Conferinta Social Media for Parents - Bucuresti

Social Media for Parents. Sau vorba organizatorului Evensys eveniment pentru parinti activi in mediul online.

Unde? In București, desigur. Hotel Howard Johnston.

Când? 08 iulie 2014.

Cat? 1-6pm.

Nu, ma', Cat? Gratis. Desi la 136lei biletul de tren Sibiu-București dus- întors si 500lei monitor laptop de munca nou, spart pe tren când apasam cu spor sa-l închid peste un capac ratacit de stick de Internet, nimic nu este gratis. Are grijă Universul sa le echilibreze pe toate.

De ce? Pai tot ca sa citam Evensys preluat de aici, pentru ca : "Numarul mamelor din America de Nord care detin un blog ajunge la 3,900,000, iar 7 din 10 mame au un cont de Facebook. Studii recente au aratat ca mamele active pe Facebook au o mare influenta asupra lansarii unor tendinte pentru branduri.  58% dintre acestea urmaresc brandurile preferate in retelele sociale. In ultimii ani, numarul  blogurilor de parenting a crescut vizibil si in Romania, iar parintii sunt tot mai activi in mediul online."

Cine a vorbit? Multi si buni, dom'le. Eu venisem pentru Urania Cremene si ale ei pastile de parenting, dar ceilalti speakeri au fost un fel de mai multe cirese de pe tort asa, surpriza dupa surpriza.

A spart gheata Urania Cremene cu tema "De ce sunt sanse mari ca nici copiii nostri sa nu devina prosperi". Frustrant sa auziti cititi asta, stiu ca va incruntati acum.

[caption id="attachment_742" align="aligncenter" width="300"] Foto: Freya Productions pe https://www.facebook.com/SocialMediaForParents/[/caption]

Dar când femeia vorbeste despre ce idei transmitem copiilor nostri legate de prosperitate, acele pietre de moara pentru bagajul lor cu care ii trimitem in viata, e foarte posibil sa aibă dreptate.

Uite, de exemplu, vorbind de prosperitatea financiara (urmata de cea fizica, relaționala, spirituală, intelectuala, emotionala), voua nu v-au băgat ai vostri in cap ba ca "Banii sunt ochiul dracului", pentru bani trebuie să faci ceva ilicit (iar exemplele de "succes" tip Becali abunda piata), numa' aia cu noroc au succes in viata etc.?

Noi am reuşit pana acum sa-i insuflam Giugiukai teorii cat mai realiste despre bani: "mami, tu mergi la gradi ca mami si tati lucrează la servici. Da' de tze? Pai noi scriem pe laptop si dobim (vorbim) la telefon, si sefii nostri nenea Pital si nenea Malc ne dau bani pentru ce muncim la servici."

"Bella, îmi pare rău, stiu ca iti doresti acel balon (trazni-l-ar balon roz cu Mimi Maus, ca tot la colt in sufragerie peste mormanul de alte baloane ajunge!), dar nu mai am bani. Data viitoare poate luam unul."

"Haideti, doamna, ca e doar 4 lei. "

"Stiti bancul cu zgura, doamna vânzătoare?" După ce am decartat 14 lei pe desenul cu nisip colorat, 5 lei trambulina, 5 lei tobogan, 2.5lei placinta cu mere, 10 lei limonada, chiar arat a sac de bani fără fund? Pai pana acasă mai sunt 10 tentatii,  dam asa mili-mili-on ca e DOAR 4 lei balonul, you stupid cow, you?

O mai invatam si sa pună restul de monezi de la cumpărături in pusculita, iar ocazional ii scoatem pe toti, ii spunem ce isi poate cumpăra de ei varianta A sau B si ea vine cu C. Atâta timp cat varianta C este vesnica mingiuta colorata cu 0.50 bani de la Profi (alea care dau dependenta când încerci sa nimeresti una transparenta cu dinozaur in mijloc, dar la gura sferei sunt îngrămădite strategic cele de cacao si tot bagi in concediu cate o fisa de 1 eur si iti vine sa alinti picioare masinariei ca sa se rearanjeze mingiile, de mai găsești totusi bani prin geanta pentru asta si cu fiecare mingiuta de rahat care mai cade trebuie sa inventezi copilului o poveste interesanta despre ea " ce daca are 2 culori, rosu si albastru ca si celelalte 3 mingii căzute pana acum, asta sare foarte sus!", de ai casa plina doar de mingiute încât speri sa nu ajungi cu cracii in sus alunecând pe ele, doar nu le aruncăm, fiecare e speciala in felul ei, are o poveste proprie!), noi nu insistam cu A si B.

O mai invatam si ca plicurile din cutia postala se cheama facturi, ca scrie pe ele cati bani trebuie sa dam pentru apa, lumină, gaz de la aragaz, televizor. "Da' de tze? Pai mami, gazul nu e al nostru. E al lu' nenea care are gaz (sic!) si ne da si noua daca ii dam bani. Daca nu ii dam bani, atunci nu ne da gaz. Ce bine ca avem bani pentru gaz, nu? Si ca avem apa si lumina. Sunt copii care nu au, dragii de ei."

In mod asemănător, inoculam copiilor prejudecati si despre prosperitatea fizica, gen bolile se tratează cu medicamente. La Ferma Cornatel auzeam cum o mama răspundea unui alt tatic la "da' de ce ii dai Nurofen copilului, are febra?" cu "Nu acum, dar face mereu si ii dau 2 săptămâni preventiv ca asa a zis doctorul." Preventiv farmaciile se deschid din 10 in 10 metri pentru natia noastra de ipohondri panicati, încât Mihai Viteazul Strasse Sibiu a devenit un Las Vegas de lumini pâlpâitoare pe cruci verzi!

Nu mai vorbim de infofolirea tip ceapa cu 5 straturi de foi a copilului ba cu căciula vara sa nu îl traga curentul, ba cu centrala termica pornită sa ajungă camera la 26C ca nu tin de cald botosii de lână, maicuta bătrână etc.

La prosperitatea intelectuala cred ca toti am primit de la parinti mesaje de tip "cei care reuşesc in viata nu sunt cei care invata", "eu am citit/invatat destul, acum,e rândul tău", "fiecare se naste cu un IQ si nu e nimic de făcut in acest sens." Noroc ca pe mine fie-mea mă vede mereu la scoală cum zice ea, pe la cursuri, traininguri si limbi străine, ca sa inteleaga de mica ca aia cu "omul cat traieste invata" e pe bune.

Iar daca pe prosperitatea relationala mama voastră divortata nu v-a spus ca "toate curvele au noroc", înseamnă ca...aveti noroc, ca si mine dealtfel.

A urmat Gyorgy Gaspar (www.psihoterapiafamiliei.com), cu tema "Cuplu fericit=Cuplu sănătos". Nu acel mens sana in corpore barosana cu care defileaza tata scoru, ci ala de psihicus salubris con partenerus et copilus.

[caption id="attachment_744" align="aligncenter" width="300"] Foto Freya Productions preluata de pe https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

M-a uns la inima si omul si tema abordată despre relatia de cuplu, mai ales după ce apare un copil. Informatia de la el s-a asezat foarte bine peste ce stiam deja de la terapia personala cu psihologul meu Oana, dar sa aflu ca nu sunt singura blocata in etapa de diferențiere cu partenerul, m-a ajutat si mai mult.

Cica după etapa de simbioza, aia cu fluturi in stomac, de lugulugugiugiulosenie la maxim, urmează asta de diferentiere când începi sa vezi ca ochii partenerei sunt verzi, nu căprui, ca e roscata, nu blonda, ca are opinii diferite (sau doar opinii full stop), ceea ce duce la o lupta pentru putere ce poate dura multi ani si căreia unii chiar nu ii supraviețuiesc. Vestea buna este ca, cei care supraviețuiesc etapei 2, avansează in grad la interdependența sănătoasă sau dragostea matura. Logic atunci ce a spus Gaspar in continuare, si anume ca "oamenii care isi gestionează cu succes relatia de cuplu, ajung sa facă fata mai bine si relatiei părinte copil." Iar faptul ca aplicam pe copiii nostri ce am trăit noi in trecut sub tutela parintilor nostri cred ca va este deja clar si acceptat. Vorba Uraniei,  cate dintre voi nu simt " parca sunt mama!"? Iar faptul invatat deja la terapia cu Oana conform căruia inconștientul meu a ales partenerul meu ca sa mă vindec prin lectiile ce le primesc, din nou devine mai usor de acceptat.

Mi-a plăcut întrebarea din audienta "Căsătoria este necesară?", mă gândesc de mult sa scriu despre asta. Gaspar spunea ca mintea umana are nevoie de un angajament, un fel de asumare răspundere sociala, dar un cuplu poate functiona foarte bine fără act oficial. Chiar am aflat pe tren de la o studentă atât de draguta despre faptul că o prietena de-a ei s-a cununat doar religios in București, preotul a acceptat fără "ACT"! Cat de tare e asta, nu? Din ciclul Evrika! Daca aflam la timp...

A urmat tema Siguranta in mediul digital cu Alina Stan CSR officer Orange Romania.

[caption id="attachment_745" align="aligncenter" width="199"] Sursa foto: https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

Desi cu o voce timida si ochi care se uitau des in jos, Alina a reusit cu succes sa livreze continutul prezentarii ei in care ne-a avertizat de faptul ca 40% dintre copii afirma ca au avut contact cu necunoscuti pe Internet, 9% ca le-a fost cerută o fotografie, iar 2% au avut o experiență neplăcută. In parteneriat cu Salvati Copiii  care au un Departament de Cyber Crime, Orange menționează si sigur.info precum si linii de consiliere Helpline. Tema asta a mers foarte bine cu cea expusă de Valentin Vesa (omul cu campania Shoebox, cadoul din cutia de pantofi), inginer I-Quest, despre Privacy (viata privata sa zicem) pe Facebook. Despre cum putem sa setam profilul doar pentru Friends, postările personale doar pentru Friends (except Acquaintances, Cunoștințele), sa verificam in Messages acele Other care nu ajung in Inbox, sa nu ne arătăm lista de Friends si sa nu mai postam poze cu copiii in putzulica goală ca cica Feisbucu le păstrează oricum după ani si ani. Chestii de bun simt, aparent la ordinea zilei, dar ati fi surprinsi de cat de putini stiau sa facă aceste setări.

Pe partea de blogging toate prezentările au fost interesante, anumite interventii de-a dreptul delicioase chiar.

De la Ioana Manoiu am invatat despre "Branding personal" (un fel de imaginea ta de "vânzare" sau cum bine zicea chiar ea, un fel de " ce vorbesc oamenii despre tine atunci când nu esti in camera."), de la cum ne îmbrăcăm, vorbim, educatia noastra, ce postezi pe Facebook. (cred ca toti participantii am ras-ul-plânsul când a menționat ca in cativa ani tinerii care vor cauta sa se angajeze vor fi,nevoiti sa-si schimbe numele pentru ca si-au compromis imaginea de mai târziu cu ce au postat de pe acum).

[caption id="attachment_746" align="aligncenter" width="300"] Ioana Manoiu, sursa foto: https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

Am invatat despre conceptul CUPCAKE, unde blatul prajituricii reprezintă latura noastra rationala, expertiza, CV-ul ca pe Linkedin, iar glazura colorata partea emotionala. Oamenii cumpara emotii, nu informatii, valorizează cum ii faci sa se simtă, asta ne explică Ioana.

Iar despre Personal Branding in 5 pasi, îndrumările au fost:

1. INTROSPECȚIE: ce te motivează? Pentru ce te dai jos dimineața din pat (altul decât sa faci pipi ca ai mâncat lubenita la culcare...), in ce investesti timp si energie? In corelație cu axa mediocritatii mentionata de Urania, la care ne forteaza sistemul de educatie când ne forteaza sa invatam la toate si sa fim buni la toate, Ioana completa cu "Perfectioneaza talentele!" Chiar zicea Urania ca stia ea din cunostinte legate de comunitatea evreieasca despre faptul ca cei 7 ani de acasa nu se refera la aia de bun simt cum crede romanul, ci la cei 7 ani in care putem identifica la ce exceleaza copilul, pe principiul ca evreii calculau de cati profesori, medici, brutari aveau nevoie in X ani. Parca sa zic ca am vazut ceva similar despre cei 7 ani de acasa de identificare a abilitatilor si inclinatiilor prin cartea Mama si Copilul a Mariei Capraru oare?;

2. AUDIT DE IMAGINE: roagă prietenii sa te descrie in 3 cuvinte, ce apreciează la tine. Eu am făcut acest exercitiu cu prietenii anul trecut la îndrumarea psihologului meu, m-a ajutat enorm! Pana si cei care nu aveau de bine, au gasit totusi din 3 un cuvant cu care sa ma descrie, iar cum altii au venit cu 7 sau 10, am iesit la o medie de 9, deci de 3 ori mai mult decat 3, deci de bine :) ;

3. DEFINEȘTE ATRIBUTELE CU CARE VREI SA FII ASOCIAT: din ciclul "A great man is one sentence" (un om mare e o propoziție) gen pe crucea lui Michael Jackson “king of pop”. Pe a mea va scrie mare cu verde praz, “mukallita.ro” (moment in care va deveni in sfarsit si blogul meu bacterian, ca sunt plictisita de viral). Asta daca ma ingroapa Mukallul la el in Sibiu, ca daca ma duce la Slatina schimbam pe “prazcutelemeasisalamdesibiu.ro”. Sau de o fi sa mor in camp de mohor de Uca land, nu scriem nimic cu .ro la sfarsit, bagam ceva cu co.uk ca sa nu faca pipi pe mormantul “imigrantului roman necunoscut”;

4. STABILESTE PUBLICURI TINTA si unde ii gasesti, dupa principiul 90/10 adica un fel de 90% din... din ce? ca uitai, este influentat de 10% din oameni. Parca suna un pic altfel principiul lui Stephen Covey, dar cred ca asta era adaptat pe tema social media and marketing;

5. PLAN ACTIUNE: marketing strategy, cursuri etc. Personal cred ca inainte de 4 era si un "stabileste obiectivul S.M.A.R.T. " Ma intreba un tanar de 22 ani referitor la promovare blog "pai, ce vreti sa obtineti doamna de la blog? Ce vindeti de fapt?" Turkish delight cu perje, ce naiba sa vand? No, ca ma incuie tinerelul. "Pai ziceti, doamna, ca la mine e simplu, daca vindeti usi, va fac optimizare SEO (n.a. manca-tz-ash ce-o mai fi si aia?) pentru vanzari usi." Pai, ce nu ti-e clar, un blog e mega dinamic, un blogger scrie orice, despre orice, oricand, oricum. Analyse this! "No, vreau sa "vand" informatie. Adica ma-ntelegi, sa o ofer gratuit, sa fie accesibila maselor cat mai multe si mai mari. Sa se duca vestea despre revolutia in parenting din Romania! Ca la ce ma ajuta daca iau eu trenul de la Sibiu sa intalnesc inca 300 de parinti rataciti in Bucuresti care doresc sa schimbe tiparul vechi al parintilor nostri, daca o data intoarsa reprezint 1 la mie dintre mame dornice de schimbare? Nu vreau sa fac parte dintr-o enclava, o "secta" exclusivista care are bani de conferinte, vreau ca informatia de care dispun sa ajunga la cat mai multe capete de mame, tati, bunici si educatoare, ca o data insamantata o idee citita pe aici, sa se dezvolte in vrejul de fasole!

Si, vorbind despre cum a ajuns ea la 6 milioane de vizionari in 6 ani parca (sau 8? poteito, potatou), Printesa Urbana a.k.a Ioana Macoveiciuc (sic!), ne-a vorbit cu tot cu burtica ei de graviduta avansata, despre cum a inceput, despre cum s-a promovat, si, mai ales despre reguli de best practice (cea mai buna practica), de tip raspund la comentarii, nu jignesc, sunt consecventa, scriu zilnic, scriu natural, personal, direct de la corazon asa... Mi-a placut foarte mult faptul ca nu posteaza nici o poza cu fatza fetitei ei Sofia.

[caption id="attachment_748" align="aligncenter" width="300"] Printesa Urbana, Sursa foto: https://www.facebook.com/SocialMediaForParents?fref=photo[/caption]

Prima parte a sesiunii s-a incheiat cu o prezentare de catre Boyana Dragomir, de origine din Bulgaria, dar care vorbea excelent limba romana, cu mai putine dezacorduri decat muuuulti romani pe care ii aud zilnic de ma tampesc si pe mine. Proiectul ei, inedit, Little Gym (sala de gimnastica pentru cei mici), vine bine pe statistica conform careia 40% dintre copiii romani sunt sopraponderali.

Eu pe insula Thassos am vazut atat de multi copii supraponderali cu parinti pe masura, incat m-am speriat. Si iar m-au apucat trepidatiile gandindu-ma la cum e fie-mea indopata cu paine alba in ciorba la gradinita. Urania se mira de ce mamele pe la varsta de 2-3 ani a odraslei se opresc din alimentatia sanatoasa a copilului si nu mai masoara gramele de hrisca si quinoa din cereale. Guilty as charged! Yap, si eu sunt vinovata. O pun pe seama intoarcerii mamei la servici sau apucatului de muncit de acasa si pe seama dusului copilului in colectivitate cresa, gradi, unde mananca tampenii si de obicei prost: nu mai e timp! S-a terminat si lehuzia si concediul de maternitate.

Interesant de aflat de la Boyana si ca pentru copiii cu varste intre 1-4 ani, sunt necesare 3-4 ore pe zi de efort fizic! Numai azi ce imi povestea iar fie-mea despre doamna ei educatoare care "nu mi-a dat voie sa aleg! Dal eu nu am facut destul spolt!"

La partea "cum il convingi?" sa faca sport pe 'pilu indaratnic, (mai ales daca ma-sa e putoare specia couch potato), cica oferindu-i activitati fizice distractive (ex. gimnastica artistica la sol, cu barne etc.).

Cei 3 muschetari care au urmat in Sesiunea 2, toti, Doamne si toti trei, au fost atat de relaxati si joviali (tipic masculin, let's admitem), incat zau ca nu mi-am mai luat notite ca erau prea faini de ascultat.

[caption id="attachment_749" align="aligncenter" width="600"] Daniel Osmanovici, Valentin Vesa si Cristian -China Birta[/caption]

Daniel Osmanovici, pe care il stiu ca tataincepator.ro (de fetita de 3 ani) si nu ca prezentatorul Observatorului de weekend A1 (zau ca nu ma uit la televizor), Valentin Vesa (the Shoebox Man, in sfarsit l-am cunoscut personal pe omul cu deja celebra cutie de pantofi cu peste 10,000 de Like-uri pe Feisbuc AICI, tatal a doi copii mai mari, 5 si 7 ani daca am retinut bine, la randu-i blogger pe domeniul care ii poarta numele) si Cristian China Birta (a.k.a. Chinezu, din Maramu', nenea acela cu BlogalInitiative prin care am participat eu la campania Heineken si am castigat 6 doze de bere, tata a 3 copii intre 18 si 2 ani, dar tot nu il bate pe pediatrul fie-mii care asteapta acum al 8-lea - optulea-copil) sunt cei 3 muschetari.

Daniel, prezentandu-ne blog-ul lui, ne-a amuzat teribil cu pataniile lui de prin parc povestite cu o naturalete debordanta! Vorbea despre cum s-a implicat in cresterea fetitei incat singurul lucru ce a lipsit a fost sa o alapteze! Cum ajung inapoi in Anglia, Daniel, iti cumpar eu de pe E-bay ce-ti trebuie in sensul asta pentru bebe #2 daca vrei :) Eu nu stiu de ce nu faci un grup pe Facebook, doar pentru tati, ca sunteti multi dedicati, dar numai tu cu blog sa faceti schimb de retete de quinoa cu pudra de roscove si sa stabiliti intalniri in parc cu bebeii ca sa ne mai lasati si pe noi sa ne uscam parul frumos cu peria. A, da, multumesc pentru ca ai recunoscut ca nu scrii zilnic pe blog, m-am simtit mai bine sa aud ca nu sunt singura.

Vali a fost mai serios cu tema abordata de utilizare responsabila a mediilor sociale si o educatie preventiva a copiilor cu privire la media. Ce inseamna sa fii tata de copii mai mari, deja ai alt gen de probleme, unele la care nici nu am visat sa ajung sa ma gandesc prea curand! Ne-a invatat desigur cum sa facem Sharing securizat de informatie pe Facebook care mereu schimba cate ceva si ne ia prin surprindere, (de speriat ce informatie detine Facebook despre fiecare dintre noi cititi si singuri aici ), dar cred ca ne-a atras si mai mult atentia cand ne-a zis sa-l intrebam cum putem sa recuperam banii inapoi daca acceseaza copiii din greseala aplicatii pe smart phones ce costa bani.

Cristi cred ca e in stare sa vorbeasca si unei multimi din Casa Poporului fara sa i se puna vreodata nodul ala nenorocit in gat, asa ceva... Tema lui, "Mami, ce-i aia mami blogger?" (adica mama mea e blogaritza/scrie noaptea la portita), ne-a informat ca sunt 3 milioane de romani care citesc bloguri (ce va mira? Inca suntem o natie avida dupa informatie si informare, doar am stat destul cu informatia suprimata, nu?), iar dintre bloggeri multi is second jobberi, adica fac meseria asta ca ul al doilea servici. Noaptea, dupe cum va spuneam.

Da, super eveniment, nu-mi pare rau decat ca mi-am spart laptop-ul pe tren, in rest jeneregretterien.com! Mai vreau asa evenimente si la mai mare! La anu' iau avionul din Uca Land ca sa particip.

Si, pentru ca este deja 11:38 PM la o saptamana dupa acest super eveniment, inchei aici, va multumesc pentru atentie, ne revedem dupa pauza.

Ma bag la somn! De voie, de nevoie. (ca e nervos Mukallul langa mine, incruntat ca ce puii lui stau sa scriu tampenii pe blog la ora asta?)

[caption id="attachment_750" align="aligncenter" width="670"] sursa foto: news.distractify.com[/caption]

"Vad ca aveti un conflict, fratilor!" - conflicte intre copii

Miercuri, 11 iunie 2014, aterizam iar prin Brasov ca sa merg la conferinta Uraniei Cremene despre conflicte intre copii, Cum gestionam conflictele intre frati, surori si alti copii, organizata de Academia Heidi la scoala privata Jules Verne.

Ok, e timpul sa clarificam o data pentru totdeauna: sunt departe de a fi o mama net superior mai buna in urma atator conferinte si seminarii si cursuri despre parenting,  (si-asa am sentimentul ca Romania a devenit asa o tara avida dupa informatie de ne trezim cu toti conferentiarii internationali care mai de care mai experti pe la sute de conferinte ba despre cum sa alaptam, ba despre cum sa ne jucam cu copiii, ba despre cum sa ne crestem copiii, ba despre cum sa revolutionam sistemul de educatie din Romania, de simti ca o iei naiba pe aratura) ie mult de lucru, sa zicem ca sunt (WIP Work in Progress, under construction type of thing, mama mai buna pentru copilul meu, nu decat alte mame).

De exemplu, sambata trecuta la un botez, la restaurant, in timp ce Bella mea statea in cur pe jos, pe sub niste scaune, urland intre 2 boxe cu muzica tare, si scuipa cu spor si flegma pe rochie si covorul alora snitelul din pui care era singurul aliment ales de ea in categoria comestibile de pe farfurie, timp in care incercam sa o conving sa se ridice si sa manance, palma mea dreapta a fost subit atrasa magnetic catre gura care reusea sa scoata in acelasi timp si puiul si guitarile de porcusor taiat in Ajun de Craciun (nu ma faceti sa o inregistrez ca va crapa boxele!) Am scos-o pe sus afara la 30 de grade, 30 de grade, desi intre noi erau zero, zero grade, zero zero grade: ea urlanda, eu incruntata, amandoua frustrate cu spume. Partea rationala a creierului meu isi facea linsitita pedichiura cred, ca numai irationalul imi mai folosea gura: "taci o data din gura sau te urc in masina si direct acasa pleci!" Fie-mea urla in crescendo. Toate teoriile de la conferinte si toti banii investiti in doctoratul de parenting tocmai se dusesera pe p...araul sambetei.

Nu aveam in geanta nici sticluta de terapie florala Bach sa iau o doza quick fix de zen, asa ca am inceput sa respir adanc si m-am coborat pe ciuci la nivelul puiului de om (2ani, 10 luni azi) si m-am uitat la ea: lacrimile se uneau in barba impletite cu muci si bucatele de snitel de pui, ochii inchisi si cu pumnii stransi se stergea la ochi. Am asteptat sa se opreasca din plans, nu vroia sa  o ating, "Nimic!" zicea. In timp ce i se usca oja pe unghiile de la picioare partii rationale a creierului meu si incepea sa mearga prin salon pe calcaie, au reinceput conexiunile de mama conferentiata: "Nicusor, stai usor, copilul asta s-a trezit azi la 6am, a alergat prin biserica de la 1pm la 2pm, ii este foame, somn, muzica i-a urlat in creier si colac peste pupaza mai primeste si o palma peste gura bonus, in public ca sa fie umilinta maxima, taman de la mana care de obicei o mangaie, o alinta, o adoarme, o hraneste! What the hell is wrong with me? Sunt o mama rea, rea, bad mother, bad mother!"

"Bella, mami vrea sa iti spuna ceva, te uiti la mine? Cand ti-am dat palma peste gura in lestolant, nu am fost felicita si nici Bella nu a fost felicit (inca mai vorbim la persoana a 3-a despre noi si cei din jur). Mami a pierdut rabdare si a fost nelvos. Te log flumos sa ma ierti, regula la noi in echipa noastra este ca nici mami nu loveste, nici tati, nici Bella."

Raspuns: "Unde a pedut badale?" (pierdut rabdare) si m-a pufnit rasul. Am incercat sa repar rahatul facut praf prin a-mi cere iertare, dar sa nu credeti ca nu mi-am luat inapoi palma de la fie-mea in aceeasi zi: children see, children do, remember? (copiii fac ce vad!)

Revenind la mini conferinta de 2 ore din Brasov despre cum sa gestionam conflicte intre frati, surori si alti copii, m-am dus ca sa mai sedimentez informatii capatate la cursul de parenting al Uraniei, dupa directii generale descrise aici. Si nu am doi copii sau mai multi, dar asist la conflicte ale fie-mii cu alti copii in parc si stiu ca le are si la gradinita cu copiii "ei" cum ii numeste.

Discutia a pornit de la ce facem noi sau cei din jurul nostru cand vedem/vad un conflict intre copii? Pai va zic eu:  soacra-mea "gata, gata, nu mai plange, uite ia aici jucaria, gata, gata.", mama lu' copilu' dupa a carui jucarie plange fie-mea ii smulge lu fi-su/fie-sa jucaria din mana si i-o da fie-mii incat asta a mea tace si plange celalalt (moment in care incep task-ul titanic de a 1. educa mama cu "va rog frumos sa va lasati copilul sa aleaga sa dea jucaria LUI, pentru ca este a LUI, nu a dvs, incerc sa imi cresc copilul sa inteleaga ca nu i se cuvine chiar totul si ca nu obtine nimic plangand.", 2. de a rationa cu fie-mea cu "mami, e jucaria lui, el alege daca ti-o imprumuta sau nu, poti sa faci schimb cu ceva de la tine daca vrei." 3. de a negocia cu copilul celalalt un schimb de jucarii cu "vrei sa faci schimb de jucarii? Nu? Bine, cand termini cu jucaria ta si vrei sa faci schimb sa ne spui." Ati fi surprinsi cat de repede se face negotzul la scurt timp dupa negocierea asta.), ta-su lu' fie-mea "hai, acasa, nu se mai poate, copilul asta plange din orice, tu ai invatat-o asa dupa cartea p..vietii cu Bebelusul meu intelege tot ca e bine sa planga sa se descarce si uite acum!", iar eu, cu curul pe marginea lazii cu nisip, cu replicile din dotare "inteleg ca Bella e supalat, stiu ca vlei jucalia, si tu alegi daca imprumuti jucarii, la fel si copilul alege daca ti-o da, poti sa te joci cu altceva."

Mi s-a parut super killer-funny prima replica de dat cand asisti la un conflict: "Vad ca aveti un conflict. Oare cum putem proceda incat toata lumea sa castige cat mai mult din rezolvarea problemei?" Si mai era ceva, dar m-am pierdut deja si nici notite nu am luat ioc. Clar i-am sugerat Uraniei sa aranjeze de-un Emergency Tool Kit - Dictionar de buzunar cu niste carti plasticate cu aceste replici, pe care sa le scoatem din buzunar dupa caz la lada cu nisip generatoare de cele mai multe conflicte known to man.

However, cei trei pasi de gestionare a unui conflict mi s-au parut rezonabili, ce te costa sa incerci data viitoare cand mai esti la un conflict (si cica pentru a capata experienta, du-te direct la zonele de conflict "hot spots" parcuri, nisip, leagane etc si invata acolo practica) sa incerci macar sa ii pui in aplicare?

A. Sentimente	B. Clarificam ce s-a intamplat	C. Gasim impreuna solutia
Ajuta copilul sa inteleaga ce simte: cum te simti? Esti suparat? Trist? Frustrat?	Fiecare copil este intrebat ce s-a intamplat? Si tu ce ai facut? Si el ce a facut? Tu ramai neutru ca judecatorul si doar afli faptele si ii intrebi pe fiecare in parte ce vrea sa obtina. (un fel de obiectivul S.M.A.R.T. al adultilor)	Incurajeaza copiii sa vina ei cu solutii echitabile, iar daca nu reusesc ii anunti ca vei alege tu pentru ei ceva echitabil.

 Asta mi s-a parut mie esenta seminarului de 2 ore. Capitolul 8 despre Setul de unelte pentru rezolvarea problemelor are 43 de pagini in cartea cumparata de la Urania acum cateva saptamani. Abordeaza de toate, cred ca ar fi nevoie de cel putin o conferinta de jumatate de zi ca sa treci prin toate punctele: Intrebari ajutatoare, Intrebari nefolositoare, Analizati solutiile posibile, Faceti un brainstorming de idei, Alegeti o solutie, iar daca se mai intampla avertizati de masurile disciplinare care vor fi luate de tipul "vad ca nu sunteti pregatiti sa tineti cariocile pe hartie, va trebui sa le punem sus pana ce curatam mizeria, am nevoie de ajutorul vostru.", nu de tipul "amandoi la colt", "va iau mingea/lopetica din mana". De ce sa fim tot noi the bad guys?

Mi-a placut partea cu conflictul ascunde de fapt o problema de rezolvat, dar m-a intrigat partea cu problema copilului vostru nu este problema voastra, a parintilor. Da, sigur, suntem datori sa invatam copiii cum sa gestioneze conflictele, dar pana implinesc anii necesari si vocabularul sa exprime sentimente, sa negocieze, sa gandeasca logic la actiuni, consecinte etc chiar simt ca e si problema noastra problema lor. Sigur, nu de rezolvat de la mama la mama in numele copiilor nostri (mi-e tare teama daca ar fi cazul, cunosc niste mame cu mult testosteron care gandesc cu hormonii, nu cu capul), dar de incercat cat mai mult sa ii ghidam sa ia decizii singuri. Nu vom fi mereu langa ei.

