Dacia galbena de Scoala de Soferi "Asii Volanului". Si am pus piciorul sa traversam. Eram in marginea grupului (ca de obicei). Cu coada ochiului stang am vazut ca vine inspre mine o pata galbena mare de culoare, cu viteza. Am zambit: "instructorul asta isi bate joc de noi, ne-a vazut grup de fete si vrea sa puna frana langa piciorul nostru."

Sus pe capota. Zbang! cu capul de parbriz. Tipete. Scrasnet de metal pe metal. Rostogolit inapoi pe capota. Prelins sub rotile din fata si atat. O greutate mare pe piept.

"Scoateti-ma de aici!" tipa doar Rationalul din mine. Aer sa vorbesc singura nu mai era. Si nu mai era aer. Si degeaba incercam sa respir ca nu.mai.era.aer. Si vocile au inceput sa se disipeze. Se indepartau. Nu ma durea nimic. Am inchis ochii. Imi era somn. Si atunci au inceput sa ma doara pleoapele. De la Lumina. Pluteam in pozitie culcat, printr-un tunel ca cel de la RMN spre Lumina. Nici ca lumina soarelui. Nici ca primele raze ale diminetii insorite atunci cand tragi perdelele si te dor ochii. Ci ca cea mai puternica nepamanteana lumina aurie care ma invaluia pe mine! Ma chema la ea. Era pentru mine. Si era Liniste. Si zambeam. Eram in sfarsit fericita. Asteptasem clipa asta: "Da, da, am visat eu recent ca am aripi de inger si zbor paralel cu un zid mare, gri, iar fix la final, sus de tot, m-am lovit si m-am prabusit ca un bolovan in rostogolul esuat. Hmm, dar trebuie sa fi fost un vis din cauza tigancii care mi-a citit in palma "domnita mea, nacaz mare vine peste matale si picioarele tale in curand". Hey, stai, unde te duci, inapoi!" Ma tragea o forta inapoi. Si am luat in sfarsit o gura mare de aer. Ca cea pe care o iei dupa ce ai stat prea mult sub apa.

Si inima imi batea tare. Si capul durea ingrozitor. "Haideti, bai! La 3! 1,2,3 si!" Aaa, ce bine era fara greutatea aia pe piept, phew, in sfarsit! M-a tarat de sub masina un politist: "La o parte, lasati-o sa respire! Nu are aer! Faceti loc!" Si unul de maini si altul de picioare, m-au pus intr-o alta Dacie sa ma duca sus in deal la spital. "Shit, ce-o sa zica mama!" am gandit uitandu-ma ca imi pierdusem o gheata din piele din piciorul stang. "Sper sa gaseasca gheata aia, costa bani si altele nu am." Si iar am adormit. Ce somn imi era...

Pe masa la Urgente: miros de clor, spirt, boala, vaicareli de la o batrana din apropiere, clinchet de ace, seringi, bisturiu, asistente si medici mascati. Ma tineau strans. Sa ma imobilizeze. Eu vroiam sa ma ridic: "vreau inapoi la Luminaaaa!! lasati-ma!" tipa ...(I)rationalul (?) din mine, dar gura scotea "Nu ma lasati sa mor! Nu ma lasati sa mor!" Si iar somn.

Pe patul de spital. Intr-un colt de salon mare, langa geam. Era liniste si soarele imi incalzea pleoapele incat vedeam lumina rosie acum. Niste femeie susoteau: "saraca de ea, i-a lovit din plin pe toti, dar doar pe ea a prins-o sub roti."

Mama plangea in hohote langa pat. Avusesem dreptate, nici macar nu era acasa, cumpara cartofi la piata: "De cate ori ti-am spus sa nu traversezi strada ca e periculos si te calca masina..." Avusese si ea dreptate. Dupa ani de zile de "ai grija ca..." s-a intamplat. Era oare usurata ca a avut dreptate? Am uitat sa o intreb.

A venit apoi si tata. "Shit, chiar ii pasa de mine! Aveam nevoie de un accident ca sa vina sa ma vada." Si a plans pe patul meu. Si m-am uitat perplex la el.

A venit apoi si instructorul de la scoala de soferi cu elevul cu pricina. Elevul, un domn mai pe la 30 de ani as fi zis atunci, era cu capul in jos, nu se putea uita la mine. Instructorul, cu voce de milog: "Stiti, s-a rupt furtunul de la frana, eram in panta, nu am avut cum sa oprim masina. Am vrut sa va intreb, aveti ceva pretentii financiare?" What? "Asta glumeste" ziceam in gand, dar aveam un zambet tamp pe fata. Ce Lumina minunata vazusem eu. "Domnule, va rog sa ii cumparati macar hainele distruse in accident, palton, blugi (gasisera gheata pierduta!), in rest, multumim lui Dumnezeu ca e vie, nu vrem nimic!"

"Ba da!" Am zis eu. "Vreau sa fac scoala de soferi. Cu masina aia galbena. Gratis." Instructorul: "Da, domnisoara, sigur ca da, dar macar benzina sa o platiti." M-am uitat la tata. "Da, da, platim benzina." Cata fericire in jurul meu: mama si tata la capul patului meu in sfarsit impreuna. Elevul fericit ca nu m-a omorat. Instructorul in extaz ca nu ii dam firma in judecata. Cine mai lipsea din piesa asta grotesca de teatru? "Unde esti, Lumina mea? Ia-ma te rog inapoi" gandeam.

A, da, politistul: "Bun, vad ca ati ajuns la o intelegere, sa facem un proces verbal pe care sa-l semnati." Am ridicat mana dreapta sa semnez si am inceput sa ma uit la ea. Julita cap coada, fara piele. Apoi la degete. Apoi la cealalta mana. Nu ma miscasem pana atunci deloc. De frica sa nu fiu paralizata sau sa-mi fi pierdut ceva. Si, Doamne ce dureau coatele! Imi venea sa vomit de durere. Si unul cate unul degetele de la picioare. Si am indoit un genunchi, apoi celalalt. Si, Doamne, ce ma durea nada fundului! In oglinda am vazut o barba vanata si umflata cat jumatate din fata. Am inceput sa rad: "Sa nu va mai aud niciodata ca ziceti ma doare in cot sau ma doare in fund ca va strang de gat! Habar nu aveti ce e aia!"

Si radeam toti. Si au plecat pe rand, unul cate unul. A ramas la urma politistul, cu un ziar (parca Gazeta Oltului sa fi fost) in mana. Mi l-a dat, eram pe prima pagina. Imi gresisera si numele: "SIMONA T." in loc de MONA. "Stiti, ati fost foarte norocoasa. Ghiozdanul ala cu multe carti pe care il tineati in spate, v-a salvat viata. S-a oprit roata din dreapta fata direct pe el, altfel va calca gatul. Parul asta insa tot vi l-a prins (si mi-a scos o gramada mare de par cu sange intr-o punga!), imi pare rau. Si inca ceva, e un miracol ca nu ati paralizat, nu aveti absolut nimic la picioare. V-a trecut masina peste picioare. Si nici o fractura pe piept. O tona are o Dacia (spunea cu satisfactie acest detaliu tehnic)! Si noroc ca..."

Si in timp ce turuia inainte cu noroc si miracol, mi-am intors capul spre lumina calda dinspre geam si am observat pe pervaz un aparat radio. O voce senina de barbat spunea: "Buna dimineata, Slatina! Este ora 10:00. O dimineata insorita. Stirile zilei: un grup de liceeni a fost lovit in plin pe trecerea de pietoni de pe strada Nicolae Balcescu. Victima, SIMONA T., a supravietuit si este in afara fiecarui pericol. Urmeaza acum melodia ..." si a inceput un cantec dragut, in engleza.

Si abia atunci, in acel moment, am inceput sa plang. In hohote. Si ma durea tot corpul in spasmele de plans. Si urlam de plans. Si nu pentru ca ma lovea in sfarsit realizarea gravitatii a ceea ce se intamplase, ci pentru ca era muzica vesela la radio. Pentru ca toata stirea nu a durat nici 10 secunde. Dupa care programul a continuat mai departe. Lumea a mers mai departe. Viata a mers mai departe... Viata mergea inainte, cu muzica si raze calde de soare, iar Dumnezeu ma trimisese inapoi.

Nici astazi nu stiu care este planul Lui maret pentru mine de m-a trimis atunci inapoi. Si am trait de atunci intr-o vesnica cursa cu mine, cu timpul, incat "carpe diem" s-a transformat in viata mea intr-o lipsa crancena de rabdare: ACUM ori niciodata! ca nu se stie... Si nu pentru ca imi este frica de moarte (Doamne, abia astept ziua in care o sa ma intorc inapoi la Lumina si Linistea Divina!), ci pentru ca imi este frica sa nu ratez ceva din VIATA: verific zilnic cu fetita mea "Ti-am spus azi ca te iubesc?" ca sa nu uit ce este de fapt important. Ce avem ACUM si AICI, ce iubim, ce ne face fericiti si impacati si linistiti este important.

Asa ca, mantra noastra de dimineata, in fiecare zi, este un cantec legat de Lumina, pe care asa stalcit cum poate, il canta si Minunea mea impreuna cu mine si cu ta-su:

"Buna dimineata, Soaale,

Bine ai venit!

Sa incalzesti lumea,

Sa fim feliciti!

Tadadadadam!"

Carte porno pentru mame - 50 Shades Of Grey

*later edit dicslaimer: limbajul folosit in recenzia cartii de mai jos este o replica directa la textul cu care ne delecteaza autoarea britanica: atata timp cat fosta directoare TV BBC pune laolalta "sfant" si "futai" (holy fuck) sau "sfant" si "cacat" (holy shit) si ne prezinta scene in care masculul ii scoate femelei un tampon folosit din vagin ca sa poata ...face dragoste romantic pe "stop", cu siguranta critica va fi in egala masura. 

In 2013, in delegatie la munci in Londra, seful meu (50 ani) ne spunea la servici ca nevasta-sa (tot vreo 50 de ani, mama de 3 baieti) nu mai dormea de cateva nopti, citea o carte pe care nu o mai lasa din mana. O carte "porno" o descria el, iar mistourile pe care le-am facut noi toti in echipa de la "you lucky bastard" si pana la "arata-ne si noua catusele" sau "de-aia ti-ai luat azi cravata gri?" au scos lacrimi de ras din ochii nostri de obicei tristi, de finantisti ochelaristi.

Logic ca m-a facut curioasa pe atunci cartea, dar nu am vrut o clipa sa o citesc in limba romana (for fuck's sake, ce era gresit in a o traduce "50 de nuante de Gri" vs umbre intunecate, 50 de vicii si mai stiu eu ce rahat), trebuia sa o citesc in engleza, sa nu pierd nimic din context. Si abia acum, in 2014 toamna, reintoarsa in U.K. am reusit sa o comand de pe Amazon in toate cele-i 3 volume gri. Si, facand naveta cu trenul la servici mai bine de vreo 2 ore pe zi, plus intarziata 3 ore in tren la o flegma de inundatie, am terminat trilogia intr-o saptamana. Shocking, I know, am citit in sfarsit si altceva decat "Mama si copilul", "Ingrijirea sugarului si a copilului", "Parents' Toolshop", Retete sarmale, Parenting si Montessori education...

Aici e denumita "mummy porn" (pornografie pentru mame, scrisa de o mama). Eu o denumesc pur si simplu "brainless" book (care nu solicita creierul, lectura usoara). Cred ca un sfert din trilogie contine un schimb de e-mail-uri desucheate intre Ana Steele si Christian Grey, aranjate in pagina la modul un e-mail=o pagina.

Restul cartii este despre futai. Si normal ca trece timpul repede citind despre cum un expert BDSM de 27 de ani ( "termen folosit în literatura de specialitate care se referă la grupa de practici erotice, denumite și sadomasochism. BDSM este prescurtarea denumirii din limba engleză „Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism”, care cuprinde practicile erotice sadice de dominanță și subordonare, corelate cu extazie la durere, încătușare, lovire, etc" cf Wikipedia) o dezvirgineaza pe o absolventa Litere de 21 de ani (de, de citeam eu manualul asta de cum sa pui mana pe unu' cu elicopter cand am absolvit Litere in 2002..."ajungeai sa ti-o tragi cu ala din Poiana Sibiului care are elicopter" ar raspunde ardeleanul de barbatu-meo), dupa care i-o trage in draci ba legata cu catuse, sfoara, cravata, ba la ochi, ba cu casti si muzica ecleziastica in urechi, ba pe masa de biliard, in masina (boring), in avionul personal, pe yacht.

Pana se enerveaza asta cand o bate ala cu cureaua pe spate, il paraseste (vreo 5 zile - toata trilogia descrie doar vreo 2 luni de actiune) si asta face ce face si o aduce inapoi in bratele-i tulburate de o copilarie de mare cacat.

Interesant cat research (cercetator britanic?) a pus scriitoarea in cartea asta, nu pentru ca a descris butt-plug-ul ( cumparati dop anal de pe okazii.ro, returnabil in 7 zile!)sau bilutele de bagat in vagin si mers cu ele nonsalant la o serata caritabila (o scuza buna sa mi le cumpar de Craciun si nu sa le agat in pom, ar fi ca intaresc musculatura vaginala, deci poate s-ar termina o data cu incontinenta urinara de dupa nasterea de acum 3 ani!!!,

ci pentru cat de bine a descris paragraful cu detalii tehnice ale elicopterului lui Grey! Sau ale paraglider-ului in care a dus-o pe Ana sa ii faca asa o surpriza intr-o dimineata...

Recunosc ca m-am si plictisit cu spume pe alocuri, te cam saturi de atata sex mai ales cand nu participi tu, iar aia nu face nici macar o data cistita, futu-i! Dar, ca sa justifice trilogia, autoarea mai baga si niste episoade de detectiv acolo, o rapire, niste pericol, pistoale si urmariri cu masini bengoase (ca sa nu zic pizdoase, mai iesim din registrul porno).

Personajele sunt relativ OK, pe Christian l-as mangaia si eu pe cap cu toate cele 50 de nuante ale lui de fucked-up cum isi zice singur, la ce copilarie a avut saracu'. Dar Ana (vorbea invidia din mine auzind-o pe mama cu al ei "toate curvele au noroc" in spate), e total puerila. Vrea sa scoata asta (Erika something a.k.a EL James o cheama pe scriitoarea britanica) din ea o ratusca cea urata devenita lebada peste noapte, dar e pur si simplu enervanta: prima ei intalnire cu domnul se lasa cu un impiedicat si latit pe jos la el in birou, prea fortata intrarea!

Si ca sa ma enervez si mai tare, actorul ales pentru filmul la care ma va duce Mukallul de Valentine's Day in 2015 este un prostalau si jumatate, un fotomodel. Mai mult imi place de actrita decat de el, i-am vazut intr-un interviu si ea se abtinea sa nu dea din casa cand zicea ca nu se inteleg pe platoul de filmare.

Oricum, spoiler alert ce sunt eu stricatorul de suspans, m-am bucurat ca a avut cartea un final cheesy (dulce de gretos de tot) si s-au maritat astia doi, mai ales ca ramasese si gravida asta dupa 2 luni (uitase sa-si faca injectia contraceptiva de atata futai).

In concluzie, trebuia citita, am citit-o (eu si alti - as paria pe alte- 40 de milioane de citito..are fanteziste), iar pentru ca inca o data nu o mai citesc, o pun la bataie la concurs, o puteti castiga comentand sub acest articol pe pagina mea de Facebook (aici), pana in 31 octombrie 2014, iar numele castigator va fi ales prin random.org. Trilogia engleza v-o trimit fie prin posta din U.K., daca nu puteti astepta pana ajung de Craciun in tara.

Like & Share, nu uitati!

Despre Kalus Johannus...

Sau Klaus Johannis? Nu stiu cum sa-i scriu numele, ca doar nu-i roman. Dar vrea sa conduca Romania. Dar m-ai intrebat, Nellie, draga, ce parere am despre Monsieur (scuze, Herr) ca mama ta ar vrea sa voteze cu el sa devina presedintele Romaniei. La fel vroia si taximetristul ce ma ducea de la Gara de Nord Bucuresti la destinatie acum vreo 6 saptamani: "sa vina, doamna, nemtii la putere, o gura de aer proaspat, poate asta nu fura." Poate nu, poate da. Poate o face cu stil, poate ba.

No, pai sa-ti zic ce parere am eu despre el, fara sa ma intereseze politica sau sa fiu vreun expert in asta, pur experienta personala si atat:

• In 2011, proaspat mamica, proaspat reaterizata in Sibiu (dar nu pe aeroportul Sibiu ca se scufundase capatul pistei in terenul surpat dupa nu stiu cate milioane de euro investitii in el, tine minte treaba asta), oripilata de cum i s-a smuls unei prietene copilul din brate la Spitalul de Pediatrie pe motiv ca nu sunt locuri de internare si pentru "apartinator", din solidaritate, frustrare si dorinta de a schimba ceva, am creat petitia on-line "Lasati mamele sa se interneze in spital alaturi de copiii lor!"  pe care cred ca ai semnat-o si tu pe atunci. Tu si inca 1.600 de persoane, dupa promovare pe Cartea Fetzei. Herr Kalus a iesit la rampa la TV si cu prunele-i in gura specifice unui vocabular limitat,  a avut tupeul sa declare pentru mii de mame furibunde de frustrare "nu vad nici o problema, 1,600 de semnaturi la 9,000 internari pe an nu e un numar prea mare." (si acum ma mai zgarii pe ochi!) Atunci am aflat ca domnul nu are copii, deci nu avea cum sa inteleaga suferinta unui parinte cand ii era rapit efectiv copilul!;

 

[caption id="attachment_882" align="alignleft" width="225"] Ce zambet sarmant...Sursa foto: Google[/caption]

• Cand directorul firmei ce a organizat pentru Spitalul de Pediatrie Sibiu campania "Copiii nostri sunt viitorul nostru!" cauta audienta la Herr 'Rimaru (Primaru'), vezi sa nu il vada la fata (mai des l-am vazut eu trecand pe langa el cu caruciorul fie-mii prin Piata Mare, cand iesea de la Forumul German), o scoate Herr la inaintare pe nu stiu ce duduie cu acelasi text in gura, d-l Primar nu este disponibil acum.;

 

• Cand Consiliul Local a aprobat sa contribuie cu niste sume mari de bani pentru ca Spitalul de Pediatrie sa poata accesa fonduri europene si sa construiasca o "aripa" noua la spital, stiti pe cine am vazut in echipa de constructii? Trecand asa cu masina pe langa ei. Angajatii lui Ilie Gradinar! Who the fuck is Ilie Gradinar o sa ma intrebi, poate Bucurestiul nu a auzit de el. Are si o strada denumita dupa numele lui in Cisnadie unde are casa, cum nu stii? Pai, Ilie "Gicacalorie", bugetarul milionar in euro, e omul care a falimentat Energie Termica S.A. cand o conducea, dupa care a vandut centrale termice in tot Sibiul (om de afaceri cu fler - aflase el pe ramura politica ca va veni "Legea Centralelor Termice" si i s-a spus ce sa faca). Tot el a falimentat si Ocna S.A., baza de tratament in care investise iar cu carul sa o renoveze, dar nu si sa o promoveze. Si ce legatura are asta cu Herr Kalus? Pai ARE! Ca "neamtul" asta cinstit, il lasa pe asta sa falimenteze tot ce misca dupa ce baga niste tunuri de bani in renovari, constructii, prin firme capusa. Pentru ca in ENCLAVA asta din Sibiu, banii multi se impart intre cateva hiene si un CAL (Kalus) sta si se uita si ranjeste cu dintii-i de cal si-l doare in der Bananan!;

