Miercuri, 11 iunie 2014, aterizam iar prin Brasov ca sa merg la conferinta Uraniei Cremene despre conflicte intre copii, Cum gestionam conflictele intre frati, surori si alti copii, organizata de Academia Heidi la scoala privata Jules Verne.
Ok, e timpul sa clarificam o data pentru totdeauna: sunt departe de a fi o mama net superior mai buna in urma atator conferinte si seminarii si cursuri despre parenting, (si-asa am sentimentul ca Romania a devenit asa o tara avida dupa informatie de ne trezim cu toti conferentiarii internationali care mai de care mai experti pe la sute de conferinte ba despre cum sa alaptam, ba despre cum sa ne jucam cu copiii, ba despre cum sa ne crestem copiii, ba despre cum sa revolutionam sistemul de educatie din Romania, de simti ca o iei naiba pe aratura) ie mult de lucru, sa zicem ca sunt (WIP Work in Progress, under construction type of thing, mama mai buna pentru copilul meu, nu decat alte mame).
De exemplu, sambata trecuta la un botez, la restaurant, in timp ce Bella mea statea in cur pe jos, pe sub niste scaune, urland intre 2 boxe cu muzica tare, si scuipa cu spor si flegma pe rochie si covorul alora snitelul din pui care era singurul aliment ales de ea in categoria comestibile de pe farfurie, timp in care incercam sa o conving sa se ridice si sa manance, palma mea dreapta a fost subit atrasa magnetic catre gura care reusea sa scoata in acelasi timp si puiul si guitarile de porcusor taiat in Ajun de Craciun (nu ma faceti sa o inregistrez ca va crapa boxele!) Am scos-o pe sus afara la 30 de grade, 30 de grade, desi intre noi erau zero, zero grade, zero zero grade: ea urlanda, eu incruntata, amandoua frustrate cu spume. Partea rationala a creierului meu isi facea linsitita pedichiura cred, ca numai irationalul imi mai folosea gura: "taci o data din gura sau te urc in masina si direct acasa pleci!" Fie-mea urla in crescendo. Toate teoriile de la conferinte si toti banii investiti in doctoratul de parenting tocmai se dusesera pe p...araul sambetei.
Nu aveam in geanta nici sticluta de terapie florala Bach sa iau o doza quick fix de zen, asa ca am inceput sa respir adanc si m-am coborat pe ciuci la nivelul puiului de om (2ani, 10 luni azi) si m-am uitat la ea: lacrimile se uneau in barba impletite cu muci si bucatele de snitel de pui, ochii inchisi si cu pumnii stransi se stergea la ochi. Am asteptat sa se opreasca din plans, nu vroia sa o ating, "Nimic!" zicea. In timp ce i se usca oja pe unghiile de la picioare partii rationale a creierului meu si incepea sa mearga prin salon pe calcaie, au reinceput conexiunile de mama conferentiata: "Nicusor, stai usor, copilul asta s-a trezit azi la 6am, a alergat prin biserica de la 1pm la 2pm, ii este foame, somn, muzica i-a urlat in creier si colac peste pupaza mai primeste si o palma peste gura bonus, in public ca sa fie umilinta maxima, taman de la mana care de obicei o mangaie, o alinta, o adoarme, o hraneste! What the hell is wrong with me? Sunt o mama rea, rea, bad mother, bad mother!"
"Bella, mami vrea sa iti spuna ceva, te uiti la mine? Cand ti-am dat palma peste gura in lestolant, nu am fost felicita si nici Bella nu a fost felicit (inca mai vorbim la persoana a 3-a despre noi si cei din jur). Mami a pierdut rabdare si a fost nelvos. Te log flumos sa ma ierti, regula la noi in echipa noastra este ca nici mami nu loveste, nici tati, nici Bella."
Raspuns: "Unde a pedut badale?" (pierdut rabdare) si m-a pufnit rasul. Am incercat sa repar rahatul facut praf prin a-mi cere iertare, dar sa nu credeti ca nu mi-am luat inapoi palma de la fie-mea in aceeasi zi: children see, children do, remember? (copiii fac ce vad!)
Revenind la mini conferinta de 2 ore din Brasov despre cum sa gestionam conflicte intre frati, surori si alti copii, m-am dus ca sa mai sedimentez informatii capatate la cursul de parenting al Uraniei, dupa directii generale descrise aici. Si nu am doi copii sau mai multi, dar asist la conflicte ale fie-mii cu alti copii in parc si stiu ca le are si la gradinita cu copiii "ei" cum ii numeste.