In incheiere, din incercarea mea de a evita cat mai multe conflicte la lada cu nisip, incerc sa o pregatesc mereu pe fie-mea din timp: "ce jucarii iti alegi sa imprumuti la locul de joaca?", "tine minte, unii copii aleg sa nu dea jucariile, sunt ale lor", "unii copii poate vor sa faca schimb". Stiti cum a tradus logica ei treaba asta? Cum intra pe zona la locul de joaca, alearga cu lopata ei mare si roz in mana dupa copii sa le-o dea! Care i-o fi obiectivul S.M.A.R.T. in toata treaba asta? Nu-i problema mea!

„ Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie?

Acum ca am reusit sa termin postarea despre conferinta 1 "Eu vreau libertate, ai mei ma vor responsabil.", sa ne vedem mai departe de oaiele noastre cum zicea profa mea de engleza.

Descrierea acestei conferinte  - conferinta 2 Urania Cremene, 22.02.2014, Bucuresti- in agenda era: "despre cum sa cresti o fata, care sa ajunga o femeie implinita si cu incredere in propria-i persoana. Vei intelege diferenta intre stima de sine, imaginea de sine si ego-centrism.. Ce pastram din feminism, ce dam deoparte. Cum comunicam cu fetele si ce au ele nevoie sa auda. Care este rolul mamei si care este rolul tatalui in crearea stimei de sine la fete."

Eu am fata, dar tot nu am stiut ce sa le raspund mamelor de baieti care m-au intrebat "da' de ce e mai greu sa cresti o fata?" Ei bine, incet incet s-a conturat ideea prin informatii de tip: varsta de 18 ani este acum la 14 ani, se sar etape de dezvoltare, companiile fac profituri din crearea si exploatarea anxietatii la fete, (vezi revistele cu teste de personalitate tip "Cum sa fii o nevasta buna", "Cum sa fii buna la pat" etc) papusile si jucariile fetelor le creeaza o imagine despre cum ar trebui sa arate (vezi-o pe Barbie. Sau pe Cenusareasa. Si asta slaba. Care se marita cu un print bogat. Sau pe Alba-ca-Zapada care mananca portii mici de mancare din farfurii pentru pitici ca sa nu se ingrase. Si asta se marita tot cu un print bogat).

Da, dar si la baieti se aplica astea, nu, ma veti intreba? Pentru cei care nu se joaca cu Barbie (ca le da ta-su cu ea in cap de frica sa nu fie cumva gay), sunt papusile Spidermanel tras printr-un inel de exemplu, cu muschi, pectorali, abdomen plat, curajos, fortos, ca baietii, nu? No, cica la fete insa, la 10% din fetele "albe" de la varsta de 7 ani incep sa dezvolte sani. No, d-astia nu mai are Spidermanel. Daca nu ma insel nici coitze nu are, ca mai e pana sa ajunga baietii sa puna mana pe reviste cu reclame la Viagra si teste de personalitate despre "Cum sa fii bun la pat." Daca mai adaugam si menstruatia (exclusiv feminina, da?) care incepe din ce in ce mai timpuriu in zilele noastre, precum si zestrea de dat la nunta (valeleu, valeleu striga Maria Tanase) cred ca suntem de acord ca e mai greu cu fetele.

Explica Urania aici, video intr-o pastila de parenting, la Itsy Bitsy, pe scurt, despre cum sa cresti o fata, referindu-se la faptul ca fetele cica isi folosesc ambele emisfere ale creierului si imbina logicul cu emotionalul (a se vedea despicarea firului in 14 specific fem...eiasca vs scurt-si-la-obiect-ismul barbatesc, ca asa ma enerveaza barbatii astia care se injura si 5 minute mai tarziu se impaca la o bere!), precum si la cum stima de sine a unei fete este afectata de imaginea de sine. (adevarul e ca noi ne bibilim mai des - as in zilnic- ca barbatii, deci la ei imaginea de sine nu are ponderea pe care o are la noi.)

• Self esteem - stima de sine, cum te simti tu, in interiorul tau, referitor la tine;

• Self image - imaginea de sine, cum crezi ca te percep ceilalti;

• Ego esteem - ego-centrism, convingerea ca tu esti mai bun decat cei din jurul tau

No, imaginea de sine incepe sa se contureze de la varste foarte fragede. Si eu si voi am facut asta, intalnind o fetita sau voi pe a mea cu replici "Ce fetita frumoasa! Ce rochita frumoasa! Esti mortala, superba! Ce ochi frumosi" etc. Nu cred ca a zis nimeni "imi place sa vorbesc cu tine" sau "imi place cum vorbesti". Si uite asa incepem sa alunecam pe panta validarii din exterior. (cel mai minunat video despre validare il veti vedea aici, merita 16 min, desi sunt relevante si doar primele 4). Si de pe panta validarii pe masura ce crestem, ne afundam invers proportional inspre gaura neagra a motivatiei externe, unde asteptam mereu sa ne zica altii cum suntem "mi-a zis sefu', mi-a zis mama", in loc sa ne apreciam si sa contam pe motivatia interna "ma simt bine cu bine, asa simt eu."

PRAISE. LAUDA.

Si pornind de la validare, firul conferintei s-a tesut apoi, firesc, pe controversata lauda de bine/nu miroase-a bine, mama ei. Aplicabila si pe fete si pe baieti, dar in contextul stimei de sine care creeaza mai multe dificultati fetelor, in general, s-a asezat foarte bine.

Lauda:

- accentueaza ceea ce simt altii: "mie imi place cum ai desenat tu";
- se pliaza pe cuvinte de genul: "bine", "frumos", "dragut";
- se concentreaza pe calitati exterioare: "destept";
- creste presiunea asupra unui copil: "sunt asa mandru/a de tine." si ghietul copil se va simti obligat sa mentina standarde ridicate mereu ca sa nu dezamageasca;
- dezvolta fie imaginea de sine, fie ego-esteem-ul, nu stima de sine.

Incurajarea, pe de alta parte, foloseste cuvinte descriptive care dezvolta motivarea interna. Motto-ul lui Jody era "Give children a D.I.P. a day!" sau pe intelesul nostru " A D.I.P. a day/keeps the doctor away" (un D.I.P pe zi ne scapa de doctorii!)
D.I.P.= Describe, focus on Internal and Positive.
Descrie, accent pe Intern si Pozitiv.

Ex. "ai folosit vata sa lipesti pe foaie sa faci un om de zapada, si ai pus boabe de piper in loc de nasturi, foarte creativ, foarte interesant." in loc de "Bravo, mami, imi place cum ai desenat."

Puneti accent pe calitatile interne, apreciati efortul, observati ce este pozitiv. Nu criticati, nu faceti ceva in locul lor, nu va angajati intr-o batalie pentru putere. Sau ca sa reformulez asta fara "NU"-ul ala pe care il blocheaza creierul, sa zicem atunci: reformulati critica si ajutati copilul sa vada singur ce ar fi putut face mai bine, ajutati-i sa duca la capat o sarcina cu un sfat "cateodata ajuta daca...", ofera-le exemplul tau "sa stii ca nici mami nu a putut de prima data, dar am mai incercat si data viitoare am reusit.", evitati bataliile de care-pe-care pentru ca va veti frustra amantoti.

Ce-l deranjeaza pe Alfie Kohn referitor la praise (printre multe altele) este ca lui i se pare ca "cea mai destructiva forma de lauda este cea care explicit tinde sa accentueze ce face copilul. Cand suntem sfatuiti sa "prindem copiii cand fac ceva bine" (a se citi: obedient) si apoi sa le oferim verbal un biscuite pentru catelus, asta este o incercare calculata de a-i manipula cu iubire conditionata."

Din ciclul "you say it best when you say nothing at all" (cel mai bine o spui cand nu spui nimic), atunci cand entuziasmul unui copil este prezent in ceva ce face, ce te bagi tu ca musca in lapte sa strici momentul, nu e nevoie sa zici nimic. Exemple de la pagina 157 din cartea "Unconditional parenting":

INSTEAD OF SAYING… In loc de	TRY…Incearca
"I like the way you..." Imi place cum...	saying nothing (and just paying attention)Sa nu spui nimic (doar fii atent)
"Good drawing! I love those pictures!"Ce desen frumos! Imi plac la nebunie desenele astea	describing what you see, rather than evaluating, descrie ceea ce vezi, in loc sa evaluezi:"hey, e ceva nou la picioarele oamenilor pe care i-ai desenat. Acum au degete."
"You're such a great helper!"Esti de un mare ajutor!	explaining the effects of the child's action on other people, explica efectele actiunilor copilului: "Ai aranjat masa. Asta chiar face lucrurile mai usoare pentru mine in timp ce gatesc."
"that was a great essay you wrote"Ce eseu grozav ai scris!	inviting reflection, invita la reflectare: "Cum ai ajuns la modul acela de a capta atentia cititorului de la bun inceput?"
"Good sharing, Michael!"Ce "imparteala" buna, Mihaita mama.	asking, rather than judging, intreaba in loc sa emiti judecati: "ce te-a facut sa decizi sa ii dai lui Deidre niste prajitura chiar daca nu trebuia sa faci asta?

E grele, asa-i? Nici nu-i de mirare ca la atata schimbare de semantica e mai usor sa ramai in sfera lu' "Bravo", dar tineti minte ca ai nostri copii vor sa vada ca noi am vazut ce au facut ei, ca suntem prezenti, nu ca le punem etichete pe ce au facut.

Revenind la fete, s-a vorbit desigur si despre sexualitate, despre cum procentul fetelor care pana la 17 ani fac sex cu partenri multipli s-a dublat in 6 ani (cf Melbourne Latrobe University, 2002-2008), despre cum multe au scos la iveala ca faceau sex pentru a-i face fericiti pe baieti (sa recunoastem, un baiat/barbat care "o" da mai multor fete/femei e smecher, sex simbol, macho man, Don Juan si cantece se scriu despre el, in schimb ce o fata/femeie care ridica coada (sic!) mai multor barbati este simplu o curva si, in cel mai fericit caz, despre ea se vor compune manele), consuma alcool inainte de a face sex pentru a face mai usor momentul, mai putin personal.

Tu, ca mama

Am auzit si eu pentru prima data la conferinta despre "mirror neurons" (neuronii oglinda) si mi-a fost si mai clar ca fata mea imi va copia comportamentul. O vad de acum, dealtfel, m-am imbracat pentru conferinta intr-o rochita, hop si ea la bagaje, si-a ales o rochita de vara cu cirese, a tras-o peste pijamale si a plecat fericita mai departe sa streseze cainele in bucatarie.

Asa ca aia cu "be the best self as a mother" (fii "varianta" ta cea mai buna de mama) e pe bune, guys. Chiar e posibil sa vrea sa fie ca tine! Asa ca ai grija ce proiectezi de pe acum. Oricum, sanatos este sa fie incurajata sa mai aiba un model de femeie pe langa tine ca mama, iar daca reusim sa evitam televizoarele, revistele pentru femei pe termen lung, poate avem norocul sa nu fie asta Bianca Dragusanu, ci poate Ioana D'Arc. Amin.

Tata

Valeleu, valeleu, se aude iar pe fundal Maria Tanase... Dragilor, aveti un rol mult mai mare si mai important decat credeati. Iar tata, daca citesti asta, tine minte ca mi-ai ratat copilaria. Ai fost modelul masculin din viata mea, care mi-a lipsit cu desavarsire. Asa ca, am rezonat din amintiri cu remarca conform careia fetele carora le lipseste paternitatea adesea confunda nevoia de tata cu cea de un boyfriend (prieten).

Felul in care tatii pretuiesc sotiile este felul in care fetele lor vor ajunge sa fie tratate ca femei. Mai cititi si mai mestecati asta o data. Daca va jigniti sotia, o ironizati, o agresati verbal si Doamne fereste si fizic, fata voastra va accepta acelasi comportament de la sotul ei mai tarziu, i se va parea normal.

Respectati-le intimitatea fetelor voastre, pe masura ce cresc va trebui sa fiti din ce in ce mai atenti in a nu le invada spatiul personal.

Tratati-le ca si cum ar fi baieti. Da, ati citit bine. Jucati cu ele un mic fotbal, mergeti cu bicicleta in parc, jucati-va cu trenuri, masinute, lego-uri. Asta le va invata curajul, responsabilitatea, increderea in sine si, foarte important, vor ajunge sa se considere egale in relatia cu un barbat.

Later edit: abtineti-va de la perenting-ul "hais" and "cea" cum il numesc eu la noi in casa, adica daca mama impune reguli, voi sustineti-o, nu cu "asa a zis mama", ci prin rostirea regulii. Cand in fata copilului mama zice acum aia, iar tatal las-o, e dezastru: mama devine parintele rau, iar tata cel bun.

Cam atat din conferinta asta, tot mai mult mi-a placut prima, pentru ca atunci am exersat prin role-plays anumite tehnici de cooperare.

Intre timp, bone, matusi, nase, moase, educatoare, babysittere, bunici, preteni & co, sa nu va mai prind ca ii ziceti fie-mii ce ochi frumosi, ce rochita frumoasa are, ce superba e ca va cer bani la fiecare perla scoasa pe gura ca sa-mi amortizez investitia in conferinte. Bagati si voi un "vad ca vorbesti foarte clar" daca nu va vine altceva in cap sau mai bine nu mai ziceti nimic dupa "Buna, Bella, ce faci?". Iar daca va mai aud cu "Bravo" (ta-so, si pentru dumitale e valabil), incep si ma arunc in cur pe jos oriunde va aflati si inscenez un tantrum #4 si va pun sa exersati pe mine tehnici de cooperare. Good luck!

Parenting prin ochii copilului -"Eu vreau libertate - ai mei ma vor responsabil!"

No, cred ca m-a prins bug-ul conferintelor, ca ma tot duc pe la ele. De data asta am ajuns la Conferinta Uraniei Cremene, (frumoasa femeie, zau asa!, sa ma ierte ca fac referire la frumusetea exterioara, dar asta m-a frapat prima data cand am vazut-o) organizata de Lumea lui Momo, tot in Bucuresti, in 22 februarie 2014, desigur, doar in Sibiu passa nada. Iar o sa ma intrebati de ce ma duc si o sa veniti cu replici "lasa, ca asa ne-au crescut si pe noi (n.a. cu palme, amenintari, batai rupte din rai, pedepse) ai nostri si n-am mai murit, uite ca suntem bine."

Well, daca voua over controlling-ul a.k.a. control freak-ness-ul (totayaye) - vezi pe soacra-mea cu "deseneaza in contur, nu depasi linia" la 2 ani jumate- si ingradirea, (vezi pe soacra-mea cu "nu pune mana, ca te murdaresti", "spala-te pe maini ca te-ai murdarit", blocarea, (vezi pe soacra-mea cu "gata, gata, nu mai plange, fetitele mari nu plang" sau "gata, nu mai tusi" ffs!) respingerea individualitatii copiilor vostri (vezi pe maica-mea cu "retrage-te din concursul international de pictura si de la cor, ca artistii mor de foame, invata sa nu ajungi sa speli WC-uri la mine in scoala") vi se pare normalitate, doar prin prisma faptului ca lasa, ca si noi am supravietuit picaturii chinezesti, atunci va recomand cu multa incredere cateva sedinte la psihologul la care merg eu, Oana Vasiu 0740.074070 Str Eschil nr 35. Este incredibil cum reuseste sa ma linisteasca fata asta.

Cand am ajuns la ea dupa caderea nervoasa de anul trecut, atunci cand mi-au pus alea la o gradinita privata copilul in fata clasei sa rada ceilalti copii de ea ca facuse pipi in pantaloni (apropos, din 4 plangeri depuse nu a rezultat nici una cu vreo sanctiune sau amenda, doar a fost concediata educatoarea cu pricina), i-am povestit si cat de vinovata ma simteam pentru fiecare palma ocazionala la fund sau peste manuta data fetitei mele cand ajungeam la capatul rabdarii cu ea. Si pentru ridicarea vocii de multe ori cu "Nu mai face aia, Ajunge, Taci din gura, Treci la colt".

Si mi-a explicat ca ala era pattern-ul pe care il stia creierul meu, invatat de la mama. Altceva nu vazusem, decat educatie cu "pumnul in gura". Nu tu dragoste, toleranta, cooperare. Ei bine, dar am recunoscut ca am o problema si am facut pasi mai mari spre rezolvare si inceperea vindecarii. De-asta imi bat capul sa merg la conferinte despre parenting, copii, nutritie, ca sa imi dezvat creierul de un pattern nociv inoculat de parinti care nu au stiut nici ei mai bine, dar nici nu au recunoscut ca au o problema si nici in ziua de azi nu ar face nimic sa schimbe ceva.

Nu o sa stau desigur sa va descriu toate detaliile conferintei, (ca v-ati plictisit data trecuta), ca au facut-o deja celelalte blogger-itze pe care am avut placerea sa le cunosc, asezandu-ma intamplator la masa lor, la pranz: Karioka (sunt mare fan Karioka, e pe jumatate de origine prazilianca, asa ca mine), Bogdana (o mama foarte deschisa, cu care am impartasit niste discutii foarte interesante despre mamele noastre, inainte de conferinta despre cum sa fii mama de fata), Mamica Urbana (foarte friendly, ce site cool are!), Laura Frunza (o mamica miniona, cu niste intrebari insa foarte mari si pertinente in timpul conferintei).

Ce mi-a placut foarte mult la conferinta asta a Uraniei coordonata cu Jody Johnston Pawel, fondatoarea si directoarea Parents Toolshop, (tehnici despre care voi invata mai multe in aprilie la cursul de 3 zile), in comparatie cu cea a lui Alfie Kohn de anul trecut, a fost invatarea unor cunostinte practice vs cele teoretice, revolutionare chiar. O suna Toolshop asa a magazia cu unelte, de parca ai nostri copii ar fi niste masinute de reparat, dar tehnicile ei chiar ofera niste quick-fix-es ("reparatii rapide") la probleme care par mult mai grave decat sunt in realitate.

La inceput ne-am delectat cu povestea rucsac-ului (am vazut recent un film cu tehnica asta), in care erau niste pietre destul de grele, pe care erau scrise niste mesaje de genul: "Educatia este importanta,", "Daca nu inveti o sa ajungi sa dai cu matura.", "Vei face ce vrei la casa ta.", "Plansul este un semn de slabiciune.", "Schimba-ti lenjeria zilnic in cazul in care ajungi la medic." Voluntarul care cara rucsacul cu pietrele asezate acolo de catre altii (mama, tata, societatea) a fost rugat sa isi aleaga dintre ele cele de pastrat, cele de aruncat. Ideea era ca, din tot bagajul cu care am plecat noi, ca adulti, la drum, ce am mai fi pastrat care sa ne reprezinte pe noi si convingerile noastre.

Apoi, la propriu, ne-a pus mama Jody sa ne ridicam si sa ne jucam de-a mama si copilul, stiti voi, job-ul ala cel mai greu din lume, si sa stam fata in fata cu persoana de langa noi si sa schimbam "NU"-urile din vocabularul nostru, cu ceva pozitiv. (Pana la urma la limbaj se reduc tehnicile astea, ca in vanzari trebuie sa-l faci p-asta mic din vorbe, frate). Ex:

• NO running (Nu mai alerga), inlocuit cu Slow down! (Mergi incet!)

• DON'T hit (Nu lovi), inlocuit cu Put your hand down (Lasa mana jos!)

• QUIT smoking (Renunta la fumat - pentru cei mai mari :D), inlocuit cu Breathe some fresh air. (Respira niste aer curat).

• STOP yelling, (Nu mai tipa), inlocuit cu Keep your voice down (Vorbeste incet sau Liniste).

Se pare ca al nostru creier anuleaza din start comenzile negative, le blocheaza, si atunci dupa "No" si "Don't" si "Quit" si "Stop" mai ramane exact activitatea pe care vrem noi sa o inceteze copilul: alearga!, Loveste!, Fumeaza!, Tipa!. Si cum creierul raspunde bine la imagini descriptive, o sa ma gandesc la cuvantul POZA in astfel de momente si sper sa imi iasa pe loc expresii de genul "Scrie pe foaie!" data viitoare cand o mai prind cu carioca pe pereti, problema pe care pana acum o adresam cu "Nu ai voie, nu mai scrie pe pereti!"

Am mai invatat ca bonus si despre cele 4 tipuri de Tantrums (sau crize de istericale cum le numesc eu):

1. Frustration - copilul este frustrat ca nu reuseste sa faca un animal din plastilina, luam la cunostinta frustrarea si ii propunem sa faca ceva ce stie;
2. Overstimulation - este prea stimulat, ii e foame, sete, somn sau e stresat, logic ii intampinam nevoile imediate si dam mancare sau apa sau il ajutam sa se linisteasca, sa adoarma;
3. Attention - ex cel mai des intalnit e cand maraie dupa atentie cand esti la telefon, ii spui atunci, o singura data, ce poate sa faca in timp ce esti tu la telefon, sa stea la tine in poala si sa faca un puzzle eventual;
4. Power - cand il apuca istericalele in public, la un restaurant de exemplu, si incepe sa tipe din ce in ce mai tare ca sa obtina ceva, daca pana la urma cedezi, data viitoare va tipa la fel de tare sau mai mult. Asa ca nu cedati, ii spuneti ca el alege daca sa ramana acolo sau sa plece acasa in functie de cand reuseste sa se calmeze, iar daca nu inceteaza plecati frumos acasa.

Despre partea cu "lasati copiii sa-si rezolve singuri conflictele", ii multumesc Uraniei pentru ca mi-a intarit credinta despre ineficacitatea acestei abordari: invata copilul regulile anticipat! Inainte de a pleca in parc sau la un loc de joaca, invata copilul cum sa faca, nu te astepta sa stie ce sa faca atunci cand vine unu' si-i smulge lopetica din mana si ii mai da si cu nisip in ochi:
- iti astepti randul;
- jucariile de la locul de joaca sunt pentru toti copiii, le lasam acolo cand plecam;
- faci si tu schimb de jucarii;
- cand termini de jucat dai jucaria inapoi;
- cand termina celalalt de jucat cu jucaria ta ti-o da inapoi;
- daca tipa sau te loveste alt copil ii intorci spatele si pleci de langa el (personal mi se pare o abordare prea nobila in a trata niste descreierati cum am vazut eu la lazile cu nisip, si recunosc, i-am mai zis fie-mii "te-a impins? Trebuia sa-l impingi si tu.")

The Balance of Independence
Independenta echilibrata

• Over controlling - controlul excesiv dauneaza grav sanatatii pe termen lung. Chiar aseara citeam in cartea "Unconditional parenting" a lui Alfie Kohn despre faptul ca astfel de copii excesiv controlati ajung fie:

• A. excesiv de cuminti si obedienti, le lipsesc orginalitatea si curiozitatea (vezi viitorul angajat la firma, care sta cu capul plecat, e mereu de acord cu seful, nu scoate un cuvant, nu vine cu idei noi,etc.);

• B. excesiv de sfidatori, rebelii de maine: "cand facem copiii sa se simta neputinciosi, fortandu-i sa se supuna vointei noastre, asta genereaza des o furie intensa, si, doar pentru ca aceasta furie nu poate fi exprimata momentan, nu inseamna ca dispare.(A.K. pag. 55)" (vezi-ma pe mine, al carei unic scop in viata la 18 ani a fost sa invat in disperare sa intru la facultate si sa scap de acasa, iar dupa ce s-a intamplat si asta am avut enspe mii de accese de rebeliune, numai sa-i fac in ciuda maica-mii, chiar daca nu le vedea si stia pe toate, incat ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de mine si m-a scapat de toate).

• Under Controlling - prea multa libertate pentru ceea ce stie sa faca creeaza pe termen lung insecuritate;

• Balanced Parenting - libertate oferita in cadrul unor limite (da, copiii au nevoie de reguli si limite).

Nu stiu! Nu pot! Nu vreau!

Da, exista toate trei, si le intampinam cu incurajare: "Incearca", "Stiu, nu e simplu, poate nu iese acum, dar incerci, data viitoare poate iese bine", "Inteleg ca te-ai frustrat/suparat, dar hai sa vedem ce ai invatat." Ne concentram astfel pe procesul de invatare, nu pe scopul final.

Independence Toolset
"Unelte" pentru independenta

Sau aia cu "dependenta/pace si cadenta/cine nu mai poate/mainile la spate...Neah.

Aici intra sfaturi d-alea de bun simt:
- lead by example (condu' prin exemplu) sau aia cu Children see, children do (Copiii vad, copiii fac) vezi aici; Apropos de asta, tot soacra-mea o tot f...redona pe fie-mea la cap: "No, cum ii spui lu' buni, spune Saru'mana" (o s-o invat eu pe fie-mea in curand ce sa ii spuna lu' buni...) si tot cu de la Alfie Kohn citire, pagina 14, i-am citat: "poate ati intalnit parinti care isi forteaza copiii sa isi ceara scuze dupa ce au facut ceva rautacios. (Poti sa spui ca-ti pare rau?) Ce se intampla aici? Cred parintii ca fortand copiii sa rosteasca fraza asta asta va produce magic in interiorul lor sentimentul de parere de rau? (...) Sau, mai rau, chiar nu le pasa daca ii pare cu adevarat rau copilului sau nu, pentru ca actul de sinceritate este irelevant si ce conteaza de fapt este actul de a rosti cuvintele potrivite? Scuzele fortate invata copiii sa spuna lucruri pe care nu vor cu adevarat sa le spune, adica sa minta.". Ce stie ea ca fie-mea cand ne aude dand "Buna ziua" in lift zilnic, imediat dupa noi si ea "aziua";

- invata-i skills (aptitudini): planifica, explica valoarea a ceea ce-l inveti, lasa copiii sa priveasca, sa incerce, lucrati impreuna, make it fun (fa activitatea amuzanta), ofera incurajare la fiecare pas (va rog io, fara Bravo!, numai cainele sora-mii se mai gudura la cuvantul asta, ajungem si la praise - lauda);

- lasa copiii sa experimenteze, sa te ajute (auzi, barbatu-meo, nu te mai inchide in bucatarie cand gatesti, ia-o si pe fie-ta sa faca si ea ce poate, si uite asa eu o sa am doua ajutoare in bucatarie ca sa castig mai mult timp pentru blog, ce zici?);

- cere-le opinia, asteapta inainte sa le raspunzi intrebarilor cu un "Dar tu ce crezi?";
- ai incredere si let go (un fel de lasa-i sa "zboare" asa);

Discipline vs Punishment
Disciplina vs Pedeapsa

Disciplina invata din greseli, Pedeapsa impune suferinta pentru greselile facute.

• Ca sa nu fii tu, parintele, the bad guy (persoana rea), asigura-te ca vei invata copilul sa stie ca este responsabil pentru comportamentul sau: "Daca alergi la piscina, e o problema pentru ca poti sa aluneci si sa cazi." (A, da, folositi des "poate" sau e "posibil" pentru ca de exemplu daca ziceti "Daca nu te speli pe dinti, faci carii!" si copilul nu le face imediat, el neavand notiunea timpului, atunci iti pierzi credibilitatea. Asa cu un "poate/e posibil sa faci carii", te-ai scos;

• Unde este posibil, disciplineaza oferind o alegere: "Daca alegi sa fugi de langa mama in magazin, atunci ai decis sa plecam acasa.";

• Disciplina are logica si este relevanta cu actul de comportament gresit al copilului: in loc de "daca mai bati cu lingura in geam, nu mai vin porumbeii sa faca caca pe pervaz.", vorbeste la obiect: "daca mai bati in geam, poate se sparge geamul.";

• "Daca alegi sa mergi cu bicicleta pe strada, nu pe trotuar, ai decis sa renunti la bicicleta", in loc de "iti iau bicicleta", din nou, nu fi tu the bad guy. Cred ca la noi asta se traduce cu "Nu iau bocholi." si mami: "Atunci Beia alege sa pape nimic."

Later edit: apropos de pedeapsa, ce m-a frapat la conferinta lui Alfie Kohn de anul trecut a fost faptul ca a reusit sa ma dezvete instantaneu de "coltul pedepsei", metoda de time-out pe care o invatasem lucrand cu copiii in Anglia cu cativa ani in urma. Cand ne-a zis "Sigur, nu numai ca il pedepsiti punandu-l la colt si eventual si cu o palma, dar mai si plecati de langa el ca sa sufere de ce e mai rau, de abandonul parintelui. Nu e de mirare ca plange necontrolat! Asta e time-out de la iubirea neconditionata de parinte!". Am desfiintat metoda asta si am observat ca atunci cand face o tampenie fie-mea, daca ma asez la nivelul ei sa ne vedem ochi in ochi si ii explic "stii de ce s-a suparat mama?" sau "asta s-a intamplat pentru ca asta" si cu calm, o iau apoi in brate si zic "data viitoare esti mai atenta.", se calmeaza aproape instantaneu sau cel mult in 5 minute, spre desobire de crizele de pus la colt in care cel mai lung episod a fost 30 de minute ca o tot intorceam la colt cand pleca...

Mi-e somn si dimineata ma asteapta doamna profesoara de italiana iar cu tema nefacuta. Cam atat in partea 1 a conferintei, urmeaza sa scriu si despre partea a 2-a, cum sa fii mama de fata, sub titlul "Mami, tati, nu o sa fiu fetita toata viata. Cum o sa fiu eu, ca femeie?". Aici s-au atins subiecte incendiare precum stima de sine si controversata lauda, care exprimata potrivit, este buna.

Ne revedem dupa pauza. "Noapte buna, Sibiu, oriunde te-ai afla"...sau
"Traim in Sibiu si asta ne ocupa tot timpul."

Later edit:

Recompensa

Daca e vorba de pedeapsa, trebuie atins si subiectul recompensei. Alfie le vede pe ambele ca doua fete ale aceleiasi monede, ceea ce pe mine m-a intrigat teribil. Sigur, nu folosim "daca mananci cina, primesti o ciocolata." E ca si cum il vad pe Buxi, catelul sora-mii, luand pozitia de "Sezi!" si primindu-si apoi treat-ul din punga, urmat de un "Bravo!". Din pacate, fie-mea coopereaza atunci cand nimic nu mai merge cu varianta cu NU a lui DACA: "Daca nu mananci, nu te uiti la desene dupa masa." ceea ce e de fapt aceeasi conditionare, in nici un caz consecinta a unui fapt. Copilul invata consecinta DUPA ce s-a intamplat faptul, logic, nu inainte.

Parintii, educatorii, profesorii copiilor, spera ca oferind o recompensa de tip: plata, ciocolata, bomboana, stea etc vor creste motivarea copilului. Bullshit, va creste miza din partea copiilor, astia sunt prea inteligenti pentru noi: "daca mi-a dat bani ca sa fac curatenie in camera, ce ar fi sa cer un I-Phone 5 ca sa mai merg la scoala." Bine, avand in vedere cate fete de 12-14 ani am vazut in Sibiu cu I-Phone 5 primit fara nici un fel de noima de la parinti, ma indoiesc ca cu un telefon se mai creste miza, dar poate fi o tableta sau o masina.