 

[caption id="attachment_884" align="aligncenter" width="300"] sursa foto: mediasinfo.ro[/caption]

• Da' ma', da' a adus investitorii straini si a creat locuri de munca! Corect. A adus fabrici de sclavi romani la banda de neamt sau francez, care impletesc lanturi si cauciuce pe 800lei/luna (8,000,000 lei vechi, poate mama ta e ca soacra-mea si nu intelege leul greu decat mai greu). In Sibiu daca nu esti programator (sau nevasta de programator ca sa-ti permiti sa impletesti cauciuc la banda pe 800lei/luna) sa castigi intre 1.000 si 2.000EUR/luna, nu ai ce sa cauti la Mall-ul de pe tarla, ca nu-ti permiti intrarea. In Sibiu, daca nu vorbesti germana, profesional nu existi. Asa ca da, Herr K.J. a creat mana de lucru ieftina pentru elita lui care normal ca ii sustine spatele politic, se cam termina de supt in enclava, iese Die Karakatiz si in afara;

 

[caption id="attachment_886" align="aligncenter" width="300"] sursa: google images[/caption]

• Revenind la aeroport, doar de cateva saptamani (coincidenta electorala? sa aiba taximetristul ce spune "a adus Wizz-Air-ul la Sibiu"?) s-au reintrodus zborurile Wizz-Air cu o destinatie alta decat Germania. Ca da, aeroportul era asa o zona de "cursa" pentru navetistii germani care mai vin sa motiveze financiar mana de lucru ieftina si sa le...mai taie din buget;

[caption id="attachment_894" align="aligncenter" width="300"] "Saşii sibieni, pe o mână cu germanii la fraudarea banilor publici" http://sibiu.justitiarul.ro/aeroportul-international-sibiu-o-afacere-de-familie-mafiota-presedintele-consiliului-judetean-bottesch-martin-urmarit-penal/[/caption]

• Revenind cu picioarele pe pamant, cand treceam pe High Street Nicolae Balcescu cu acelasi carucior prin 2012, chiar la intrarea in Piata Mare, pe dreapta, deasupra unui magazin cu ieftineli, cadeau bucati de tencuiala de sub acoperisul unei case vechi. De atunci, regula de baza de transport pietonal a fost "circulati pe mijloc, nu pe sub stresini ca muriti". Da, chiar s-a murit din bucati de pietre cazute in cap de om plimbaret in Centrul Istoric!;

 

• Piata Mare? Este o piata. Mare. Si plina de cacat de caine. Si de cacat de porumbei. Si cu pietre cubice jegoase. Si doar cu 10 banci. Si nici un copac. Si cu o fantana atza in mijloc, in jurul careia ne adunam cu totii disperati de lipsa de optiune, cu copiii, in vara, si ne uitam la ea, in gol, plictisiti, ca niste nebuni de la spital. (Ca nu avem toti bani de proptit suncile la o limonada sau la o pizza la terasele din Piata Mare sau Piata Mica. Asa ca impartim un covrig de la Simpa cu copilul si porumbelul). Mai scoate Herr Kalus niste concerte pe acolo sa ne ia ochii si sa ne distraga atentia de la cum intra 'mnealui la servici pe sustache sa mai aranjeze niste fonduri. Ce, nu stiati, ca intra cu masina direct prin Piata Mare ca sa nu ramana blocat in traficul pe care l-a nenorocit?;

 

[caption id="attachment_892" align="aligncenter" width="480"] sursa: blog wanderfly[/caption]

• Oras turistic, mai. 4 stele Michelin! For fuck sake (Fur Den Fucks Sake, ma scuzati), incetati cu tampeniile! Piata Mare? Cititi mai sus. Gara din Sibiu? Dezastru. Ultimii turisti straini pe care i-am vazut acolo cand stateam la coada sa iau bilete, stateau pe jos ca nu aveau unde, in cerc cu bagajele in mijloc, sa le pazeasca de tigani si betivi. Cei doi bucuresteni cu care am vorbit pe tren, dupa cateva zile petrecute in Sibiu, au fost draguti si s-au referit doar la mijloacele de transport in comun: "nu prea erau autobuze din zona noastra catre Centru, informatii greu de gasit, abia am ajuns in Paltinis." Io nu stiu ce ati cautat si ce oti fi gasit, dar stiu sigur ca nu va mai intoarceti. Nici nu ati mai gasi Centrul data viitoare, ca o impanzit Herr orasul cu sensuri unice si giratorii, de sta acum ardeleanul blocat in trafic ca la Bucuresti, iar taximetristul e in prag de faliment ca "nu mai ia nimeni, doamna, taxiul, ca acum costa dublu sa ajungi de la A la B ca ocolim tot orasul pe sensuri unice";

 

• Capitala Culturala Europeana! Da, ma', in 914 toamna, hai sa ne revenim. Da, actorii sunt faini, piese de teatru la fel, mai e si cate o muzicuta la Filarmonica de Stat, pentru urechi elective, cica au bagat acum si 3D la unicul cinematograf din Sibiu, mai e si Teatrul Gong pentru copii, or mai dansat si aia inutil samba pe Centru in vara si i-au urmat turme de oameni sa le faca poze cu "Ai-phone-ul deci ai bani de paine". Deci cu aspectul cultural sa zicem ca mai misca enclava ceva; 

 

• No, (nu) in ultimul rand, eu sunt paranoia si de cand am avut accidentul ala de masina am tot felul de visuri (aia cu "vise, taica, vise" o pastram pentru aspiratii, nu pentru somn). Si in paranoia mea asa o visez cateodata pe Angela Merkel cu mustata ca Hitler. Si visez cum vrea ea ca Germania sa controleze lumea prin "dezbina si cucereste", ca nu mai e la moda genocidul. Si cum, strategic, isi sustine cate un om politic cheie pe unde poate, ca apoi ala sa dezbine si sa cucereasca teritorii/regiuni (Transilvania?) in numele Germaniei (ca deja austriecii ne taie padurile si italienii si francezii ne cumpara hectare de pamant agricol). Si poate Herr Kalus este doar un pion (sau un cal?) in jocul Reginei (desi un cal e mai inofensiv decat hiena de Ponta). Pe mine nu ma afecteaza, ca am pasaport de Sibiu, m-am maritat strategic cu un ardelean. Asa ca, om trai si om vedea...

[caption id="attachment_897" align="aligncenter" width="300"] Sursa foto: google images, fara mustata desigur[/caption]

No, in concluzie am o parere foarte buna. Mai speri tu ca oricine ar veni la putere are vreo sansa sa faca din Romania o tara decenta? Daca incepe onest, ori il corup francmasonii  (aia pe care ii visez eu in transa de paranoia ca urmeaza sa opreasca iar fabrica de printat banii de hartie din S.U.A. ca sa mai moara iar multi de foame), ori il "omoara". Si nici rusii nu ne mai ajuta sa iesim in strasa si sa ne mai regizeze o revolutie ca la '89, ca nu mai au de ce, presedintii nostri nu mai sunt de mult incomozi.

Deci, om trai si om vedea...