Discutia a pornit de la ce facem noi sau cei din jurul nostru cand vedem/vad un conflict intre copii? Pai va zic eu: soacra-mea "gata, gata, nu mai plange, uite ia aici jucaria, gata, gata.", mama lu' copilu' dupa a carui jucarie plange fie-mea ii smulge lu fi-su/fie-sa jucaria din mana si i-o da fie-mii incat asta a mea tace si plange celalalt (moment in care incep task-ul titanic de a 1. educa mama cu "va rog frumos sa va lasati copilul sa aleaga sa dea jucaria LUI, pentru ca este a LUI, nu a dvs, incerc sa imi cresc copilul sa inteleaga ca nu i se cuvine chiar totul si ca nu obtine nimic plangand.", 2. de a rationa cu fie-mea cu "mami, e jucaria lui, el alege daca ti-o imprumuta sau nu, poti sa faci schimb cu ceva de la tine daca vrei." 3. de a negocia cu copilul celalalt un schimb de jucarii cu "vrei sa faci schimb de jucarii? Nu? Bine, cand termini cu jucaria ta si vrei sa faci schimb sa ne spui." Ati fi surprinsi cat de repede se face negotzul la scurt timp dupa negocierea asta.), ta-su lu' fie-mea "hai, acasa, nu se mai poate, copilul asta plange din orice, tu ai invatat-o asa dupa cartea p..vietii cu Bebelusul meu intelege tot ca e bine sa planga sa se descarce si uite acum!", iar eu, cu curul pe marginea lazii cu nisip, cu replicile din dotare "inteleg ca Bella e supalat, stiu ca vlei jucalia, si tu alegi daca imprumuti jucarii, la fel si copilul alege daca ti-o da, poti sa te joci cu altceva."
Mi s-a parut super killer-funny prima replica de dat cand asisti la un conflict: "Vad ca aveti un conflict. Oare cum putem proceda incat toata lumea sa castige cat mai mult din rezolvarea problemei?" Si mai era ceva, dar m-am pierdut deja si nici notite nu am luat ioc. Clar i-am sugerat Uraniei sa aranjeze de-un Emergency Tool Kit - Dictionar de buzunar cu niste carti plasticate cu aceste replici, pe care sa le scoatem din buzunar dupa caz la lada cu nisip generatoare de cele mai multe conflicte known to man.
However, cei trei pasi de gestionare a unui conflict mi s-au parut rezonabili, ce te costa sa incerci data viitoare cand mai esti la un conflict (si cica pentru a capata experienta, du-te direct la zonele de conflict "hot spots" parcuri, nisip, leagane etc si invata acolo practica) sa incerci macar sa ii pui in aplicare?
A. Sentimente | B. Clarificam ce s-a intamplat | C. Gasim impreuna solutia |
| Ajuta copilul sa inteleaga ce simte: cum te simti? Esti suparat? Trist? Frustrat? | Fiecare copil este intrebat ce s-a intamplat? Si tu ce ai facut? Si el ce a facut? Tu ramai neutru ca judecatorul si doar afli faptele si ii intrebi pe fiecare in parte ce vrea sa obtina. (un fel de obiectivul S.M.A.R.T. al adultilor) | Incurajeaza copiii sa vina ei cu solutii echitabile, iar daca nu reusesc ii anunti ca vei alege tu pentru ei ceva echitabil. |
Asta mi s-a parut mie esenta seminarului de 2 ore. Capitolul 8 despre Setul de unelte pentru rezolvarea problemelor are 43 de pagini in cartea cumparata de la Urania acum cateva saptamani. Abordeaza de toate, cred ca ar fi nevoie de cel putin o conferinta de jumatate de zi ca sa treci prin toate punctele: Intrebari ajutatoare, Intrebari nefolositoare, Analizati solutiile posibile, Faceti un brainstorming de idei, Alegeti o solutie, iar daca se mai intampla avertizati de masurile disciplinare care vor fi luate de tipul "vad ca nu sunteti pregatiti sa tineti cariocile pe hartie, va trebui sa le punem sus pana ce curatam mizeria, am nevoie de ajutorul vostru.", nu de tipul "amandoi la colt", "va iau mingea/lopetica din mana". De ce sa fim tot noi the bad guys?
Mi-a placut partea cu conflictul ascunde de fapt o problema de rezolvat, dar m-a intrigat partea cu problema copilului vostru nu este problema voastra, a parintilor. Da, sigur, suntem datori sa invatam copiii cum sa gestioneze conflictele, dar pana implinesc anii necesari si vocabularul sa exprime sentimente, sa negocieze, sa gandeasca logic la actiuni, consecinte etc chiar simt ca e si problema noastra problema lor. Sigur, nu de rezolvat de la mama la mama in numele copiilor nostri (mi-e tare teama daca ar fi cazul, cunosc niste mame cu mult testosteron care gandesc cu hormonii, nu cu capul), dar de incercat cat mai mult sa ii ghidam sa ia decizii singuri. Nu vom fi mereu langa ei.
In incheiere, din incercarea mea de a evita cat mai multe conflicte la lada cu nisip, incerc sa o pregatesc mereu pe fie-mea din timp: "ce jucarii iti alegi sa imprumuti la locul de joaca?", "tine minte, unii copii aleg sa nu dea jucariile, sunt ale lor", "unii copii poate vor sa faca schimb". Stiti cum a tradus logica ei treaba asta? Cum intra pe zona la locul de joaca, alearga cu lopata ei mare si roz in mana dupa copii sa le-o dea! Care i-o fi obiectivul S.M.A.R.T. in toata treaba asta? Nu-i problema mea!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu