De la oameni pentru oameni...

Si uite asa a mai trecut un an. Si multi au urat si au scris despre Noul An ba cu La Multi Ani, ba cu La Multi (B)ani, sănătate si virtute s-avem ce bea si ce manca.

M-am gândit si eu ce vreau de la 2015 si îmi venea in minte TOLERANTA. Sa fiu eu mai toleranta, sa fie oamenii mai toleranti in general. Boring. Exact asta îmi doream si in ianuarie 2014. Si m-am trezit in schimb cu intoleranta psihosomatica la anomaliile din Romania care au rezultat intr-o mutare de tara, readaptare, dezradacinare, o transhumanta secatoare de energie, dar necesară inadaptatilor ca noi.

Dar viata mi-a dat acum o noua lectie. Ceva ce nici nu căutam, la care nici nu ma mai asteptam, mai ales in Sibiul care m-a chinuit atata. Dar care a venit cu o naturalete care m-a marcat pana la tristete: atât pentru ca nu am gasit-o la timpul potrivit, cat si pentru ca îmi va lipsi pe meleaguri străine.

In lectia asta am dat peste OAMENI.   Oameni care ne-au asteptat la aeroport, care ne-au chemat la ei în casa la masa, la o poveste cu vin fiert si placinta calda. Oameni care s-au mobilizat la sfârșit de an sa vina la noi "acasa" sa cumpere si sa colecteze jucăriile vândute ale Giugiukai (le multumesc din suflet si taticilor care s-au perindat la usa cerând timid un "a vorbit sotia despre un Mickey Mouse" sau care au parcat pe avarii in fata blocului ca sa recupereze micul ponei roz pierdut din trenulet, sunteti minunati!). Oameni care au luat-o pe Giugiuka la babysitting cu copiii lor ca sa putem noi sa impachetam cutii si bagaje. Oameni care au venit sa ne ajute la mutat si care au înfruntat nametii in gara ca sa ne care si trolerele peste sine.

Oameni care ne-au luat in brate, ne-au pupat si nu au plecat de pe peron pana nu s-a miscat trenul, ca sa ne facă printre fulgi de nea cu mana si sa ne "amenințe" cu vizita in Anghia.

Pentru niste dezradacinati ca noi atunci când gasesti atatia OAMENI e ca si cum ai descoperi in tine niste mini "ancore" interioare pe care sa le porti cu tine indiferent de cate ori ai pleca, cum spunea psihologul meu drag.

Asa ca, tot ce îmi doresc de la 2015 este sa mai găsesc Oameni! Sa fie atât de multi încât sa mă reflect in ei ca într-o oglindă. Sa regăsesc in ei si in mine toleranta dorită in 2014.

Va mulțumesc încă o data dragii mei. Va imbratisez cu drag si va doresc un 2015 solidar, fericit, cu oameni "ancora" la tot pasul!

Yours, truly,

M